ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1116/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 18 aprilie 2011, petenta SC M. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA - C.E.S.T.R.I.N., anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr. C1. din data de 18 martie 2011. Prin sentința civilă nr. 9166 din 24 noiembrie 2011, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, județul Vâlcea, reținând dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001. Prin încheierea de ședință din 25 februarie 2013, Judecătoria Brezoi, în temeiul dispozițiilor art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 raportat la art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, a scos cauza de pe rol și a înaintat dosarul, pe cale administrativă, Judecătoriei Sectorului 2 București, instanța în circumscripția căreia își are domiciliul contravenientul. 2. Hotărârea celei de-a doua instanțe Judecătoria Sectorului 2 București, prin sentința civilă nr. 18099 din 13 noiembrie 2013, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, reținând, în esență, că dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013, avute în vedere de prima instanță, nu sunt incidente în cauză, sens în care dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001 își păstrează aplicabilitatea. Astfel, constatând ivit conflict negativ de competență, în baza art. 20 pct. 2 coroborat cu art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal cu soluționarea acestuia. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență Înalta Curte constată că obiectul acțiunii îl constituie anularea procesului-verbal nr. C1. din data de 18 martie 2011 încheiat de intimata C.N.A.D.N.R., prin care, în temeiul art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, petenta SC M. SRL a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 750,00 RON și obligată la plata unei despăgubiri în valoare de 404,53 RON, pentru că vehiculul categoria B, ce-i aparținea, cu numărul de înmatriculare Q1., a circulat, la data de 18 octombrie 2010, pe DN 7 km188+900m, S., județul Vâlcea, fără a deține rovinietă valabilă.

Potrivit art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, introdus prin art. III din Legea nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, „plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”. Așa cum rezultă din actele dosarului, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul primei instanțe la data de 18 aprilie 2011, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., dispozițiile legii noi de procedură aplicându-se numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. În opinia Înaltei Curți, norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a actelor normative prin care s-au modificat normele procedurale sus-menționate. În ceea ce privește dispozițiile legale invocate de Judecătoria Brezoi, prevederile Legii nr. 2/2013, se reține că acestea se aplică numai în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională. Astfel, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, act normativ anterior Legii nr. 2/2013, potrivit cărora competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Înalta Curte constată că locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentului, este DN 7 km188+900m, S., județul Vâlcea, în raza de competență teritorială a Judecătoriei Brezoi. 4. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește în favoarea Judecătoriei Brezoi, județul Vâlcea, competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de petenta SC M. SRL în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA- C.E.S.T.R.I.N. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2014.