ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1243/2024

HOTĂRÂRE

29.05.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1243/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 25.04.2023 pe rolul Judecătoriei Buftea – secția Civilă, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumei de 400 de euro, în echivalent în RON, reprezentând compensație pentru anularea unui zbor, a dobânzii legale începând cu data formulării cererii și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 10958/29.11.2023, Judecătoria Buftea – secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, potrivit biletelor de transport aerian care întemeiază cererea de despăgubire, zborul operat de pârâtă a avut ca punct de plecare Suceava, România, iar ca punct de sosire Londra, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Instanța a reținut că cererea este întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 și a evocat hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 09.07.2009 pronunțată în cauza C-204/08, C. împotriva D., ECLI:EU:C:2009:439, prin care s-a reținut că art. 5 pct. 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că instanța în circumscripția căreia se găsește locul de plecare sau locul de sosire a avionului, convenite în contractul de transport, este competentă să judece o cerere de compensații întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 și pe un contract de transport aerian de persoane efectuat dintr-un stat membru cu destinația într-un alt stat membru, în temeiul unui contract încheiat cu o singură companie aeriană, operator de transport efectiv.

A conchis că dispozițiile amintite instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la locul de plecare sau de sosire a avionului.

Astfel învestită, prin sentința civilă nr. 1459/16.04.2024, Judecătoria Suceava – secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea incidentului procedural.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că instanțele române sunt competente în condițiile art. 4 din Regulamentul nr. 1215/2012, iar potrivit dreptului intern sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., norme de competență de ordine privată, prin care legiuitorul a prevăzut o competență alternativă, în favoarea instanței locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport.

A reținut că, fiind un caz de competență teritorială relativă, de ordine privată, în situația în care reclamantul a sesizat o altă instanță decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea cere declinarea competenței la una dintre instanțele competente, astfel că instanța nu poate invoca, din oficiu, excepția de necompetență.

A relevat că, întrucât pârâta nu a înțeles să invoce excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Buftea, aceasta a fost abilitată să soluționeze cauza prin alegerea făcută de reclamantă și, chiar dacă nu ar fi fost competentă să judece cauza, nu mai putea să invoce din oficiu necompetența sa teritorială și să se desesizeze, în această manieră, de soluționarea pricinii.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ. și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, pentru următoarele considerente:

Cauza are ca obiect cererea formulată de reclamantă, S.C. A. S.A., persoană juridică română, împotriva pârâtei B., societate străină având naționalitatea unui stat membru al Uniunii Europene și un sediu secundar în România; reclamanta a sesizat instanța judecătorească competentă teritorial pentru sediul secundar al pârâtei, Judecătoria Buftea.

Dezînvestindu-se în favoarea unei alte instanțe române, jurisdicția sesizată a apreciat că, din perspectiva competenței internaționale, instanțele române sunt competente să soluționeze cauza.

În circumstanțele evocate, instanța competentă se determină conform legii procesual civile române, întrucât potrivit art. 1.072 alin. (1) C. proc. civ., "Când instanțele române sunt competente potrivit dispozițiilor cărții de față, competența se determină conform regulilor din prezentul cod și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale".

Procedând la verificarea modului în care au fost aplicate atât normele de competență propriu-zise, cât și cele referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență, Înalta Curte notează că obiectul cauzei este reprezentat de o cerere de valoare redusă, în care competența teritorială urmează regulile dreptului comun, astfel cum dispune art. 1.028 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea derivă dintr-un contract de transport; este astfel atrasă incidența art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 din același act normativ, mai este competentă instanța locului de plecare sau de sosire; în speță, locul de plecare este Suceava, aflată în raza Judecătoriei Suceava.

În același timp, pretenția reclamantei privește activitatea unei sucursale situate în România a unei persoane juridice cu sediul într-un alt stat al Uniunii Europene; aceasta este situată în Otopeni, jud. Ilfov, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Buftea.

Potrivit art. 109 C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta". Această dispoziție este convergentă cu art. 7 pct. 5 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, care stabilesc că "O persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acționată în justiție într-un alt stat membru: (...) în privința unei contestații rezultate din activitatea unei sucursale, a unei agenții sau a unei alte unități, în fața instanțelor de la locul unde se află sucursala, agenția sau unitatea în cauză".

Rezultă, deci, că potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamanta avea alegerea între mai multe instanțe, deopotrivă competente, și a ales să sesizeze Judecătoria Buftea care, consecutiv exercitării acestei opțiuni, a devenit singura competentă să soluționeze cererea, iar reclamanta nu mai poate reveni asupra alegerii făcute, după cum nici pârâtul și nici instanța, din oficiu, nu pot invoca excepția necompetenței.

Distinct de cele menționate anterior, chiar dacă reclamanta ar fi sesizat o instanță necompetentă, prin raportare la art. 129 alin. (2) pct. 3 și alin. (3) C. proc. civ., invocarea excepției se putea face doar de către pârât prin întâmpinare, potrivit art. 130 alin. (3) din același cod, necompetența fiind de ordine privată. Or, în cauză, pârâta nu a transmis formularul de răspuns, conform art. 1.030 alin. (4) C. proc. civ. și nu a invocat o atare excepție, circumstanțe ce au atras, de asemenea, consolidarea competenței Judecătoriei Buftea.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Buftea.