ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2920/2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19.12.2022, pe rolul Curții de Apel Ploiești – Secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantele A, B și C, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, au solicitat:

(i) repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din OUG nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv:

(ii) obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamante a unor sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensiile reclamantelor, rețineri făcute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 lei pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reținere din pensie și până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflației (art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004);

(iii) obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din OG nr. 13/2011);

(iv) obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensiile reclamantelor a contribuțiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 lei pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunțării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004);

În temeiul art. 29 alin. (1) și 3 din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV din OUG nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, respectiv neconstituționalitatea acelor prevederi din OUG nr. 130/2021 prin care au fost introduse contribuțiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 lei, pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeași Ordonanță, prevederile fiind neconstituționale în raport de Constituția României;

Prin sentința nr. 57 din 5 aprilie, Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis excepția lipsei de interes a reclamantelor A și B, în formularea capătului de cerere privind repararea prejudiciului cauzat prin plata sumelor reținute din pensie cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate începând cu data de 01.01.2022 până la data de 27.12.2022 și a capătului de cerere vizând obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensie și respinge aceste cereri ca lipsite de interes, respingând aceste cereri ca lipsite de interes;

(ii) a admis cererea formulată de reclamantele A și B, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, privind obligarea pârâtului la actualizarea prejudiciului (determinat de totalitatea sumelor reținute din pensie cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate începând cu data de 01.01.2022 până la data de 27.12.2022), cu rata inflației și dobânda legală aferentă, calculată până la data plății;

(iii) a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta C, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Împotriva sentinței nr. 57 din 5 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – Secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Guvernul României, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de obligare la plata către reclamante a despăgubirilor actualizate cu rata inflației și a dobânzii legale, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a arătat că la data pronunțării soluției obiectul pretențiilor deduse judecății fusese realizat și că cererea intimatelor-reclamante trebuia respinsă în integralitate.

Prin întâmpinarea formulată în fața instanței de fond, a precizat că în Monitorul Oficial al României, partea I nr.138 din 17 februarie 2023 fusese publicată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate potrivit căreia (art. 2 alin. (l) din ordonanță) sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie eșalonat, din oficiu, de către Casa Națională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum și de către casele de pensii sectoriale și de către entitățile care plătesc venituri din pensii.

Precizează recurentul-pârât că restituirea sumelor prevăzute de art. l din acest act normativ se poate realiza numai prin procedura specială și în limitele stabilite expres de această lege.

Consideră că, raportat la pretențiile deduse judecății, prima instanță avea obligația, iar nu facultatea, de a face aplicarea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2023, întrucât legiuitorul a adoptat un act normativ special, în temeiul căruia asigurații, inclusiv intimatul-reclamant, au dreptul de a primi sumele reținute din veniturile din pensii, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022, inclusiv.

Susține că instanțele judecătorești nu se pot substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor deja existente, întrucât ar fi încălcate dispozițiile art. 61 alin. (l) din Constituția României, care stabilesc că unica autoritate legiuitoare a țării este Parlamentul României.

Apreciază recurentul-pârât că instanța de fond a stabilit, implicit și în mod nelegal, și o altă sursă bugetară pentru plata sumelor solicitate de intimatul-reclamant, deși art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2023 prevede că plata „se face prin diminuarea veniturilor bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și se evidențiază la o poziție distinctă de venituri bugetare".

În ce privește cererea privind actualizarea sumelor restituite, apreciază că se impunea a fi respinsă întrucât Decizia Curții Constituționale nr. 650 din data de 15 decembrie 2022 produce efecte pentru viitor și nu pot face obiectul unor cereri de restituire formulate anterior publicării acestei decizii. O interpretare contrară ar echivala cu aplicarea retroactivă a deciziilor Curții Constituționale, ceea ce este inadmisibil.

De asemenea, precizează că, din moment ce competența restituirii sumelor reținute (obligația principală) este dată prin lege exclusiv caselor teritoriale/sectoriale de pensii și/sau entităților care plătesc venituri din pensii, Guvernul României nu are atribuții și nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare și/sau a diferențelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflație.

Legal citate, intimatele-reclamante nu au depus întâmpinare în cauză.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Guvernul României este nefondat, pentru următoarele considerente:

Pentru a răspunde criticilor formulate de pârâtul Guvernul României, Înalta Curte reține că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantele a invocat existența unei vătămări în drepturile și interesele sale legitime prin modificările legislative operate prin O.U.G. nr. 130/2021, pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate și în cazul veniturilor din pensii, pentru partea ce depășește suma lunară de 4.000 lei. În acest sens, reclamantele au formulat prezenta acțiune, în condițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, invocând excepția de neconstituționalitate a prevederilor din cuprinsul O.U.G. nr. 130/2021, pe care le consideră a fi vătămătoare și solicitând restituirea sumelor reținute conform acestui act normativ, actualizate cu rata inflației, precum și plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestor sume.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, a fost admisă admis excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct.11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f ind. 2 C.fisc.], pct.12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h C.fiscal sintagma „de până la suma de 4.000 lei lunar inclusiv”], pct.13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a ind. 1) C.fisc.], pct.14 [cu referire la sintagma „venituri din pensii” din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a capitolul III al titlului V „Contribuții sociale obligatorii” C.fisc.], pct.16 [cu referire la art. 157 ind. 3 C.fisc.], pct.17 [cu referire la sintagma „precum și al veniturilor din pensii” din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a capitolul III al titlului V „Contribuții sociale obligatorii” C.fiscal], pct.18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f ind. 2, alin. (5) în privința trimiterii la art. 157 ind. 3 și alin. (7) ind.1 C.fisc.] și pct.19 [cu referire la alin. (1) lit. a în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f ind. 2 C.fiscal] și art.XXV alin. (1) lit. c [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 C.fisc. și pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, dispozițiile mai sus menționate fiind declarate neconstituționale.

