ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2090/2024

Asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Civilă la 28 noiembrie 2022 sub nr. x/3/2022, reclamanții A și B, în contradictoriu cu pârâta C S.R.L. au solicitat:

- constatarea intervenirii rezoluțiunii de plin drept a Convenției autentificate sub nr. 661/19.06.2018 la B.I.N. D în baza unui pactului comisoriu de gradul IV;

- constatarea că sunt proprietarii construcției a căror lucrări au fost începute și nu au fost finalizate pe terenul proprietatea reclamanților situat în București, strada (...), Sector 3, compus din teren, în suprafață de 339 mp., număr cadastral (..) (număr cadastral vechi ...), înscris în Carte funciară nr. (...) (număr C.F. vechi ...);

- radierea notării Convenției autentificate sub nr. 661/19.06.2018 la B.I.N. D, în referire la imobilul situat în București, strada (...), Sector 3, număr cadastral (...), înscris în Carte funciară nr. (...), cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1516, art. 1553, art. 908, art. 911 C. civ.

Prin încheierea de ședință din 18 mai 2023 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/3/2022 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția netimbrării sau a insuficientei timbrări, a respins excepția conexării la dosarul nr. x/301/2022, a unit cu fondul cauzei excepția inadmisibilității, a încuviințat părților proba cu înscrisuri, respingând ca nefiind utile soluționării cauzei probele constând în interogatoriul reclamanților și proba testimonială. De asemenea, a luat act de faptul că reclamanții au înțeles să renunțe la propunerea probei cu expertiza în construcții.

Prin sentința civilă nr. 1672 din 22 iunie 2023, Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă.

A admis cererea formulată de reclamanții A și B constatând intervenită rezoluțiunea de plin drept a Convenției autentificate sub nr. 661/19.06.2018 la B.I.N. D, astfel cum a fost modificată prin Actul adițional autentificat sub nr. 4223/18.09.2018 la S.P.N. E.

A constatat că imobilul situat în București, strada (...), Sector 3, compus din teren, în suprafață de 339 m.p., număr cadastral (...) (număr cadastral vechi ...), înscris în Carte funciară nr. (...) (număr C.F. vechi ...) și construcția edificată pe acesta în baza Autorizației de construire nr. 649/11.06.2018, aparține reclamanților în temeiul art. 2.2 din Convenția autentificată sub nr. 661/19.06.2018 la B.I.N. D, astfel cum a fost modificată prin Actul adițional autentificat sub nr. 4223/18.09.2018 la S.P.N. E.

A dispus rectificarea înscrierii efectuate în Cartea funciară nr. (...) a U.A.T. Sector 3 București, în sensul radierii notării Convenției autentificate sub nr. 661/19.06.2018 la B.I.N. D, în referire la imobilul situat în București, strada (...), Sector 3, număr cadastral (...), înscris în Carte funciară nr. (...).

A admis cererea și a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei totale de 10.305 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.

Pârâtă C S.R.L. - prin lichidator judiciar F S.P.R.L. a declarat apel împotriva încheierii de ședință din 18 mai 2023 și a sentinței civile nr. 1672 din 22 iunie 2023 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/3/2022.

Prin decizia civilă nr. 78A din 19 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta C S.R.L. - prin lichidator judiciar F S.P.R.L. împotriva încheierii de ședință din 18 mai 2023 și a sentinței civile nr. 1672 din 22 iunie 2023 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/3/2022.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta C S.R.L. - prin lichidator judiciar F S.P.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel, cu cheltuieli de judecată.

Criticile aduse de pârâtă încheierii de ședință din 18 mai 2023 vizează modul de soluționare de către prima instanță a excepției insuficientei timbrări, precum și respingerea probei testimoniale, cât și a probei cu interogatoriul intimaților solicitate de aceasta, aspecte reiterate și în fața instanței de apel.

În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta susține că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 1553 alin. (1) C. civ. prin considerarea că, în conformitate cu dispozițiile art. 2.2. din Actul Adițional autentificat sub nr. 4223/18.09.2018, instanța a reținut existenta a trei variante de pact comisoriu.

