ÎCCJ, Decizia nr. 19/2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 10 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a suspendat judecata cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 4440 din 17 septembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2019.

Împotriva încheierii menționate la pct. 1 a declarat recurs A.

În cuprinsul cererii, în esență, recurentul a susținut că exemplarul încheierii din 10 martie 2021 care i-a fost comunicat la 5 aprilie 2021, nu poartă semnătura magistraților, contrar dispozițiilor art. 426 și art. 427 C. proc. civ.

Totodată, a susținut că magistrații care au pronunțat hotărârea atacată se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor de neglijență și abuz în serviciu.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 6 aprilie 2021. Ulterior, la 8 aprilie 2021, cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2021.

Prin rezoluția din data de 12 aprilie 2021, a fost fixat termen de judecată la 24 mai 2021, când, în raport de dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata cererii de recurs a fost suspendată.

Înalta Curte a reținut că recurentul, care a fost legal citat pentru acel termen de judecată, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Analizând incidența în prezenta cauză a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la perimare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar alin. (2) al aceiași articol prevede că "Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Perimarea se poate constata și din oficiu, conform dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părților.

Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății cererii de recurs, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din data de 24 mai 2021, recurentul a lăsat să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cauzei.

Din verificarea actelor dosarului, rezultă că din momentul în care judecata cererii de recurs a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (24 mai 2021), recurentul nu a formulat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății și nici nu a efectuat vreun alt act de procedură. În cauză, termenul de perimare s-a împlinit la data de 24 noiembrie 2021, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

În raport de considerentele reținute, având în vedere că în termenul prevăzut de lege, din vina părții, nu a fost întocmit niciun act de procedură, Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) C. proc. civ., urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de A. împotriva încheierii din 10 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2022.

GGC - ED