Prin O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate a fost reglementată modalitatea de restituire a sumelor reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv.

În raport de această cronologie legislativă, prima instanță a reținut în considerentele sentinței atacate că acțiunea reclamantelor A, B este lipsită de interes în ceea ce privește sumele reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, însă, constatând că O.U.G. nr. 4/2023 nu asigură o reparare integrală a prejudiciului, respectiv nu prevede și actualizarea sumelor restituite cu rata inflației și nici plata dobânzii legale aferente, a admis în parte acțiunea, obligând pârâtul Guvernul României la plata acestor sume.

Referitor la critica recurentului-pârât potrivit căreia instanța de fond avea obligația, iar nu facultatea, de a face aplicarea dispozițiilor speciale ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2023, prin care s-a reglementat dreptul de a primi sumele reținute din veniturile din pensii cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022, inclusiv, Înalta Curte constată că sunt nefondate.

Dispozițiile art. 1 alin. (1) din Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2023 potrivit cărora „Sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023-28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate”, creează cadrul legal și modalitatea de restituire a sumelor reținute din pensiile persoanelor fizice beneficiare a unor pensii care depășeau pragul de 4000 de lei.

Înalta Curte constată că instanța de fond nu a depășit limitele stabilite de aceste prevederi legale întrucât, cu privire la aceste sume, a respins pretențiile reclamantelor, admițând în parte petitul 1 al cererii, prin care s-a solicitat restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări de sănătate.

Susținerea recurentului-pârât în sensul că restituirea sumelor prevăzute de art. l din acest act normativ se poate realiza numai prin procedura specială și în limitele stabilite expres de această lege nu a fost contrazisă de instanța de fond, aceasta obligând pârâtul la plata unor despăgubiri constând în contravaloarea indexării cu rata inflației (petitul 1a) și a dobânzilor legale (petitul 1b) aferente sumelor prevăzute la art. 1 din ordonanță.

Motivul admiterii acestor pretenții fiind acela al reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamante, așa cum impun prevederile art. 1381 art. 1385 art. 1531 și art. 1535 C. civ. și OG nr. 13/2011.

Înalta Curte reține că recurentul-pârât nu a reglementat restituirea sumelor reținute actualizate cu rata inflației și cu acordarea dobânzii legale de la data reținerii acestor sume și până la restituirea integrală a lor, motiv pentru care devin aplicabile dispozițiile dispozițiile Codului civil și ale OG nr. 13/2011, legea specială neavând o dispoziție prin care să fie exceptate de la aplicare aceste dispoziții legale.

Într-adevăr, Decizia Curții Constituționale nr. 650 din data de 15 decembrie 2022 produce efecte pentru viitor însă intimatele-reclamante au formulat acțiunea judiciară în temeiul art. 9 alin. (4) și (5) din Legea 554/2004, potrivit cărora „(4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Acțiunea prevăzută de prezentul art. poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative. ”

Intimatele-reclamante au introdus cererea de chemare în judecată în data de 4 ianuarie 2023, iar Decizia nr. 650 din 15 decembrie 2022 a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1262 din 28 decembrie 2022, termenul de decădere de un an, prevăzut de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 nefiind împlinit.

Nici critica privind stabilirea de către instanța de fond, în mod implicit, a unei alte surse bugetare pentru plata sumelor solicitate de intimatul-reclamant, nu este fondată.

Art. 2 alin. (2) din OUG nr. 4/2023 care prevede că plata „se face prin diminuarea veniturilor bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și se evidențiază la o poziție distinctă de venituri bugetare" reglementează sursa bugetară din care se vor face plățile sumelor prevăzute la art. 1 din ordonanță iar nu pe cele privind indexarea cu rata de inflație și cele privind dobânzile legale. Astfel, în lipsa unor dispoziții legale privind sursa bugetară din care să fie plătite, despăgubirile sunt suportate din bugetul autorității emitente a actului normativ cauzator de prejudicii.

Chiar dacă, restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate (obligația principală) este dată prin lege în competența exclusivă a caselor teritoriale/sectoriale de pensii și/sau entităților care plătesc venituri din pensii, Guvernul României poate fi obligat la plata dobânzilor legale penalizatoare și/sau a diferențelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflație, întrucât acesta din urmă a adoptat actul normativ declarat neconstituțional, în temeiul căruia au fost produse prejudicii prin încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție, cu referire la interdicția de a afecta drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, în speță, dreptul la pensie, prevăzut și garantat de art. 47 alin. (2) din Constituție.

III.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinței nr. 57 din 5 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – Secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.