ÎCCJ, Decizia nr. 29/2024

Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 2951 din 25 mai 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat perimată contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 5076 din 13 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018.

Împotriva Deciziei nr. 2951 din 25 mai 2022, arătate anterior, A. a declarat recurs, și care, prin Decizia nr. 210 din 24 octombrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, a fost respins ca inadmisibil, de Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare, înregistrată la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2022.

Prin cererea formulată, contestatoarea solicită admiterea contestației invocând faptul că decizia contestată este rezultatul unei erori materiale.

La termenul de judecată de la 5 decembrie 2022, cauza a fost suspendată, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. de la 1865.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Asupra excepției de perimare a cererii, invocate de instanță din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 248 din C. proc. civ. de la 1865, perimarea operează asupra unei cereri de recurs (…) dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un 1 (un) an.

Pentru a opera această sancțiune procedurală, trebuie analizată îndeplinirea cerințelor art. 248 din C. proc. civ. de la 1865. În acest sens, se constată că instanța supremă a fost învestită cu soluționarea unei contestații în anulare, iar după suspendarea judecății pricinii, aceasta a rămas în nelucrare timp de un an, din motive imputabile exclusiv părților. Totodată, se constată că, înainte de împlinirea acestui termen, părțile în proces nu au solicitat reluarea judecării și nici nu au fost invocate motive de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.

În speță, la termenul din 5 decembrie 2022, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. de la 1865, constatând că niciuna din părți, legal citate, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a cerut judecarea cauzei în lipsă, a dispus suspendarea judecării contestației în anulare, care a rămas în nelucrare.

La data de 15 ianuarie 2024, s-a stabilit termen de judecată în vederea discutării excepției de perimare, potrivit art. 252 din C. proc. civ. de la 1865.

Dispozițiile art. 248 din C. proc. civ. de la 1865 prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de un an.

Condițiile perimării, așa cum se desprind din dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, sunt îndeplinite în cauză, de la data suspendării judecării contestației în anulare, respectiv de la 5 decembrie 2022 și până la data repunerii pe rol, din oficiu, trecând un termen mai mare de 1 an.

Înalta Curte constată că încheierea din 5 decembrie 2022 este ultimul act de procedură îndeplinit de instanță, dată de la care părțile nu au mai formulat nicio cerere, fiind în culpă procesuală.

Pe cale de consecință, Înalta Curte va constata perimată contestația în anulare, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (3) raportat la art. 252 din C. proc. civ. de la 1865.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 210 din 24 octombrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2022.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2024.

GGC - NN