ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 216/2025

HOTĂRÂRE

04.02.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 216/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată la 25 octombrie 2023 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub număr de dosar x/211/2023, reclamanta A UAB a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B S.R.L., ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 250 euro, cu titlu de compensații conform dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 261/2004, la plata dobânzii legale penalizatoare de la data de 20.05.2023 până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că numitul C a achiziționat un bilet de transport aerian pentru zborul din 27 aprilie 2023 operat de pârâtă, cu decolare de pe aeroportul București (OTP) și aterizare în Cluj-Napoca (CLJ). A mai menționat că zborul a fost anulat, astfel că se impune acordarea despăgubirilor în cuantumul solicitat.

A mai arătat că între reclamantă, în calitate de cesionar, și numitul C, în calitate de cedent, a intervenit o cesiune de creanță, prin care cedentul a cesionat creanțele izvorâte din dreptul de a percepe compensația datorată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 261/2004, precum și orice altă pretenție referitoare la cheltuielile ocazionate în sarcina acestuia de anularea zborului nr. (...).

În drept, au fost invocate prevederile Regulamentului (CE) nr. 261/2004.

Prin sentința civilă nr. 8831/CC/2024 din 7 iunie 2024, pronunțată de Judecătoria Cluj Napoca – Secția Civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată de pârâtă, și s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În motivare, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut, în esență, că acțiunea a fost formulată de reclamanta A, care învederează că are calitatea de cesionar al creanței, și nu de către persoana direct prejudiciată – pasagerul care este titular al biletului de transport aerian, iar raționamentul instituirii competenței alternative în cazul cererilor întemeiate pe contracte de transport este dat de necesitatea protecției consumatorului.

Or, a reținut instanța, încheierea contractului de cesiune de creanță are ca efect transmiterea creanței din patrimoniul cedentului în cel al cesionarului, fără a implica transmiterea calității de terț prejudiciat.

Judecătoria Cluj-Napoca a invocat jurisprudență CJUE referitoare la interpretarea și aplicarea art. 13 alin. (2) și art. 10-12 din Regulamentul nr. 1215/2012, norme care reglementează competența judiciară în materie de asigurări, apreciind că raționamentul învederat de CJUE se aplică, pentru identitate de rațiune, și în prezenta cauză, neputându-se aprecia că reclamanta, în calitate de profesionist și pretins cesionar al creanței terțului prejudiciat se află într-o poziție defavorizată față de societatea pârâtă.

S-a reținut incidența prevederilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ. și, având în vedere că sediul pârâtei se află situat în București, sectorul 1, s-a apreciat că îi revine Judecătoriei Sectorului 1 București competența de soluționare a prezentului litigiu, potrivit H.C.S.M. nr. 102/2021, privind stabilirea localităților care fac parte din circumscripțiile judecătoriilor din fiecare județ.

Analizând obiectul cererii de chemare în judecată și situația de fapt pe care s-a întemeiat aceasta, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut, în esență, aplicabilitatea prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: 6. instanța locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport.

Astfel, se instituie o competență teritorială alternativă celei determinate de sediul pârâtei, prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ. cu titlu de regulă generală, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport, respectiv competența instanței de la locul de plecare sau de sosire.

Contrar celor reținute de instanța inițial învestită, Judecătoria Sectorului 1 București a considerat că nu există niciun motiv pentru a aplica, pentru identitate de rațiune, raționamentul avut în vedere de CJUE în cazul cererilor în materie de asigurări, deoarece competența alternativă în cazul cererilor întemeiate pe contracte de transport vizează locul de plecare sau de sosire.

Prin urmare, apreciind că declinarea de competență s-a efectuat cu încălcarea art. 113 alin. (1) pct. 6 și art. 116 C. proc. civ., prin sentința civilă nr. 10763/2024 din 8 decembrie 2024, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Constatând ivit conflictul negativ de competență a dispus suspendarea din oficiu a judecării cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca – Secția Civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea formulată, reclamanta A UAB, în calitate de cesionară a creanței, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B SRL, ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 250 euro, cu titlu de compensații conform dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 261/2004, la plata dobânzii legale penalizatoare de la data de 20.05.2023 până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Astfel, este vorba despre o pricină privitoare la bunuri, o cerere de valoare redusă, în care pretenția reclamantei privește plata unei despăgubiri decurgând din activitatea unui operator aerian.

Prin urmare, din punct de vedere teritorial incidentă este regula de drept comun, dispozițiile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora: „cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.”

Pe de altă parte, întrucât cererea derivă dintr-un contract de transport ar putea fi incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., conform cărora, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 din același cod, mai este competentă instanța locului de plecare sau de sosire.

În același sens este și cauza C-204/08 Peter Rehder împotriva Air Baltic Corporațion (ECLI:EU:C:2009:439), în cadrul căreia s-a reținut că: art. 5 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că, în cazul unui transport aerian de persoane dintr-un stat membru cu destinația într-un alt stat membru, efectuat în temeiul unui contract încheiat cu o singură companie aeriană, care este operatorul de transport efectiv, instanța competentă să judece o cerere de compensații întemeiată pe acest contract de transport și pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 este, la alegerea reclamantului, instanța în circumscripția căreia se găsește locul de plecare sau locul de sosire a avionului, astfel cum aceste locuri sunt convenite în contractul respectiv. (...) Prin urmare, reclamantul care solicită o compensație în temeiul Regulamentului nr. 261/2004 îl poate acționa în justiție pe pârât, la libera sa alegere, în fața instanței în circumscripția căreia se găsește unul dintre locurile menționate, în conformitate cu art. 5 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul nr. 44/2001 (paragraf 44).

Totodată, reclamanta acționează în baza unui contract de cesiune de creanță, prin care a dobândit creanța de la persoana direct prejudiciată (pasagerul titular al biletului de transport aerian), prin cesiune fiind transferat cesionarului și dreptul la acțiune, care este firesc însoțit de dreptul de a beneficia de regulile de competență teritorială alternativă prevăzute de normele de procedură pentru litigii izvorâte dintr-un contract de transport.

Astfel, Înalta Curte constată că prezenta cauză este guvernată de norme juridice ce instituie o competență alternativă, iar pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opțiune susținută de art. 116 C. proc. civ.

În cauză, opțiunea reclamantei A UAB, conform art. 116 C. proc. civ., a fost în sensul soluționării pricinii de către Judecătoria Cluj-Napoca, ca instanță în a cărei rază teritorială se află locul de sosire (de aterizare a avionului).

Înalta Curte subliniază că, în toate cazurile de competență alternativă, odată învestită una dintre instanțele competente teritorial (în speță, Judecătoria Cluj-Napoca), opțiunea reclamantului nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective.

În consecință, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Cluj-Napoca, reclamanta, potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., și-a exercitat dreptul de a alege între instanțele deopotrivă competente, stabilind competența teritorială în favoarea instanței de la locul de sosire, conform art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta A, în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca – Secția Civilă.