ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4799/2025

Ședința publică din data de 16 octombrie 2025

Examinând contestația privind tergiversarea procesului, în raport de susținerile contestatoarei și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

La data de 08.01.2025, contestatorul A. a formulat cerere de chemare în judecată, întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Brașov, ce a format obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Brașov, prin care a solicitat să se dispună, în principal, obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Brașov la plata "diferenței dintre indemnizația socială corespunzătoare și cea efectivă plătită începând cu 1 ianuarie 2025 prevăzută de art. 58

1

alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și daune morale în cauză.

Cu ocazia formulării cererii de chemare în judecată, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1VII din O.U.G. nr. 156/2024 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice pentru fundamentarea bugetului general consolidat pe anul 2025, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, prin raportare la dispozițiile art. 47 alin. (1) și (2), art. 115 alin. (6), art. 20 și art. 148 din Constituția României, republicată, menționând că, prin articolul LVII din O.U.G. nr. 156/2024, îi este periclitat nivelul de trai și se simte discriminat, deoarece pentru alte persoane, precum cele pensionate după data de 31.08.2024, astfel de drepturi se acordă.

Prin încheierea din data de 21 august 2025, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale a României, formulată de reclamantul A. și a dispus sesizarea Curții Constituționale a României cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1VII din O.U.G. nr. 156/2024 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice pentru fundamentarea bugetului general consolidat pe anul 2025, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, prin raportare la dispozițiile 47 alin. (1) și (2), art. 115 alin. (6), art. 20 și art. 148 din Constituția României, republicată, suspendând judecata până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Înalta Curte reține că, la termenul din data de 26 iunie 2025, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a amânat cauza pentru data de 18.09.2025, dată la care urma să pună în discuție excepția litispendenței, întrucât în dosarul nr. x/2024 al Tribunalului Brașov, secția I civilă a fost pronunțată sentința civilă nr. 944/MAS/04.06.2025 dar nu a fost motivată.

La data de 27 iunie 2025, reclamantul A. a formulat contestație la tergiversare a procesului susținând că, la data formulării cererii, se află la al IV-lea termen de amânare a pronunțării.

Prin încheierea din data de 09.07.2025, instanța a preschimbat din oficiu termenul de judecată din data de 18.09.2025, pentru data de 20.08.2025, iar la data de 21.08.202, după o amânare de pronunțăre pentru o zi, așa cum este precizat mai sus, instanța a dispus sesizarea Curții Constituționale și suspendarea judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Este de precizat că rațiunea reglementării contestației la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura, în acord cu exigențele normelor europene și jurisprudența instanței de contencios european, dreptul părții la o procedură echitabilă, eficientă, desfășurată cu celeritate, prin sancționarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.

A fost motivul pentru care, alături de prevederea expresă a îndatoririi judecătorului de a estima durata cercetării procesului reglementată de art. 238 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat și procedura contestației privind tergiversarea procesului, ca o aplicație a dreptului la un proces echitabil, în termen optim și previzibil, consacrat la nivel de principiu prin prevederile art. 6 C. proc. civ. și a art. 6 parag. 1 Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În cauză, contestând modalitatea de desfășurare a judecății, contestatorul a susținut că este în afara oricărei rezonabilități și predictibilități a actului de justiție, modalitatea în care se desfășoară procesul, în condițiile în care instanța ar fi amânat de patru ori pronunțarea.

În raport de situația de fapt expusă Înalta Curte constată că, în soluționarea cauzei nu s-a depășit un termen rezonabil și previzibil, măsura suspendării judecății cauzei fiind un atribut imperativ prevăzut de lege, potrivit art. 9 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, Înalta Curte observă că împotriva măsurii suspendării judecății cauzei, reclamantul are posibilitatea legală de a formula calea de atac a recursului, aceasta neputând fi înlăturată prin intermediul contastației la tergiversarea procesului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 525 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația la tergiversare formulată de contestatorul A. în dosarul nr. x/2025 al Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația la tergiversare formulată de contestatorul A., în dosarul nr. x/2025 al Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Fără cale de atac.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 octombrie 2025.