Mai susține recurenta, că nu se poate reține faptul că până la data de 9 iunie 2020, când s-a încheiat procesul-verbal de către BEJA H, lucrările nu erau executate în întregime, fiind depășit termenul prevăzut de cel de-al treilea pact comisoriu.

Pentru aceste considerente, recurenta se consideră îndreptățită să solicite admiterea recursului, astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

La 6 iunie 2024, intimații au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinarea intimaților, la 20 iunie 2024, prin care a solicitat înlăturarea susținerilor acestora ca fiind nefondate.

La termenul din 7 noiembrie 2024, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Astfel, din dispozițiile imperative evocate, se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că recurenta susține critici privind încheierea de ședință din 18 mai 2023, ce vizează modul de soluționare de către prima instanță a excepției insuficientei timbrări, precum și respingerea probei testimoniale, cât și a probei cu interogatoriul intimaților, aspecte reiterate și în fața instanței de apel.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că susținerile recurentei nu pot fi primite, întrucât criticile evocate de recurentă privind excepția insuficientei timbrări au fost analizate de instanța de apel, care a constatat că intimații-reclamanți au achitat în prima etapă procesuală taxa judiciară de timbru în cuantumul stabilit de instanță, aspect necontestat de către apelantă, apreciind că în speță, nu este necesară nici darea în debit a intimaților pentru plata unei diferențe de taxă judiciară de timbru, întrucât prima instanță a stabilit taxa judiciară de timbru, prin raportare la valoarea cererii deduse judecății.

Din cele expuse reiese că motivul de recurs invocat nu vizează nesocotirea unor reguli de procedură de către instanța de apel, ci o reanalizare a chestiunii timbrajului datorat în cauză, aspect care nu se subscrie însă prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Referitor la respingerea probatoriului propus, respectiv proba testimonială și interogatoriul pârâților, instanța de apel a constatat, în acord cu prima instanță, că aceste probe nu sunt utile cauzei, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 255 și 258 C. proc. civ., iar lipsa de utilitate a acestor probe, prin raportare la teze probatorii avansate de către apelantă, urma să fie detaliată de către instanța de apel cu ocazia analizării criticilor aduse sentinței civile atacate.

Și aceste chestiuni urmăresc o reanalizare a utilității administrării probatoriului în fața instanței de apel, aspect care însă nu se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta a susținut că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 1553 alin. (1) C. civ., prin considerarea că în conformitate cu dispozițiile art. 2.2. din Actul Adițional autentificat sub nr. 4223/18.09.2018, instanța a reținut existența a trei variante de pact comisoriu.

În acest context, se reține că motivul de recurs invocat nu constituie un veritabil motiv de nelegalitate dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci sunt critici de netemeinicie ale deciziei recurate, ce privesc modul în care instanța de apel a interpretat actul juridic dedus judecății. Totodată, se invocă aspecte de fapt care țin de derularea relațiilor dintre părți, care nu pot fi examinate din perspectiva cazului de casare invocat care să poată constitui obiect de analiză în recurs.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs, în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Este de amintit că instanța de apel ca instanță devolutivă are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că recurenta a relatat opinii referitoare la dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport cu stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

În speță, recurenta tinde, în realitate, la o restabilire a situației de fapt, repunând în discuție probele și solicitând instanței de recurs să reconsidere concludența lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Așadar, recurenta nu formulează critici de nelegalitate, care să poată fi examinate din perspectiva vreunui caz de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar și care să poată constitui obiect de analiză în recurs.

Față de această situație, Înalta Curte a constatat că recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel.

În consecință, se constată că recurenta nu a indicat în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și ce dispoziții legale au fost încălcate de către instanța de apel prin respingerea apelului declarat de pârâta C S.R.L.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea nulității, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., context în care va anula recursul declarat de recurenta C S.R.L.-prin lichidator judiciar F S.P.R.L. împotriva deciziei civile nr. 78A din 19 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează recursul declarat de recurenta C S.R.L. - prin lichidator judiciar F S.P.R.L. împotriva deciziei civile nr. 78A din 19 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A și B.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2024.