ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 527/2026

Ședința publică din data de 10 martie 2026

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Neamț sub nr. x/2025, din data de 21.11.2025, petenta Societate Civilă Profesională de Executori Judecătorești A. și B. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 628 din data de 22.11.2019 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 228/24.03.2021 a Curții de Apel Bacău, împotriva debitărilor Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, la solicitarea creditorului C..

Prin sentința civilă nr. 1665 din 15 decembrie 2025, Judecătoria Târgu-Neamț a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a pronunța această hotărâre, reținând incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1) și a art. 666 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Târgu-Neamț a constatat faptul că în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 628/22.11.2019, pronunțată de Tribunalul Neamț, definitivă prin decizia civilă nr. 228/24.03.2021 a Curții de Apel Bacău, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2018, figurează patru debitori principali, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 112 alin. (1) din C. proc. civ. competența instanței de executare se determină prin raportare la sediul oricăruia dintre aceștia.

Invocând Decizia RIL nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a reținut instanța că în cauză poate fi încuviințată executarea silită de către două instanțe, respectiv Judecătoria Iași în circumscripția căreia se află sediul debitorilor Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași și Judecătoria Sectorului 1 București, în circumscripția căreia se află sediul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, astfel că a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii la una dintre acestea, și anume la Judecătoria Sectorului 1 București.

Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința nr. 78/2026 din 8 ianuarie 2026, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamț, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., apreciind că, în mod legal, creditorul, care are calitate de grefier în cadrul Judecătoriei Iași, a sesizat Judecătoria Târgu-Neamț în vederea soluționării cererii, ca instanță de același grad aflată în circumscripția curții de apel învecinate Curții de Apel Iași.

De asemenea, s-a reținut că prin hotărârea judecătorească de care se prevalează creditorul, pârâții Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași sunt cei care au fost obligați la recalcularea indemnizațiilor brute lunare și la plata sumelor de bani, motiv pentru care calitatea de debitor a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu poate atrage competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă cererea creditorului C., formulată prin Societate Civilă Profesională de Executori Judecătorești A. și B. de încuviințare a executării silite a titlurilor executorii constând în sentința civilă nr. 628/22.11.2019 a Tribunalului Neamț și de decizia civilă nr. 228/24.03.2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2018, împotriva debitorilor Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cerere asupra căreia instanțele aflate în conflict, în examinarea competenței teritoriale, au apreciat în mod diferit asupra incidenței sau neincidenței art. 127 din C. proc. civ.

Astfel cum au reținut ambele instanțe aflate în conflict, în materia executării silite sunt relevante pentru stabilirea competenței prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit cu care instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În conformitate cu aceste dispoziții, soluționarea cererii de încuviințare a executării silite este de competența instanței de executare, respectiv a judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul debitorului - în cauză fiind trei debitori, respectiv Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, aceștia având sedii diferite, care se află în circumscripția unor instanțe diferite, respectiv Judecătoria Iași și Judecătoria Sectorului 1 București.

Se constată, însă, că, în speță, creditorul în numele căruia executorul judecătoresc a formulat cererea de încuviințare a executării silite, are calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Iași.

În raport cu particularitatea cauzei, determinată de calitatea creditorului, în această situație devin incidente prevederile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Din coroborarea dispozițiilor anterior redate, se desprinde concluzia conform căreia, atunci când un grefier formulează o cerere de competența instanței la care acesta activează, are obligația să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Aceasta este și situația din prezenta cauză - creditorul C., în numele căruia executorul judecătoresc a formulat cererea de executare silită, având la data sesizării instanței (21 noiembrie 2025) calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Iași.

Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., acesta avea obligația de a sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel Iași, lucru pe care în mod legal l-a și realizat, cu respectarea art. 116 C. proc. civ., sesizând Judecătoria Târgu-Neamț.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că în stabilirea competenței de soluționare a prezentei cauze primează calitatea creditorului, de grefier în cadrul Judecătoriei Iași, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamț, aflată în circumscripția Curții de Apel Bacău, învecinată Curții de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 martie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.