ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 115/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.370/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență în dosarele nr. 2.192/107/2024, nr. 2.593/107/2024 și nr. 1.996/107/2024 și de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 8.479/3/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, însă acestea nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizărilor în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularii și obiectul sesizărilor

Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență a dispus, prin încheierile din 20 septembrie 2024 în dosarele nr. 2.192/107/2024, nr. 2.593/107/2024 și prin Încheierea din 9 octombrie 2024 în Dosarul nr. 1.996/107/2024, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: Modalitatea de aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și completările ulterioare, și, respectiv, art. 22 alin. (7) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 52/2011, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la recalcularea cuantumului indemnizației lunare pentru creșterea copilului în situația în care beneficiarul depune documente ulterioare (decizie de salarizare) din care rezultă că drepturile salariale au fost recalculate inclusiv pentru perioada de 24 de luni anterioară nașterii copilului, chiar în măsura în care aceste drepturi nu au fost efectiv achitate. Data de la care intervine recalcularea indemnizației de creștere copil, conform art. 3 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, respectiv data prezentării documentelor de rectificare sau data de la care a intervenit rectificarea, conform înscrisurilor justificative.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu nr. 2.370/1/2024.

Ulterior, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 13 noiembrie 2024, în Dosarul nr. 8.479/3/2024, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: Dacă indemnizația de maternitate de care a beneficiat reclamanta se impune a fi recalculată prin raportare la alte valori ale drepturilor bănești de referință recunoscute retroactiv printr-un act administrativ, dar care nu au fost efectiv achitate în perioada avută în vedere ca bază de calcul al acesteia.

Sesizările au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu nr. 2.370/1/2024, nr. 2.371/1/2024, nr. 2.781/1/2024 și nr. 197/1/2025, după care au fost conexate, în temeiul art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010) " Art. 2. - (1) Persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului, au realizat timp de cel puțin 12 luni venituri din salarii și asimilate salariilor, venituri din activități independente, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, denumite în continuare venituri supuse impozitului, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum și de o indemnizație lunară. (2) Cuantumul indemnizației lunare prevăzute la alin. (1) este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului. Cuantumul minim al indemnizației lunare nu poate fi mai mic decât suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referință, iar cuantumul maxim al acesteia nu poate depăși valoarea de 8.500 lei. (...) Art. 3. - (...) (7) Pe toată perioada până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv de 3 ani, în cazul copilului cu handicap, beneficiarul poate solicita recalcularea cuantumului indemnizației pe baza unor hotărâri judecătorești definitive, adeverințe sau alte acte doveditoare privind rectificarea veniturilor prevăzute la alin. (1) care au stat la baza acordării dreptului, eliberate de plătitorii de venituri sau de organele competente. Noul cuantum se acordă de la data prevăzută în hotărârea judecătorească definitivă sau, după caz, de la data prezentării documentelor de rectificare a veniturilor. (8) În situația persoanelor care realizează venituri din activități independente, din drepturi de proprietate intelectuală, din activități agricole, silvicultură și piscicultură, cuantumul indemnizației lunare stabilit prin decizia de acordare a indemnizației se recalculează în baza actelor doveditoare eliberate de organele competente privind veniturile efectiv realizate în perioada pentru care s-a luat în calcul venitul estimat în vederea plății anticipate a impozitului sau, după caz, pentru care s-a completat declarația pe propria răspundere."

Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 52/2011, în forma în vigoare în luna mai 2019 (Hotărârea Guvernului nr. 52/2011, în forma în vigoare în luna mai 2019) " Art. 22. - (...) (7) În situația veniturilor din salarii și asimilate acestora, recalcularea cuantumului indemnizației lunare pentru creșterea copilului se aplică doar în situația în care se constată că, pe baza documentelor depuse inițial de persoana îndreptățită, a fost calculat un cuantum eronat. Recalcularea se face fie din oficiu în cazul în care agenția teritorială se autosesizează, fie la solicitarea persoanei îndreptățite, alin. (3) și (4) aplicându-se corespunzător."

Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 52/2011, cu modificările și completările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 52/2011) " Art. 22. - (...) (4) În situația veniturilor din salarii și asimilate acestora, recalcularea cuantumului indemnizației lunare pentru creșterea copilului se realizează în condițiile art. 3 alin. (7) din ordonanța de urgență, precum și în situațiile prevăzute la art. 16 alin. (4) din ordonanța de urgență. Recalcularea se face, după caz, la solicitarea persoanei îndreptățite, respectiv din oficiu, aplicându-se corespunzător prevederile art. 3 alin. (9) și (10) din ordonanța de urgență, precum și prevederile art. 18 alin. (5) din ordonanța de urgență." III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-au invocat chestiunile de drept A. Dosarul nr. 2.192/107/2024 al Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență cu nr. 2.192/107/2024, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială Arad, solicitând instanței să dispună anularea în parte a Deciziei din 20 martie 2024, emisă de pârâtă, pentru modificarea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului și să o oblige pe aceasta la recalcularea indemnizației, începând cu 30 mai 2022 (dată la care a intrat în concediu pentru creșterea copilului) și până la data de 19 februarie 2024 (data emiterii deciziei).

În motivare, reclamanta a susținut că exercită funcția de grefier și că perioada luată în calcul la stabilirea indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani se suprapune cu perioada pentru care i s-au recalculat drepturile salariale prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, recunoscută prin decizia președintelui Curții de Apel Timișoara. B. Dosarul nr. 2.593/107/2024 al Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență cu nr. 2.593/107/2024, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Timiș la plata diferențelor bănești cuvenite pentru perioada 6 octombrie 2022-24 februarie 2024, prin raportare la Adeverința privind veniturile nete, eliberată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș la data de 20 februarie 2024.

În motivare, reclamanta a invocat motive similare cu cele din primul dosar. C. Dosarul nr. 1.996/107/2024 al Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență cu nr. 1.996/107/2024, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială Arad, solicitând instanței să dispună anularea parțială a Deciziei din 20 martie 2024, emisă de pârâtă, pentru acordarea indemnizației de creștere a copilului și recalcularea indemnizației de creștere, începând cu 7 august 2023 (data intrării în concediu de creștere copil) și până la 23 februarie 2024 (data emiterii deciziei).

În motivare, reclamanta a invocat motive similare cu cele din primul dosar. D. Dosarul nr. 8.479/3/2024 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale cu nr. 8.479/3/2024, astfel cum a fost modificată, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele Înalta Curte de Casație și Justiție și Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București, solicitând instanței să dispună: a) obligarea Înaltei Curți de Casație și Justiție la eliberarea unei adeverințe care să cuprindă veniturile reale realizate în perioada 23 octombrie 2018-23 octombrie 2019, astfel cum au fost stabilite prin Ordinul nr. 122 din 2 aprilie 2023 al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, în vederea recalculării indemnizației de creștere a copilului; b) obligarea Agenției pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București la recalcularea indemnizației pentru creșterea copilului prin raportare la drepturile salariale recalculate prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, precum și la plata diferențelor bănești; c) obligarea Înaltei Curți de Casație și Justiție la recalcularea indemnizației de maternitate pentru perioada 26 iunie 2019-23 octombrie 2019 și la plata diferențelor bănești cuvenite în urma recalculării prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei.

În motivare, reclamanta a invocat motive similare cu cele din primul dosar. IV. Motivele reținute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanțele de trimitere au apreciat că sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinesc condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. În acest sens au menționat că nu au identificat hotărâri obligatorii care să vizeze chestiunile de drept supuse dezlegării. Au mai arătat că nu trebuie verificată condiția existenței unei chestiuni de drept reale, veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, de vreme ce sesizarea se dispune cu titlu imperativ, nefiind lăsată la aprecierea instanței care judecă procesul evaluarea dificultății chestiunii de drept. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Părțile nu au prezentat puncte de vedere asupra chestiunilor de drept. VI. Punctele de vedere ale completurilor care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Completul de judecată din cadrul Tribunalului Alba, învestit cu soluționarea dosarelor nr. 2.192/107/2024 și nr. 2.593/107/2024, a apreciat că din interpretarea coroborată a art. 3 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 și art. 22 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 52/2011, în forma în vigoare în luna mai 2019, se poate concluziona că se impune recalcularea cuantumului indemnizației lunare pentru creșterea copilului în situația în care beneficiarul depune documente ulterioare (decizie de salarizare) din care rezultă că drepturile salariale au fost recalculate inclusiv pentru perioada de 24 de luni anterioară nașterii copilului, chiar dacă aceste drepturi nu au fost efectiv achitate. VII. Jurisprudența instanțelor naționale

Din răspunsurile transmise de către instanțele consultate au rezultat două opinii.

Astfel, într-o opinie majoritară s-a apreciat că la calculul indemnizației pentru creșterea copilului trebuie avute în vedere veniturile care s-ar fi cuvenit beneficiarei indemnizației pentru perioada de 12 luni anterioară nașterii copilului, iar nu veniturile plătite efectiv.

S-a argumentat că legiuitorul delegat a stabilit cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului prin raportare la veniturile supuse impozitului realizate de persoana îndreptățită, fără să limiteze acest drept la veniturile efectiv încasate. Ca atare, beneficiarul poate solicita recalcularea cuantumului indemnizației în baza unor hotărâri judecătorești definitive, adeverințe sau alte acte doveditoare privind rectificarea veniturilor care au stat la baza acordării dreptului, eliberate de plătitorii de venituri sau de organele competente, iar noul cuantum se acordă de la data prevăzută în hotărârea judecătorească definitivă sau de la data prezentării documentelor de rectificare a veniturilor.

Într-o opinie minoritară s-a apreciat că la calculul indemnizației pentru creșterea copilului trebuie avute în vedere veniturile realizate efectiv de beneficiara indemnizației pentru perioada de 12 luni anterioară nașterii copilului.

S-a arătat că, în cazul veniturilor din salarii, recalcularea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului poate fi dispusă doar prin raportare la veniturile nete realizate la data solicitării acestei indemnizații și numai dacă cuantumul a fost stabilit eronat. Așadar, recunoașterea ulterioară a dreptului la venituri suplimentare nu poate conduce la repunerea în discuție a drepturilor de protecție socială de care a beneficiat salariata în raport cu veniturile realizate la data solicitării indemnizației lunare pe perioada concediului pentru creșterea copilului.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problemele de drept care formează obiectul sesizărilor conexate. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Nu au fost identificate decizii relevante pronunțate de Curtea Constituțională în cadrul exercitării controlului de constituționalitate a dispozițiilor legale supuse interpretării. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 10 din 11 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 458 din 25 iunie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că dispozițiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte și în privința actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia, care, la data publicării hotărârii judecătorești de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești.

Prin Decizia civilă nr. 3.039 din 26 mai 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 218 din 23 martie 2020 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost anulată în parte Hotărârea Guvernului nr. 52/2011, în ceea ce privește art. 22 alin. (7) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010.

Prin Decizia nr. 66 din 3 martie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea și, în interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2), art. 13 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, în forma în vigoare la data de 16 mai 2019, respectiv a dispozițiilor art. 3 alin. (7) și (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, în forma în vigoare în prezent, precum și a dispozițiilor art. 22 alin. (4) din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 52/2011, a stabilit că: recalcularea cuantumului indemnizației lunare pentru creșterea copilului se realizează, cu respectarea limitei maxime prevăzute de lege, la cererea persoanei îndreptățite, chiar după împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, dacă ulterior, în baza unor hotărâri judecătorești definitive, s-au acordat diferențe de drepturi salariale sau asimilate acestora, impozabile, drepturi corespunzătoare perioadei de contributivitate impuse de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile sunt inadmisibile, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul sesizărilor conexate este reprezentat de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal", iar în conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol, "Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze".

Astfel, conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, "Dacă, în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Din analiza dispozițiilor legale mai sus evocate rezultă că, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, declanșarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare a art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Verificând îndeplinirea cumulativă a acestor condiții de admisibilitate, se constată că procesele în care au fost formulate sesizările conexate au ca obiect recalcularea indemnizației pentru creșterea copilului prin raportare la drepturile salariale majorate recunoscute titularilor indemnizației, cu efect retroactiv, în baza unor ordine/decizii pentru perioada luată în considerare la determinarea bazei de calcul al acestei indemnizații.

