ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1116/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1116/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe
sesizate
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei
Sectorului 6 București, la data de 18 aprilie 2011, petenta SC M. SRL a solicitat,
în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA - C.E.S.T.R.I.N., anularea procesului-verbal
de constatare a contravenției nr. C1. din data de 18 martie 2011. Prin sentința
civilă nr. 9166 din 24 noiembrie 2011, Judecătoria Sectorului 6 București a admis
excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, județul Vâlcea, reținând
dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.
Prin încheierea de ședință din 25 februarie 2013,
Judecătoria Brezoi, în temeiul dispozițiilor art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea
nr. 2/2013 raportat la art. 10
1
din O.G. nr. 15/2002 astfel cum a fost
modificată prin Legea nr. 2/2013, a scos cauza de pe rol și a înaintat dosarul,
pe cale administrativă, Judecătoriei Sectorului 2 București, instanța în circumscripția
căreia își are domiciliul contravenientul.
Hotărârea celei de-a doua instanțe
Judecătoria Sectorului 2 București, prin sentința
civilă nr. 18099 din 13 noiembrie 2013, a admis excepția necompetenței teritoriale,
invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei
Brezoi, reținând, în esență, că dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013, avute
în vedere de prima instanță, nu sunt incidente în cauză, sens în care dispozițiile
art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 își păstrează aplicabilitatea.
Astfel, constatând ivit conflict negativ de competență,
în baza art. 20 pct. 2 coroborat cu art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus
sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ
și fiscal cu soluționarea acestuia.
Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului
de competență
Înalta Curte constată că obiectul acțiunii îl
constituie anularea procesului-verbal nr. C1. din data de 18 martie 2011 încheiat
de intimata C.N.A.D.N.R., prin care, în temeiul art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002,
cu modificările și completările ulterioare, petenta SC M. SRL a fost sancționată
contravențional cu amendă în cuantum de 750,00 RON și obligată la plata unei despăgubiri
în valoare de 404,53 RON, pentru că vehiculul categoria B, ce-i aparținea, cu numărul
de înmatriculare Q1., a circulat, la data de 18 octombrie 2010, pe DN 7 km188+900m,
S., județul Vâlcea, fără a deține rovinietă valabilă.
Potrivit art. 10
1
din O.G. nr. 15/2002
privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de
drumuri naționale din România, introdus prin art. III din Legea nr. 2/2013, publicată
în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, „plângerea, însoțită de copia procesului-verbal
de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție
domiciliază sau își are sediul contravenientul”.
Așa cum rezultă din actele dosarului, plângerea
contravențională a fost înregistrată pe rolul primei instanțe la data de 18 aprilie
2011, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru
degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare
a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură
aplicându-se numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia
în vigoare.
În opinia Înaltei Curți, norma de competență se
aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după data de 15
februarie 2013, data intrării în vigoare a actelor normative prin care s-au modificat
normele procedurale sus-menționate.
În ceea ce privește dispozițiile legale invocate
de Judecătoria Brezoi, prevederile Legii nr. 2/2013, se reține că acestea se aplică
numai în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.
Astfel, în speță, sunt incidente dispozițiile
art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,
act normativ anterior Legii nr. 2/2013, potrivit cărora competența soluționării
plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare
a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Înalta Curte constată că locul săvârșirii contravenției,
reținute în sarcina petentului, este DN 7 km188+900m, S., județul Vâlcea, în raza
de competență teritorială a Judecătoriei Brezoi.
Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului
de competență
Pentru considerentele expuse și în conformitate
cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili
competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei
Brezoi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește în favoarea Judecătoriei Brezoi, județul
Vâlcea, competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de
petenta SC M. SRL în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA- C.E.S.T.R.I.N.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie
2014.