ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2949/2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31 ianuarie 2023 pe rolul Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub numărul unic de dosar x/2/2023, reclamanții A și B au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor, Casa Locală de Pensii Sector 4 și Casa Județeană de Pensii Ilfov:

1.2. Prin sentința nr. 988 din 31 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2/2023, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Casa de Pensii a Municipiului București și Ministerul Finanțelor și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Totodată, instanța a calificat excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Guvernul României, ca fiind apărare de fond, a admis excepția lipsei de interes a acțiunii în ceea ce privește acoperirea prejudiciului constând în restituirea sumelor de bani reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, a respins cererea de restituire a sumelor de bani reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate privind pe reclamanții A și B, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor, Casa Locală de Pensii Sector 4 și Casa Județeană de Pensii Ilfov, ca lipsită de interes, a obligat pârâtul Guvernul României la plata, către reclamanți, a despăgubirilor constând în dobânda legală aferentă sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate de la data reținerii fiecărei sume și până la restituirea acestora în condițiile O.U.G. nr. 4/2023, a obligat pârâtul la plata către reclamanta B a cheltuielilor de judecată în sumă de 3300 lei, reprezentând onorariu avocat în cuantum de 3000 lei și taxa judiciară de timbru în cuantum de 300 lei și a obligat pârâtul la plata către reclamanta A a cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.

1.3. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 7 iulie 2023, sub numărul de dosar x/2/2023, reclamanții A și B au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor, Casa Locală de Pensii Sector 4 și Casa Județeană de Pensii Ilfov, completarea dispozitivului sentinței nr. 988 din 31 mai 2023, în sensul de a se dispune și asupra capetelor de cerere prin care reclamanții au solicitat:

-pentru A: actualizarea sumei menționate în cererea de chemare în judecată cu indicele de inflație începând cu data reținerii nelegale (respectiv luna iulie 2022) și până la data restituirii efective;

-pentru B: actualizarea sumei menționate în cererea de chemare în judecată cu indicele de inflație începând cu data reținerii nelegale (respectiv luna iulie 2022) și până la data restituirii efective.

Prin sentința nr. 1380 din 15 septembrie 2023, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de completare formulată de reclamanții A și B și a dispus completarea dispozitivului sentinței nr. 988 din 31 mai 2023 pronunțată de aceeași instanță, în sensul că sumele de bani pe care pârâtul le va achita reclamanților vor fi actualizate cu indicele de inflație calculat de la data reținerii și până la restituirea acestora în condițiile O.U.G. nr. 4/2023.

Împotriva sentinței nr. 1380 din 15 septembrie 2023 a declarat recurs pârâtul Guvernul României prin care, apreciind incident motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea acestei sentințe și reținerea, spre rejudecare, a cauzei, în sensul respingerii, pe fond, în întregime, a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În susținerea cererii sale, recurentul a învederat, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea/aplicarea greșită a legii, urmare unei interpretări necorespunzătoare a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, cât și a prevederilor O.U.G. nr. 4/2023.

Intimații-reclamanți A și B au formulat întâmpinare prin care, în principal, au invocat excepția nulității recursului și, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază ca fiind fondată, pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 430 C. proc. civ. „ (1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

(2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

(3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.

(4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.

(5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre.”

De asemenea, prevederile art. 431 din același cod statuează că: „(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

(2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.”

În fine, dispozițiile art. 432 C. proc. civ. stabilesc că „Excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs. Ca efect al admiterii excepției, părții i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată.”

În raport de normele legale arătate, Înalta Curtea constată că sentința civilă nr. 1380 din 15 septembrie 2023, prin care Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de completare formulată de reclamanții A și B și a dispus completarea dispozitivului sentinței nr. 988 din 31 mai 2023 pronunțată de aceeași instanță, în sensul că sumele de bani pe care pârâtul le va achita reclamanților vor fi actualizate cu indicele de inflație, calculat de la data reținerii și până la restituirea acestora în condițiile O.U.G. nr. 4/2023, a fost atacată de recurentul – pârât Guvernul României atât prin recursul ce face obiectul cauzei pendinte (înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub numărul unic de dosar x/1/2023), cât și prin recursul ce a fost de depus în dosarul nr. x/2/2023.

Prin decizia nr. 2915 din 29 mai 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2/2023, au fost respinse recursurile formulate de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinței nr. 988 din 31 mai 2023 și a sentinței nr. 1380 din 15 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Prin aceeași decizie a fost respins recursul formulat de recurenții - reclamanți A și B împotriva sentinței nr. 988 din 31 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, însă a fost admis recursul formulat de recurenții - reclamanți împotriva sentinței nr. 1380 din 15 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, dispunându-se casarea în parte a sentinței atacate și, în rejudecare, obligarea pârâtului Guvernul României la despăgubiri către reclamanți, constând în plata indexării cu rata inflației a sumelor ce urmează a fi restituite conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023, calculate începând cu data reținerii și până la data restituirii efective a acestora.

Prin urmare, având în vedere că recursul exercitat de Guvernul României împotriva sentinței nr. 1380 din 15 septembrie 2023 a fost deja soluționat prin decizia nr. 2915 din 29 mai 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, procesul fiind judecat definitiv, în temeiul art. 432 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu și va respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinței nr. 1380 din 15 septembrie 2023 a Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2/2023, pentru autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 2915 din data de 29 mai 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, ținând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinței nr. 1380 din 15 septembrie 2023 a Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2/2023, pentru autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 2915 din data de 29 mai 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.