ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4320/2025

Ședința publică din data de 25 septembrie 2025

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal la data de 04 noiembrie 2024, sub nr. x/2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a solicitat pe calea ordonanței președințiale obligarea pârâților la asigurarea către reclamantă, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, urmând ca executarea ordonanței să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.

Prin sentința civilă nr. 151 din 19 noiembrie 2024, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins, ca fiind nefondate, excepțiile invocate de pârâții Ministerul Sănătătii, CNAS și Guvernul României;

- a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate;

- a obligat pârâții să asigure reclamantei, pe bază de prescripție medicală în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, hotărârea fiind executorie, fără somație și fără trecerea unui termen.

Împotriva sentinței civile nr. 151 din 19 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs recurenții-pârâți Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

3.1. Prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., pârâtul Guvernul României a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de ordonanță președințială față de Guvernul României ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate juridică civilă și, implicit, fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, pârâtul susține că nu are capacitate juridică civilă și, prin urmare, nici calitate procesuală pasivă, raportat la dispozițiile art. 32 alin. (1) din C. proc. civ.. Guvernul României nu poate sta în judecată, în calitate de pârât, în litigiile de drept civilă, ci doar în litigiile de contencios administrativ, atunci când se contestă acte administrative emise de această autoritate, conform art. 102 și art. 108 din Constituție și dispozițiilor Codului administrativ. Prin urmare, acest organ colegial, care funcționează pe principiul coordonării și subordonării, nu are capacitate juridică civilă, iar dacă va fi obligat la asigurarea tratamentului solicitat de reclamantă, titlul executoriu nu va putea fi dus la îndeplinire.

Solicită recurentul-pârât a fi avute în vedere dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 720/2008, art. 219 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, art. 2 lit. a) și lit. i) din H.G. nr. 144/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății, art. 220 alin. (3) și (4) și art. 280 lit. i) din Legea nr. 95/2006, precum și împrejurarea că Guvernul României este un organ colegial, care are în structura sa autorități de specialitate/de resort, în speță Ministerul Sănătății, care la rândul său are în subordine Casa Națională de Asigurări de Sănătate, aceste organe de specialitate ale administrației publice centrale dispunând de atribuții și competențe în sensul celor solicitate în acțiune.

În consecință, recurentul-pârât apreciază că Guvernul României, fiind o autoritate lipsită de capacitate juridică, nu poate asigura tratamentul solicitat de reclamantă și, ca atare, nu poate figura ca parte a litigiului dedus judecății.

3.2. Pârâtul Ministerul Sănătății a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate, iar în rejudecare, admiterea excepțiilor invocate, iar pe fondul cauzei, respingerea ca neîntemeiată a cererii de ordonanță președințială.

Recurentul-pârât a învederat, în esență, că prima instanță a pronunțat sentința atacată cu încălcarea prevederilor art. 32 lit. b) C. proc. civ., raportat la art. 16 alin. (1)

1

din Legea nr. 95/2016 privind reforma în domeniul sănătății, introdus prin Ordonanța nr. 37/2022, ale art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. h), ale art. 8 alin. (1) și ale art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și ale art. 56 lit. d) din Legea nr. 95/2006.

Recurentul-pârât a susținut și că instanța de fond în mod greșit a reținut că sunt îndeplinite în cauză toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 997 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care solicitarea reclamantei reprezintă o prejudecare a fondului și o soluționare a dosarului de fond și se poate constata lipsa cadrului legislativ pentru solicitarea sa.

În acest sens, recurentul-pârât a invocat și dispozițiile art. 53 alin. (2), art. 243, art. 243

1

și 243

2

din Legea nr. 95/2006, ale H.G. nr. 720/2008, precum și ale art. 4 din Ordinul MS/CNAS nr. 564/499/2021.

3.3. Prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat admiterea căii de atac, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea excepției lipsei de interes și a excepției lipsei de obiect subsumată acesteia și respingerea ordonanței președințiale ca fiind lipsită de interes, ca urmare a lipsei obiectului cererii.

Printr-un prim set de critici, recurenta-pârâtă a invocat dispozițiile art. 32, art. 33 și art. 196 alin. (1) C. proc. civ. și a învederat, în esență, că reclamanta nu justifică un interes în susținerea cererii de chemare în judecată, de vreme ce, autoritățile publice pârâte și-au îndeplinit obligațiile legale prin raportare la obiectul prezentei cauze, reclamanta având dreptul de a se adresa direct medicului curant aflat în relație contractuală cu o casă de asigurări de sănătate pentru prescrierea, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, a tratamentului cu medicamentul în litigiu pentru indicația (afecțiunea) sa.