În consecință, pretențiile deduse judecății se circumscriu unor prestații de asigurări sociale cuvenite personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în condițiile în care reclamantele dețin funcția de grefier.

Cauzele în care au fost formulate sesizările conexate se află pe rolul Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență și pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, care judecă în primă instanță.

Ca atare, primele două condiții de admisibilitate sunt îndeplinite.

În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, se constată că dezlegarea chestiunii de drept trebuie să influențeze într-o manieră directă și determinantă soluționarea pe fond a cauzei cu care este învestită instanța de trimitere, iar îndeplinirea acestei condiții trebuie să rezulte neechivoc din cuprinsul încheierii de sesizare.

Această condiție este de asemenea îndeplinită, după cum rezultă din pretențiile și motivele invocate de părți, care vizează posibilitatea recalculării indemnizației pentru creșterea copilului prin raportare la drepturile salariale majorate recunoscute titularilor indemnizației, cu efect retroactiv, în baza unor ordine/decizii pentru perioada luată în considerare la determinarea bazei de calcul al acestei indemnizații.

Astfel cum s-a arătat anterior, una dintre condițiile de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile vizează nestatuarea de către instanța supremă asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.

În consecință, ori de câte ori chestiunea de drept invocată a fost dezlegată anterior printr-o hotărâre obligatorie a instanței supreme, sesizarea care vizează aceeași chestiune nu mai poate fi soluționată pe fond.

În acest sens se constată că instanța de trimitere solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile în interpretarea art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 și, respectiv, art. 22 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr 52/2011, în sensul de a se stabili dacă este posibilă recalcularea cuantumului indemnizației lunare pentru creșterea copilului în situația în care beneficiarul depune documente ulterioare (decizie de salarizare) din care rezultă că drepturile salariale au fost recalculate inclusiv pentru perioada de 24 de luni anterioară nașterii copilului, chiar în măsura în care aceste drepturi nu au fost efectiv achitate, și data de la care intervine recalcularea indemnizației de creștere copil, respectiv data prezentării documentelor de rectificare sau data de la care a intervenit rectificarea, conform înscrisurilor justificative.

Or, în interpretarea acestor dispoziții a fost pronunțată Decizia nr. 66 din 3 martie 2025, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că recalcularea cuantumului indemnizației lunare pentru creșterea copilului se realizează, cu respectarea limitei maxime prevăzute de lege, la cererea persoanei îndreptățite, chiar după împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, dacă ulterior, în baza unor hotărâri judecătorești definitive, s-au acordat diferențe de drepturi salariale sau asimilate acestora, impozabile, drepturi corespunzătoare perioadei de contributivitate impuse de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010.

Dezlegarea dată de instanța supremă prin decizia anterior evocată determină inadmisibilitatea sesizărilor conexate față de caracterul obligatoriu al deciziilor pronunțate în acest mecanism de unificare a practicii judiciare, conform art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Împrejurarea că, în procesele în care au fost formulate sesizările conexate, drepturile salariale majorate au fost recunoscute prin ordine/decizii administrative, iar nu prin hotărâri judecătorești definitive, nu poate conduce la concluzia contrară, de vreme ce textele de lege supuse interpretării sunt aceleași cu cele deja interpretate cu caracter obligatoriu de instanța supremă.

În acest context, trebuie subliniat că mecanismul de unificare a practicii judiciare reprezentat de hotărârea prealabilă nu poate fi declanșat în mod repetat pentru interpretarea acelorași texte de lege în funcție de circumstanțele particulare ale cauzelor deduse judecății, întrucât instanța supremă nu se poate substitui instanței de trimitere în soluționarea litigiului, atribuție care intră și rămâne în competența exclusivă a instanțelor judecătorești.

De altfel, existența unei hotărâri prealabile trebuie văzută nu doar ca un argument cu forță obligatorie, cu care sunt înzestrate dezlegările sale prin efectul prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, cât mai ales ca o sursă ori ca un instrument util instanțelor de judecată în procesul de aplicare a legii, prin soluțiile pe care le oferă atât unei chestiuni de drept punctuale, cât și altora identice ori similare, chiar încorporate în alte texte de lege decât cele care au constituit obiectul sesizării (Decizia nr. 106 din 9 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 21 ianuarie 2025).

Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă,