ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 314/2026

Ședința publică din data de 24 februarie 2026

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Neamț, sub nr. x/2025, din 25 noiembrie 2025, petentul A. din cadrul Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești B., la cererea creditoarei C., a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 628 din 22 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Neamț, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 228 din 24 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Bacău, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, respectiv achitarea diferențelor de salarii calculate începând cu data de 24 mai 2015 și până la data de 30 noiembrie 2015, diferențe de salarii calculate la o valoare de referință sectorială de 440,16 RON raportat la indemnizația salarială efectiv plătită și la o valoare de referință de 484,18 RON începând cu 01 decembrie 2015, la zi și pentru viitor, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective, recum și dobândă legală calculată asupra diferențelor de drepturi salariale acordate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1635 din 15 decembrie 2025, Judecătoria Târgu-Neamț, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În fundamentarea acestei soluții, raportându-se la dispozițiile art. 112 alin. (1) și art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., precum și la cele statuate prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, instanța a reținut că, în cauză, figurează trei debitori principali, respectiv Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, astfel că executarea silită poate fi încuviințată de două instanțe, respectiv Judecătoria Iași în circumscripția căreia se află sediul debitorilor Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași, și Judecătoria Sectorului 1 București, în circumscripția căreia se află sediul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 90 din 09 ianuarie 2026, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamț; a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Târgu-Neamț; a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că stabilirea competenței se poate realiza doar în raport de debitorii Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași, cărora le aparține obligația pusă în executare silită, de plată a drepturilor salariale restante, conform considerentelor hotărârii ce reprezintă titlu executoriu, chiar dacă în dispozitivul acestuia figurează în calitate de pârât și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, competența teritorială revenind, astfel, Judecătoriei Iași.

Însă, față de dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere calitatea creditoarei de grefier în cadrul Judecătoriei Iași, instanța a constatat că Judecătoria Târgu-Neamț are competența de a soluționa cererea, dată fiind calitatea sa de instanță de același grad cu Judecătoria Iași, aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea creditoarea.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamț, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii deduse judecății constă în solicitarea creditoarei C., prin Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești B., întemeiată pe dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 628 din 22 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 228 din 24 martie 2021 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în dosarul cu același număr, prin toate modalitățile prevăzute de lege, în dosarul de executare silită nr. x/2025.

Înalta Curte constată că Judecătoria Tg. Neamț și Judecătoria Sectorului 1 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, conflictul negativ de competență fiind generat de aprecierile diferite ale cele două instanțe cu privire la norma de procedură în temeiul căreia se stabilește instanța competentă teritorial a soluționa cererea de încuviințare a executării silite.

Astfel, Judecătoria Târgu-Neamț a reținut că instanțele competente să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite sunt Judecătoria Iași și Judecătoria Sectorului 1 București, în circumscripțiile cărora se află sediul debitorilor Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pe când Judecătoria Sectorului 1 București, reținând incidența prevederilor art. 127 C. proc. civ., în raport de calitatea creditoarei în numele căreia executorul judecătoresc a formulat cererea de încuviințare a executării silite, de grefier în cadrul Judecătoriei Iași, a apreciat că instanța competentă, de același grad, este Judecătoria Târgu Neamț, instanță aflată în circumscripția Curții de Apel Bacău, învecinată Curții de Apel Iași.

Înalta Curte reține că, în materia executării silite, sunt relevante pentru stabilirea competenței teritoriale prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. conform cărora: "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În conformitate cu aceste dispoziții legale, soluționarea cererii de încuviințare a executării silite revine în competența instanței de executare, respectiv a judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul debitorului – în speță fiind debitori Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași, ambii cu sediul în jud. Iași.

Se constată, însă, că persoana în numele căreia executorul judecătoresc a formulat cererea de încuviințare a executării silite, creditoarea C., este grefier în cadrul Judecătoriei Iași, împrejurare în raport cu care, în cauză, devin incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., care stipulează că: "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Din coroborarea dispozițiilor legale anterior citate rezultă că, atunci când un grefier formulează o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare, acesta are obligația de a sesiza una dintre instanțele judecătorești, de același grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate celei în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Cum, în speță, la data sesizării organului de executare (18 noiembrie 2025), creditoarea C. își desfășura activitatea în calitate de grefier în cadrul Judecătoriei Iași, instanță aflată în în circumscripția debitoarei Curtea de Apel Iași, în aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., aceasta avea obligația de a sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel Iași.

Executorul judecătoresc, în numele și pentru creditoarea C., a înregistrat cererea de încuviințare a executării silite pe rolul Judecătoriei Târgu-Neamț, or, având în vedere că această instanță se află în circumscripția Curții de Apel Bacău, învecinată cu debitoarea Curtea de Apel Iași, în a cărei circumscripție partea își desfășoară activitatea, Înalta Curte constată că aceasta este instanța de executare, determinată prin aplicarea normelor speciale și derogatorii ale art. 127 din C. proc. civ., care, potrivit celor deja arătate, reglementează expres situația cererilor în care calitatea de parte o are un grefier.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că în stabilirea competenței de soluționare a prezentei cauze primează calitatea creditoarei, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamț.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamț.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2026.