Decizia nr. 60/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 14770/2016 a Judecătoriei Sectorului 2

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 16 iunie 2016, sub nr. x/300/2016, reclamanta A a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B și C, să se constate dacă pârâții se fac vinovați de neactualizarea anuală cu indicele de inflație, în condițiile Legii energiei electrice nr. 13/2007, a nivelului contribuțiilor datorate de operatorii economici din sectorul energiei electrice, așa cum a reținut Curtea de Conturi prin Decizia nr. 4/2011 și dacă suma estimată de auditorii Curții de Conturi, (pentru anul 2009 suma de 23.285.290,66 lei, pentru anul 2008 suma de 19.344.917,5 lei, pentru anul 2007 suma de 17.721.006,35 lei) prin procesul-verbal de constatare din 05 ianuarie 2011 trebuie recuperată de la pârâți, care în perioada de referință dețineau funcția de Vicepreședinte/Președinte al A și au semnat ordinele menționate.

Sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București Prin sentința civilă nr. 14770 din 09 decembrie 2016, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București Secția a V-a civilă la 03 martie 2017, sub nr. x/3/2017. 3.Sentința pronunțată de Tribunalul București Prin sentința civilă nr. 501 din 12 aprilie 2017, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea promovată de reclamanta A în contradictoriu cu pârâții B, ca inadmisibilă.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia civilă nr. 1261/A din 19 octombrie 2023, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția tardivității apelului. A respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A împotriva sentinței civile nr. 501/12.04.2017 pronunțate de Tribunalul București – Secția a V-a civilă în dosarul nr. x/3/2017 ca fiind tardiv.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 1261/A din 19 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs reclamanta A. Recurenta a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că, în mod greșit, instanța de apel a apreciat că apelul declarat de aceasta a fost exercitat cu depășirea termenului legal. Instanța de apel nu a ținut cont de niciunul dintre demersurile realizate de aceasta prin care a arătat că apelul împotriva sentinței civile nr. 501 din 12 aprilie 2017 a fost transmis către Tribunalul București la 22 septembrie 2017, prin poștă. Urmare a solicitării transmise în vederea comunicării stadiului dosarului, Tribunalul București i-a comunicat reclamatei faptul că nu ar fi fost declarat apel împotriva sentinței pronunțate de această instanță, deși s-a făcut dovada transmiterii căii de atac. După numeroase demersuri, urmare a verificărilor făcute de instanță, prin adresa înregistrată sub nr. 83769/06.05.2022, Tribunalul București ar fi confirmat susținerile reclamantei, respectiv că apelul ar fi fost primit în data de 26 septembrie 2017, dar că dintr-o eroare a fost înregistrat la dosarul nr. y/3/2017, procedându-se ulterior la înregistrarea apelului în registrul căilor de atac. Față de adresa oficială a Tribunalului București, anterior menționată, reclamanta susține că, în mod greșit, curtea de apel ar fi reținut că în dosarul nr. x/2/2017 ar fi fost formulat apel ce privește respectivul dosar, și că nu ar exista un alt apel, care să privească dosarul nr. x/3/2017. În realitate, instanța de apel s-a referit doar la confirmarea de primire depusă de aceasta, susținând că nu face dovada conținutului a ceea ce s-a transmis. Solicită casarea deciziei curții de apel, în sensul reținerii faptului că apelul în prezentul dosar nu a fost declarat tardiv, așa cum reiese din toată corespondența purtată între A și Tribunalul București.

Procedura de filtru Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin raport, s-a reținut că, în opinia raportorului, părțile au deschisă calea de atac a recursului, că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru conform art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, este declarat în termen și că recurenta nu a indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul. Completul de filtru nr. x, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea către părți, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la filele 42-44 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la 12 noiembrie 2024, iar intimatul-pârât C a depus punct de vedere la raport, prin care a reiterat excepția de nulitate a recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. invocată prin întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul declarat de reclamanta A în raport de excepția nulității, invocată de intimatul-pârât C prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază acesta și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași art. sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Prin decizia nr. 1261/A din 19 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a reținut că hotărârea apelată a fost comunicată apelantei la data de 28.08.2017, conform dovezii de comunicare atașate la fila 15 dosar fond, iar apelul formulat în cauză de reclamantă a fost înregistrat la Tribunalul București-Secția a V-a civilă, la data de 22.03.2022, fiind primit prin poștă cu recomandata LD0995814984 la 22 martie 2022, în afara termenului prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a apelului, care s-a împlinit la 28 septembrie 2017. A mai reținut instanța de apel că afirmațiile reclamantei în sensul că apelul a fost înaintat instanței cu scrisoare recomandată LD09971853747 fiind primit de Tribunalul București la 26 septembrie 2017, dar dintr-o eroare instanța l-ar fi înregistrat la dosarul cu nr. y/3/2017, dosar în care figurează aceleași părți ca și în dosarul prezentei cauze, nr. x/3/2017 nu se susțin. Aceasta întrucât, potrivit referatului grefei Tribunalului București Secția a V-a civilă, plicul cu recomandata LD09971853747 a fost primit prin Serviciul Cartare la 26 septembrie 2017 și predat Secției a IV-a civilă, apelul înaintat cu recomandata LD09971853747 fiind înregistrat la dosarul nr. y/3/2017 în care figurează aceleași părți ca în prezentul dosar, însă apelul respectiv se referea la sentința civilă nr. 896 din 19 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul București-Secția a IV a civilă în dosarul cu nr. y/3/2017, iar nu la sentința civilă nr. 501 din 12 aprilie 2017, pronunțată de Tribunalul București-secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/3/2017. Prin recursul declarat, care nu a fost încadrat în drept, recurenta a reiterat aceleași apărări pe care le-a dedus judecății și în fața instanței de apel cu privire la o pretinsă eroare constând în înregistrarea apelului împotriva sentinței civile nr. 501 din 12 aprilie 2017 a Tribunalului București - Secția a V-a civilă, într-un alt dosar cu nr. y/3/2017, în care figurau aceleași părți. Aceste susțineri au fost însă deja analizate de către instanța de apel care, așa cum s-a arătat anterior, a constatat că nu se confirmă și că apelul înregistrat la dosarul nr. y/3/2017 avea ca obiect sentința civilă pronunțată în acel dosar, iar nu sentința din prezentul dosar, nefiind identificată eroarea pretinsă de către recurentă, care să fi fost de natură să dovedească declararea în termen a apelului. Totodată, așa-zisele critici învederate prin memoriul de recurs privesc faptul că instanța de apel nu a acordat eficiența juridică dorită de către recurentă înscrisurilor pe care aceasta le-a depus pentru a dovedi că a declarat în termen calea de atac a apelului, fiind, prin urmare, chestiuni de netemeinicie ce țin de administrarea și interpretarea probatoriilor, care excedează configurației juridice a recursului, cale extraordinară de atac în care sunt analizate exclusiv aspecte de nelegalitate ale hotărârii recurate. Întrucât recurenta nu a încadrat în drept recursul, nu a indicat vreo normă de drept, care să fi fost încălcată de către instanța de apel și nu a dedus judecății în calea extraordinară de atac, aspecte noi care să nu fi fost avute în vedere de către instanța de apel ori să contrazică considerentele expuse de către aceasta și, ținând cont de faptul că, în cauză, nu sunt identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte notează că cererea de recurs nu îndeplinește condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Pentru aceste considerente, făcând aplicarea art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât B și va constata nul recursul declarat de reclamanta A împotriva deciziei nr. 1261/A din 19 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.