ÎCCJ, Decizia nr. 92/2025

Asupra cererii de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Contestatorul A a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 38 din 4 noiembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Constanța; recursul fiind înregistrat la data de 2 decembrie 2024, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/212/2022*.

Contestația privind tergiversarea procesului

La 14 aprilie 2025, A a formulat contestație privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/212/2022*, motivat de faptul că, în cauză, nu a fost stabilit termen de judecată pentru soluționarea dosarului.

La data de 6 mai 2025, societatea SC B SRL, prin administrator A, a formulat note scrise, prin care arată că la dosar există documentele doveditoare pentru soluționarea acestuia, astfel că solicită judecarea urgentă a cauzei.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând contestația dedusă judecății, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 522 alin. (1) C. proc. civ., ,,Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.”

La alin. (2) al aceluiași text de lege sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestația, motivele vizând atât culpa, cât și atitudinea instanței față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces ori a terților care aveau obligații legale sau judiciare.

Ca urmare, contestația la tergiversare este acțiunea prin care o parte urmărește înlăturarea dificultăților ivite în soluționarea cauzelor civile într-un termen optim și previzibil, scopul procedurii fiind acela de a se lua măsurile legale pentru ca eventuala situația de tergiversare să înceteze. Rațiunea reglementării acestei proceduri a fost aceea de a asigura dreptul părții la o procedură echitabilă, eficientă, desfășurată cu celeritate, prin sancționarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.

Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește sau, mai grav, nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.

Analizând actele dosarului și raportându-se la textele legale redate anterior, Înalta Curte observă că la momentul judecății contestației pendinte, potrivit fișei dosarului nr. x/212/2022* aflat pe rolul Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătorul cauzei a fixat primul termen de judecată la data de 25 iunie 2025, cu luarea în considerare a particularităților litigiului dedus judecății.

Ca urmare, constatând că în cauză nu se poate reține pasivitatea instanței de judecată în privința adoptării măsurilor necesare pentru fixarea primului termen de judecată în dosarele alocate spre soluționare, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, urmează a respinge contestația la tergiversare dedusă judecății, pe temeiul art. 522 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, contestația privind tergiversarea procesului formulată de petentul A în legătură cu dosarul nr. x/212/2022* al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată astăzi, 12 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ.