ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 166/2023

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 74 din data de 17 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 1315 din data de 08.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Craiova a reținut că, prin contestația la executare ce formează obiectul cauzei, condamnatul contestator A., a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., lămurirea dispozitivului deciziei penale pronunțate în apel și aplicarea dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 în raport de pedeapsa stabilită.

În opinia Curții, contestația la executare, procedeu jurisdicțional de rezolvare a plângerilor îndreptate împotriva actelor de executare, nu poate fi asimilată cu o cale de atac, fiind o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia și, de aceea, o contestație la executare făcută în afara cazurilor expres prevăzute de lege, nu este admisibilă, atâta timp cât pe această cale nu pot fi invocate aspecte ce țin de judecata în fond a cauzei, care se bucură de autoritate de lucru judecat.

A constatat că s-a stabilit de către instanța de apel, cu autoritate de lucru judecat, incidența circumstanței legale de reducere a pedepsei, astfel cum este prevăzută de art. 15 din Legea nr. 143/2000, astfel încât orice modificare a modalității de individualizare a pedepsei nu se va face decât cu încălcarea acestui principiu.

De aceea, s-a constatat că motivele invocate de către contestatorul condamnat în contestația la executare formulată, sunt nefondate, fiind în afara cadrului legal, strict și limitativ, reglementat de dispozițiile art. 598 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii contestatorul A. a formulat contestație.

În esență, a solicitat admiterea contestației împotriva deciziei penale nr. 74 din data de 17.01.2023, să se constate că dreptul la un proces echitabil așa cum este prevăzut de art. 6 CEDO a fost încălcat prin nepunerea în discuție de către instanța de apel a înlăturării dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 15/2000 și să se reducă pedeapsa rezultantă de 8 ani și 8 luni închisoare la 6 ani, așa cum a fost stabilită inițial de către Tribunalul Dolj prin sentința penală nr. 628 din data de 14.12.2018.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând admisibilitatea căii de atac formulată de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că este învestită cu soluționarea contestației exercitate de contestatorul A. împotriva unei hotărâri pronunțate în contestație la executare, prin care contestatorul a învederat că decizia penală nr. 74/17.01.2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori este netemeinică prin prisma faptului că nu s-a procedat la reducerea pedepsei, în condițiile în care răspunsul DIICOT nr. 29D/VIII-1/2019 din 5.02.2019 confirma că poate beneficia de dispozițiile art. 15 din Legea nr. 143/2000, căruia instanța de apel nu i-a dat relevanță juridică și a înlăturat beneficiile acestui articol, agravându-i situația fără a-i da posibilitatea să-și pregătească apărarea.

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, examinând contestația la executare a apreciat că criticile formulate de contestator se încadrează în prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., cum de altfel așa a indicat și acesta în cererea formulată, și, judecând în aceste limite, a respins contestația la executare, reținând că motivele invocate sunt în afara cadrului legal, strict și limitativ, reglementat de dispozițiile art. 598 C. proc. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. împotriva executării hotărârii penale se poate face contestație, printre altele, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c), competentă să dea o rezolvare contestației la executare fiind în acest caz, potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege, instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Totodată, teza finală a art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. prevede că, în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așadar, instanța care a pronunțat hotărârea care se execută, în înțelesul art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., poate fi prima instanță de judecată, dacă nelămurirea vizează o sentință, sau, după caz, instanța de apel ori de recurs în casație, când aspectul ce se urmărește a fi clarificat face parte din dispozitivul unei decizii.

Pe de altă parte, reglementând procedura la instanța de executare, art. 597 din C. proc. pen. stabilește, în alin. (1) și (6), că, în materia executării pedepsei, competența aparține fie instanței de executare (care, potrivit art. 553 alin. (1) din C. proc. pen., este prima instanță de judecată), fie instanței în a cărei circumscripție se află locul de executare, pentru ca, în alin. (7), să se menționeze că doar hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pedepsei pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară în termen de 3 zile de la comunicare.

Din interpretarea coroborată a acestor prevederi rezultă că hotărârea pronunțată asupra contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. poate fi atacată doar atunci când se solicită lămurirea unei sentințe date în primă instanță și este definitivă în ipoteza în care vizează clarificarea unor dispoziții dintr-o decizie dată în apel sau recurs în casație. În acest sens, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 552 alin. (1) din C. proc. pen., în conformitate cu care hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia.

Raportând aceste considerente la contestația formulată în cauză, Înalta Curte constată că decizia penală nr. 1315/08.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova nu a fost pronunțată de prima instanță, ci de instanța de apel, vizând o nelămurire cu privire la o decizie dată în apel, ca urmare, și hotărârea pronunțată, conform art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., de instanța de apel asupra contestației la executare formulată de condamnat are același regim juridic, fiind, la rândul său, definitivă la data pronunțării.

Mai mult, în referire la hotărârile supuse contestației, Înalta Curte notează că, potrivit art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel", iar conform alin. (7) al aceluiași articol, "Contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac (…)".

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancțiunea procedurală a inadmisibilității.

Față de considerentele expuse anterior, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 74 din data de 17 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Totodată, față de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 74 din data de 17 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2023.

GGC - MM