ÎCCJ, Decizia nr. 210/2022

Asupra recursului de față;

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 2951 din 25 mai 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție secția de contencios administrativ și fiscal a constatat perimată contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 5076 din 13 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 541/R-cont din 29 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Pitești secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva deciziei menționate, A. a declarat recurs, care a fost înregistrat sub nr. x/2022, pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Vâlcea a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția netimbrării cererii de recurs și excepția inadmisibilității recursului, deoarece criticile din recurs nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. din 2010, fiind incidente și dispozițiile art. 483 alin. (2) din același Cod.

II. Considerentele Înaltei Curți

Excepția netimbrării, invocată prin întâmpinare de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Vâlcea, este neîntemeiată, având în vedere că cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, întrucât litigiul are ca obiect o plângere împotriva procesului-verbal de contravenție.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 din C. proc. civ. din 1865, excepția inadmisibilității recursului, excepție de procedură care face inutilă prezentarea și analiza în fond a pricinii, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru considerentele arătate în continuare.

Completul de 5 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei decizii prin care, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție a constatat perimată o contestație în anulare, fiind incidente dispozițiile art. 253 alin. (2) din același Cod, potrivit cărora "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare".

Împrejurarea că, în cuprinsul dispozițiilor citate, se menționează că hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, nu poate fi înțeleasă în sensul că este susceptibilă de a fi atacată cu recurs și decizia prin care o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că a intervenit incidentul procedural al perimării.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 242 din 14 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020; Decizia nr. 69 din 21 martie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2022), s-a reținut că rațiunea prevederilor citate a fost aceea de a desființa calea de atac a apelului împotriva hotărârilor date în perimare, iar nu să înfrângă principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac, deschizând posibilitatea recursului la recurs.

Conform art. 299 alin. (1) teza întâi C. proc. civ. din 1865, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

În cauză, recurenta a formulat recurs împotriva unei decizii prin care a fost soluționată o contestație în anulare, fiind incidente dispozițiile art. 320 alin. (2) din C. proc. civ. din 1865, conform cărora "hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Or, potrivit art. art. 377 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ. din 1865, sunt hotărâri irevocabile cele date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii, rezultând, astfel, potrivit art. 320 alin. (2) din C. proc. civ. din 1865, că decizia atacată în prezenta cauză, fiind pronunțată în contestația în anulare declarată împotriva hotărârii date în recurs, este o hotărâre irevocabilă, nefiind supusă recursului.

La pronunțarea prezentei decizii, este avută în vedere jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, reprezentată, cu titlu de exemplu, de următoarele hotărâri: încheierea nr. 172 din 24 septembrie 2018, pronunțată de Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018; Decizia nr. 242 din 14 decembrie 2020, pronunțată de Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2020; Decizia nr. 69 din 21 martie 2022, pronunțată de Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2022; Decizia secției I civile nr. 569/2018.

Pentru considerentele arătate, reținând că decizia atacată nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) coroborat cu art. 253 alin. (2), art. 299 alin. (1), art. 320 alin. (2) și art. 377 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ. din 1865, va fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția netimbrării invocată de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Vâlcea, prin întâmpinare.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 2951 din 25 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2020.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2022.

GGC - ED