ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3033/2013

Asupra conflictului

negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 07 februarie 2012 pe rolul Judecătoriei Brezoi, petentul M.G., în contradictoriu

cu intimata C.N.A.D.N.R. - CESTRIN, a solicitat anularea procesului-verbal încheiat

de către agentul constatator ai intimatei C.N.A.D.N.R. CESTRIN.

În drept, cererea

a fost motivată pe prevederile art. 18, 17 și 32 din O.G. 2/2001.

Prin sentința

civilă nr. 1072 din data de 8 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Brezoi a fost

admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată, din oficiu, și a fost declinată

competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei

Sibiu, motivat de faptul că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/ din 01

februarie 2013, conform cărora competența teritorială revine instanței în a cărei

circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul, în cauză, acesta

având domiciliul în localitatea Sibiu.

Primind dosarul,

Judecătoria Sibiu a reținut, în esență, că litigiul nu este de competența sa, întrucât,

în prezenta cauză se pune problema interpretării dispozițiilor art. 23 alin.

(1) din Legea nr. 2 din 01 februarie 2013 și implicit a aplicării în timp a legii.

Constatând inaplicabilitatea

dispozițiilor art. 23 Legea nr. 2/2013, s-a apreciat că, în speță, instanța competentă

să judece plângerea este Judecătoria Brezoi ca instanță competentă la data introducerii

plângerii, fapta contravențională fiind săvârșită pe raza de competență a Judecătoriei

Brezoi.

În consecință,

prin sentința civilă nr. 3037 din 29 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu,

secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu,

și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Brezoi. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe,

care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul

dispozițiilor art. 22 alin. 3 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență,

stabilind în favoarea Judecătoriei Brezoi competența teritorială de soluționare

a cauzei, pentru următoarele considerente;

Obiectul cauzei

este plângerea contravențională prin care a fost contestat procesul-verbal de constatare

și sancționare a contravenției, întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. CESTRiN prin care

s-a reținut în sarcina patentului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8

alin. (1) din OG nr. 15/2002. S-a menționat ca loc al săvârșirii contravenției localitatea

S., județul Vâlcea, care se află în circumscripția Judecătoriei Brezoi.

Potrivit dispozițiilor

art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției

și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru

pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce

modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. 3 alin. (2) care introduce după art. 10 din

O.G. nr. 15/2002, art 10

1

: „prin derogare de la dispozițiile O.G,

nr. 2/2001 (...) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a

contravenției se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază

sau își are sediul contravenientul."

Această normă

de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă

în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea

unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit

dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013 cuprinse în capitolul Dispoziții

tranzitorii și finale: „procesele în prima instanță, precum și căile de atac în

materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării,

potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite

se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi."

De asemenea,

alin. (2) și (3) din art. 23 precizează în mod detaliat la ce instanțe și Ia ce

cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „RecursuriIe aflate pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, Ia data

intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența

curților de apel, se trimit la curțile de apel" și (3) „Procesele în curs de

judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate

la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care,

potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale."

Drept urmare,

din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată

că art. 23 din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv Ia procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme

ce art. 23 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională,

prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia

contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată,

prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece

prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală,

contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări

sociale), iar dispozițiile art. 13 alin. (1) se referă doar Ia procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nefiimd posibilă o interpretare extensivă,

în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere

considerentele reținute, dispozițiile art. 13 din Legea nr 2/2013 se aplică numai

proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii

nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță,

plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013,

la data de 07 februarie 2012. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina

patentului a fost localitatea S., județul Vâlcea, zonă situată în circumscripția

Judecătoriei Brezoi, așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza,

potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut

al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.

În consecință,

față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin.

(5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii

formulată de petentul M.G. în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

2 octombrie 2013.