ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2833/2023

Ședința din camera de consiliu de la 25 mai 2023 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii. Procedura derulată. Hotărârea primei instanțe 1.1.

Prin cererea înregistrată, la data de 16.05.2022, pe rolul Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel București, - schimbarea în parte a Ordinului Ministrului Justiției nr. 401/C din 07.02.2022; - schimbarea în parte a Ordinului Ministrului Justiției nr. 494/C din 10.02.2022; - repararea de către pârâți a prejudiciului creat prin emiterea Ordinului Ministrului Justiției nr. 401/C din 07.02.2022 și a Ordinului Ministrului Justiției nr. 494/C din 10.02.2022 nerespectarea dispozițiilor legale, prejudiciu care constă în diferența dintre veniturile efectiv plătite reclamantului și cele care rezultă din recalcularea conform ordinelor modificate.

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 8 și art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004. 1.2. Prin încheierea de ședință din 23.09.2022, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 99 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect obligarea Curții de Apel București la repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin nerespectarea dispozițiilor legale de către Ministerul Justiției la emiterea Ordinelor nr. 401/C/22022 și nr. 494/C/2022 și a dispus formarea unui nou dosar, nr. x/2022 A constatat instanța că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte și cauze diferite și că cererea de obligare a Curții de Apel București la plata daunelor materiale nu are caracter accesoriu, ci caracter principal, deoarece, soluționând o cerere de reparare a pagubei cauzată prin emiterea unui act administrativ, instanța de contencios administrativ trebuie să verifice raportul juridic de conflict dintre reclamant și pârâta Curtea de Apel București, care este diferit de raportul juridic de conflict dintre reclamant și pârâtul Ministerul Justiției.

1.3. În dosarul nou format, nr. x/2022, prin sentința civilă nr. 271 din 21 octombrie 2022, Curtea a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița – secția de contencios administrativ și fiscal. A constatat instanța, reținând art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că litigiul dedus judecății are ca obiect obligarea Curții de Apel București la plata de despăgubiri rezultate din emiterea unor acte nelegale și că tribunalul este competent în soluționarea acțiunii, pârâta nefiind o autoritate publică centrală.

A mai reținut Curtea că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7, Cap. VIII din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017, deoarece acestea reglementează situația circumstanțială a litigiilor ce au ca obiect cereri de anulare a actelor de salarizare, iar, în raport cu pârâta Curtea de Apel București, reclamantul nu a solicitat anularea unor acte de salarizare, ci doar obligarea la plata de despăgubiri rezultate din emiterea nelegală a unor acte de salarizare emise de Ministrul Justiției. 2. Hotărârea celei de-a doua instanțe Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 16.01.2023, sub nr. x/2023. Prin sentința civilă nr. 171 din 9 martie 2023, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța că al treilea capăt de cerere, privind luarea măsurilor care se impun pentru repararea unui eventual prejudiciu, este o cerere accesorie celor două capete de cerere principale cu care instanța a fost învestită. Din interpretarea coroborată a art. 198 cu art. 99 alin. (2) C. proc. civ., se desprinde concluzia că reclamantul poate formula mai multe capete principale de cerere împotriva aceluiași pârât, prin aceeași cerere de chemare în judecată, însă numai în ipoteza în care capetele de cerere sunt întemeiate pe un titlu comun ori au aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură. Numai dacă reclamantul a formulat mai multe capete de cerere fără a fi întrunite condițiile art. 99 alin. (2) C. proc.

civ., fiind întemeiate pe fapte ori cauze diferite, fără legătură între ele, instanța va dispune disjungerea acestora. A apreciat Tribunalul că cererea accesorie este cererea a cărei rezolvare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal, iar, în cauză, capătul de cerere privind luarea măsurilor care se impun pentru repararea unui eventual prejudiciu este capăt de cerere accesoriu celorlalte două capete de cerere principale, a cărui soluționare depinde de soluția dată acestora de către instanță, o eventuală disjungere a unui capăt de cerere accesoriu netransformându-l într-un capăt de cerere principal, care să atragă competența materială de soluționare a altei instanțe. Constatând ivit conflict negativ de competență, Tribunalul Dâmbovița, în temeiul art. 132, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență Reclamantul a solicitat, prin acțiunea introductivă de instanță, schimbarea în parte a Ordinului Ministrului Justiției nr. 401/C din 07.02.2022 și a Ordinului Ministrului Justiției nr. 494/C din 10.02.2022 și repararea prejudiciului creat prin emiterea acestor ordine, prejudiciu care constă în diferențele dintre veniturile efectiv plătite reclamantului și cele care rezultă din recalcularea conform ordinelor modificate. În raport cu pluralitatea petitelor deduse judecății de reclamant Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) C. proc.

civ., "În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt." Obiectul prezentei cauze privește capătul de cerere vizând repararea prejudiciului pe care reclamantul l-a suferit ca urmare a emiterii cu încălcarea dispozițiilor legale a ordinelor ce fac obiectul primelor două capete de cerere. Apreciază Înalta Curte că soluționarea acestui capăt de cerere nu poate fi disociată de soluționarea capetelor de cerere privind legalitatea ordinelor contestate.

Cererea reclamantului de obligare a pârâtei Curtea de Apel București la repararea pagubei create ca urmare a diferențelor salariale care ar rezulta din emiterea nelegală a ordinelor de salarizare nu poate fi soluționată independent de capetele de cerere vizând anularea/modificarea parțială a Ordinelor Ministrului Justiției nr. 401/C din 07.02.2022 și nr. 494/C din 10.02.2022. Astfel, acest petit, vizând repararea prejudiciului ca urmare a anulării parțiale a ordinelor de salarizare, este un capăt accesoriu. Or, conform art. 123 alin. (1) C. proc. civ., "cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120". De altfel, reclamantul a înțeles să-și întemeieze acțiunea pe dispozițiile art. 2 lit. h) și art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 8 din lege, persoana vătămată poate solicita anularea în tot sau în parte a actului și repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. Prin urmare, între petitele acțiunii existând o strânsă legătură, care determină soluționarea lor de către aceeași instanță (eventuala nelegalitate a ordinelor contestate determinând și analizarea temeiniciei cererii de reparare a eventualului prejudiciu încercat de reclamant), competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Craiova. 4. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel București în favoarea Curții de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată astăzi, 25 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.