Astfel, deținătorul autorizației de punere pe piață și-a exprimat disponibilitatea pentru începerea procesului de negociere pentru această indicație terapeutică și pentru pentru care ANMDMR a emis decizie de includere condiționată în Listă, în data de 25 octombrie 2024 fiind finalizat procesul de renegociere a contractului cost-volum aflat în derulare.

Totodată, prin adresa nr. x/30.10.2024, CNAS a solicitat actualizarea protocolului terapeutic și aprobarea acestuia, în acord cu indicațiile terapeutice pentru care s-a finalizat procesul de renegociere în 25 octombrie 2024.

Pe cale de consecință, până la actualizarea protocolului terapeutic și aprobarea acestuia prin ordin comun al președintelui CNAS și al ministrului sănătății, în acord cu prevederile Legii nr. 95/2006 și ale H.G. nr. 521/2023, cu modificările și completările ulterioare, pentru indicațiile din Cancerul mamar triplu negativ, pentru care ANMDMR a emis decizie de includere condiționată, medicamentul cu denumirea comercială Keytruda (denumirea comună internațională Pembrolizumabum) poate fi prescris în acord cu rezumatul caracteristicilor produsului (RCP-produs).

În ceea ce privește fondul ordonanței președințiale, recurenta-pârâtă a susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca sunt întrunite condițiile cumulative de admisibilitate ale ordonanței președințiale.

Recurenta-pârâtă a apreciat cererea reclamantei ca fiind inadmisibilă, în raport de dispozițiile art. 230 alin. (1), art. 241 și art. 242 din Legea nr. 95/2006, precum și ale art. 1 alin. (5) și art. 34 din Constituția României.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, din perspectiva rămânerii fără obiect a acțiunii, Înalta Curte constată că:

În ceea ce privește rămânerea fără obiect a acțiunii, instanța de control judiciar reține că practica judiciară anterioară noului C. proc. civ. a consacrat soluția de respingere a cererii ca rămasă fără obiect, atunci când ceea ce s-a dedus judecății a fost deja executat de pârât (pârâți) de bună voie, înainte de finalizarea procesului, urmare a unei împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată.

Deși nu este consacrată legislativ, o atare soluție își menține aplicabilitatea și se justifică și sub imperiul noului C. proc. civ., fiind dedusă pe cale de interpretare din dispozițiile art. 194 lit. c) din C. proc. civ. (corespondent al art. 112 pct. 3 din vechiul C. proc. civ.).

Raportat la considerentele teoretico-jurisprudențiale enunțate, se constată că în prezenta cauză este incidentă ipoteza premisă a interpretărilor consacrate, având în vedere împrejurarea ulterioară introducerii cererii de chemare în judecată intervenită.

Astfel, în cauză se reține că reclamantă A. a solicitat obligarea pârâților la asigurarea pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) pentru indicația terapeutică a cancerului mamar triplu negativ local recurent nerezecabil sau metastatic.

Ulterior pronunțării sentinței atacate în cauză, pe site-ul Ministerului Sănătății, la Secțiunea "Transparență decizională", a fost postat la data de 19 decembrie 2024, proiectul de Ordin privind modificarea anexelor nr. 1 și nr. 2 la Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 564/499/2021 pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaționale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 și a normelor metodologice privind implementarea acestora.

Prin Ordinul comun al ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 6328/2024 de modificare a anexelor nr. 1 și 2 la Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 564/499/2021 pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor, publicat în Monitorul Oficial din 03 ianuarie 2025, medicamentul Pembrolizumab a fost inclus pe Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 și a normelor metodologice privind implementarea acestora și pentru indicația terapeutică Cancer mamar triplu negativ (TNBC, triple -negative breast cancer), astfel cum reiese din Subcapitolul 8 din ordin.

Prin urmare, în condițiile în care ulterior pronunțării instanței de fond medicamentul solicitat de reclamantă a fost inclus pe lista de medicamente pentru indicația terapeutică a acesteia, rezultă că la acest moment acțiunea formulată de reclamantă a rămas fără obiect.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 497 din C. proc. civ., republicat, coroborate cu cele ale art. 32 lit. c) din același act normativ, Înalta Curte va admite recursurile declarate de recurenții-pârâți Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, va casa, în parte, sentința civilă recurată și, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca rămasă fără obiect, menținând restul dispozițiilor sentinței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 151 din 19 noiembrie 2024 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința civilă recurată și, în rejudecare:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca rămasă fără obiect.

Menține restul dispozițiilor sentinței de fond.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 25 septembrie 2025.