ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4701/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19.02.2025 pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2025, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, pe cale de ordonanță președințială, fără somație și fără trecerea vreunui termen (1) obligarea pârâților la includerea în lista medicamentelor decontate integral, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) a medicamentului Krazati (Adagrasib) și (2) obligarea Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România să inițieze, din oficiu, procedura de evaluare a tehnologiilor medicale în vederea includerii sau neincluderii medicamentului Krazati (Adagrasib) în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații pe bază de prescripție medicală pentru indicația terapeutică carcinom scuamos pulmonar.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 75/F/2025 din 14 martie 2025, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: "Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei capacității juridice invocată de pârâtul Guvernul României. Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâtul Ministerul Sănătății. Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâți. Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâtul Guvernul României. Admite în parte cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale formulată de reclamantul A., cu domiciliul pentru comunicarea tuturor actelor procedurale la sediul Cabinetului de Avocat "B.", din municipiul Galați, județul Galați, în contradictoriu cu autoritățile pârâte Guvernul României cu sediul în municipiul București, Piața Victoriei nr. 1, Ministerul Sănătății, cu sediul în municipiul București str. x, Casa Națională de Asigurări de Sănătate cu sediul în municipiul București Calea x, sector 3 și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România cu sediul în municipiul București str. x. Obligă pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate să asigure reclamantului, pe baza prescripției medicale, în regim de compensare 100%, medicamentul Krazati (Adagrasib) până la soluționarea definitivă a dosarului de fond nr. x/2025 aflat pe rolul secției contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Galați. Respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate. Dispune ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen, potrivit art. 997 alin. (3) C. proc. civ.."

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile indicate supra, a declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate ("CNAS"), întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată formulate pe calea ordonanței președințiale, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului și a evocat inclusiv apărări prin care a argumentat în sensul prematurității includerii sale, alături de ceilalți pârâți, în cadrul procesul pasiv al cauzei pendinte.

Procedura de soluționare a recursului În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 din C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 indice 1 și art. 201 alin. (5) și (6) din C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. Prin rezoluția din data de 1 iulie 2025, s-a fixat termen de judecată pentru soluționării cererii de recurs la data de 15 octombrie 2025, în ședință publică, cu citarea părților. La data de 9 iulie 2025, intimatul - reclamant A. a depus cerere de renunțare la judecată. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând, cu prioritate, motivul de recurs de ordine publică, invocat din oficiu, din perspectiva lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului - reclamant A., Înalta Curte îl consideră fondat, pentru următoarele considerente: Cu titlu prealabil, examinând concursul dintre aspectul intervenirii situației pierderii, de către intimatul - reclamant, a capacității sale procesuale de folosință anterior soluționării recursului promovat de recurenta - pârâtă CNAS și formularea, în cauză, de către intimatul - reclamant, ulterior învestirii instanței de recurs cu soluționarea sus indicatei căi de atac, a unei cereri de renunțare la judecată, Înalta Curte consideră că se impune examinarea, cu precădere, a motivului de ordine publică referitor la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului - reclamant. În susținerea acestei aprecieri, dar și din perspectiva examinării sus indicatului motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte reține că excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție care vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile, absolută, câtă vreme se încalcă norme de ordine publică și peremptorie, câtă vreme admiterea sa are ca efect împiedicarea soluționării fondului cererii, care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului. Potrivit art. 34 din C. civ., capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi și obligații civile, iar conform art. 35 din același act normativ, capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia. Din perspectivă procesuală, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac, dar și în ipoteza oricărei cereri formulate (precum o cerere de renunțare la judecată). Totodată, deși manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, respectiv un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii instanței, conform art. 9 C. proc. civ., din cuprinsul prevederilor art. 406 alin. (4) C. proc. civ. rezultă că o atare manifestare de voință nu produce, în mod automat, în ipoteza vizată de acest text normativ, ce este incidentă și cauzei pendinte, efectele urmărite de titularul său, ci presupune și acordul celeilalte părți. De asemenea, se impun a fi observate și elementele ce particularizează situația incidentă în dosarul de față, mai precis faptul că cererea de renunțare a fost formulată de intimatul - reclamant în chiar ziua (09.07.2025) în care, potrivit datelor obținute în urma interogării bazei de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (D.E.P.A.B.D.), a intervenit decesul său (astfel cum se va detalia în paragrafe ulterioare) și a fost primită de instanță la data de 15.07.2025. Se mai observă că decesul intimatului - reclamant este poziționat temporal anterior comunicării cererii de renunțare către recurenta - pârâtă (11.08.2025), fiind, astfel, anterior momentului la care s-a născut dreptul de opțiune al recurentei - pârâte cu privire la cererea de renunțare. Or, într-un atare context, se impune acordarea unei priorități în examinare excepției lipsei capacității de folosință. În continuare, în examinarea motivului de ordine publică referitor la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului-reclamant A., ce se subsumează cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., raportat de aceleași considerente de ordin teoretic expuse în precedent, Înalta Curte constată că, potrivit informațiilor prezentate prin referatul grefei instanței întocmit la data de 12.08.2025, atașat la dosarului instanței de recurs, rezultă, în urma interogării D.E.P.A.B.D., că intimatul-reclamant A. a decedat la data de 9 iulie 2025, conform certificatului de deces nr. x/2025, emis de Municipiul Brăila. Prin urmare, chiar dacă la data promovării acțiunii și la data declarării recursului de către pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, reclamantul avea capacitate de folosință, la data judecării recursului aceasta a încetat. Astfel, urmare intervenirii decesului în timpul soluționării căii de atac, intimatului -reclamant îi lipsește aptitudinea de a avea drepturi și obligații. Totodată, Înalta Curte va avea în vedere și caracterul intuitu personae al cererii de chemare în judecată, pretenția solicitată prin cererea de ordonanță președințială (asigurarea în regim de compensare 100% a medicamentului Krazati, denumire comercială Adagrasib) putând fi executată doar față de reclamant, fără a fi o obligație transmisibilă succesorilor acestuia. În raport de dispozițiile art. 40 C. proc. civ., Înalta Curte constată că motivul de recurs de ordine publică este fondat, consecința fiind aceea a admiterii căii de atac promovate de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a rejudecării cauzei din perspectiva excepției invocate, a cărei admitere se impune. Într-un atare context, nu mai este necesară examinarea criticilor de nelegalitate invocate de pârâtă în calea de atac, câtă vreme constatarea lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului reprezintă un fine de neprimire care împiedică analiza de fond a cauzei. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 40 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta - pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 75/F/2025 din 14 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, procedând la rejudecarea cererii de chemare în judecată, va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului A., invocată din oficiu și va respinge cererea de chemare în judecată formulată de acesta, ca fiind introdusă de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosință.