ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4319/2024

Ședința publică din data de 3 octombrie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. x/2023, reclamantele A. și B. in contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa Națională de Pensii Publice și Casa Județeană de Pensii Vrancea, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul Guvernul să asigure fondurile necesare, iar pârâții Casele de Pensii la restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuții la bugetul asigurărilor de sănătate reținute din pensia de serviciu a petenților din prezenta notificare, începând cu prima lună de reținere, respectiv ianuarie 2022 la zi, sume ce solicită să fie restituite actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală aferentă.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 67 din 04 mai 2023, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele Casa Națională de Pensii Publice și Casa Județeană de Pensii Vrancea, ca nefondată.

A admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal, având ca obiect acțiuni formulate împotriva ordonanțelor Guvernului, promovată de reclamanții, A. și B. în contradictoriu cu pârâții, Guvernul României, Casa Națională de Pensii Publice și Casa Județeană de Pensii Vrancea.

A obligat pârâtul Guvernul României și pârâta Casa Națională de Pensii Publice prin Casa Județeană de Pensii Vrancea la restituirea către reclamante a sumelor reținute cu titlu de contribuții la bugetul asigurărilor de sănătate din pensia de serviciu, începând cu prima lună de reținere, ianuarie 2022 și până la 28.12.2022, sume de vor fi actualizate cu indicile de inflație și cu dobânda legală.

A obligat pârâtul la plata către reclamante a câte 300 RON pentru fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată + taxă judiciară de timbru la fond.

Calea de atac exercitată în cauză

Recurenții-pârâți Guvernul României, Casa Națională de Pensii Publice București și Casa Județeană de Pensii Vrancea au declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 67 din 04 mai 2023 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casa Județeană de Pensii Vrancea, în calitate de recurentă-pârâtă, formulează recurs împotriva sentinței nr. 67/04.05.2023 a Curții de Apel Galați, prin care fusese obligată, alături de Guvernul României și CNPP București, să restituie reclamantelor A. și B. sumele reținute din pensiile lor de serviciu cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate (CASS), pentru perioada ianuarie- decembrie 2022, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală.

Recurenta-pârâtă susține că hotărârea este netemeinică și nelegală, invocând mai multe motive:

În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive, CJP Vrancea a avut doar rolul de a calcula și reține CASS la sursă, după care a virat sumele către bugetul de sănătate, gestionat de CNAS și CJAS. Prin urmare, doar aceste instituții pot fi obligate la restituire.

În ceea ce privește aplicarea deciziei Curții Constituționale, se arată că Decizia CCR nr. 650/15.12.2022 (publicată la 28.12.2022) a declarat neconstituționale prevederile din O.U.G. nr. 130/2021 referitoare la CASS pentru pensiile ce depășesc 4.000 RON. Conform Constituției, efectele deciziei produc consecințe doar pentru viitor, astfel că restituirea sumelor se poate face abia din momentul publicării. CJP Vrancea arată că, începând cu februarie 2023, CNPP a aplicat decizia CCR și a dispus restituirea sumelor din oficiu, pentru perioada ulterioară datei de 28.12.2022.

În ceea ce privește lipsa temeiului legal pentru perioada ianuarie- decembrie 2022, susține recurenta că pentru această perioadă nu ar exista obligația de restituire, întrucât reținerile au fost făcute în baza unei legi în vigoare la momentul respectiv. Restituirea sumelor anterior publicării deciziei CCR ar crea un prejudiciu bugetului asigurărilor sociale de stat.

S-a invocat Decizia CCR nr. 223/2012, care a stabilit că efectele deciziilor CCR se aplică numai de la data publicării în Monitorul Oficial. De asemenea, se face referire la O.U.G. nr. 17/2012, care a instituit o procedură de restituire a unor contribuții, pentru a evita litigii.

S-a invocat și O.U.G. nr. 4/2023, care a prevăzut expres că sumele reținute din pensii cu titlu de CASS pentru perioada 01.01.2022-27.12.2022 se restituie lunar, din oficiu, în perioada martie 2023- martie 2024, prin CNPP și casele de pensii sectoriale. Astfel, restituirea nu trebuia dispusă prin hotărâre judecătorească împotriva CJP Vrancea, ci urmată procedura stabilită de actul normativ.

În concluzie, CJP Vrancea solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate prin respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că a respectat legislația în vigoare, a virat sumele la fondul de sănătate și nu are calitate procesuală pasivă pentru restituirea contribuțiilor.

Guvernul României, prin Secretariatul General susține că hotărârea este nelegală și netemeinică, formulând următoarele critici:

În mod eronat, instanța de fond, a dispus în sarcina Guvernului României obligația de a plăti către reclamanți despăgubiri constând în plata indexării cu rata inflației a sumelor ce urmează a fi restituite conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023 și la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute, calculate începând cu data reținerii și până la data restituirii efective, întrucât în opinia recurentului se relevă lipsa capacității juridice civile a Guvernului României.

Astfel, Guvernul României poate sta în judecată, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ, atunci când se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, fiind în această situație în prezența unei capacități juridice speciale de drept public, fundamentată pe prevederile constituționale ale art. 102 și art. 108 și pe cele ale actului normativ de organizare și funcționare a Guvernului.

În acest context, potrivit prevederilor constituționale și celor ale O.U.G. nr. 57/2019, cu modificările și completările ulterioare, raporturile juridice în care participă Guvernul României nu pot fi de natură civilă, ci numai raporturi administrative care se nasc, se modifică sau se sting prin manifestarea unilaterală de voință a acestui organ al administrației publice centrale, făcută în exercitarea atribuțiilor și competențelor stabilite de lege, cu scopul de a produce efecte juridice, fiind evident că aceste raporturi sunt unele de putere, ce apar în sfera relațiilor sociale reglementate de normele dreptului administrativ, ramură a dreptului public, iar nu raporturi juridice civile guvernate de norme și instituții ale dreptului privat.

Spre deosebire de raporturile juridice civile, în care părțile au o poziție de egalitate juridică, raporturile de drept administrativ au caractere juridice specifice, părțile acestora aflându-se într-o subordonare ierarhică, iar ele se supun principiilor proprii dreptului administrativ și jurisdicției speciale administrative.

Pe de altă parte, se impune a fi observat că susținerile recurentului privind lipsa capacității civile a Guvernului sunt confirmate, în prezent, și prin dispozițiile art. 187 și următoarele din Legea nr. 287/2009. De asemenea, aceleași argumente au fost reținute și de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în motivarea Deciziei nr. 363 din 4 februarie 2014.

Pentru motivele arătate, solicită recurentul să observe instanța de recurs că acest organ colegial nu are capacitate juridică civilă, iar în situația în care Guvernul României va cădea în pretenții și va fi obligat să restituie reclamanților sumele de bani reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, titlul executoriu nu va putea fi dus la îndeplinire tocmai din lipsa capacității juridice civile.

Guvernul României nu are atribuții de a calcula și reține din pensii contribuția de asigurări sociale de sănătate, mai mult decât atât nici nu poate fi obligat să plătească despăgubiri întrucât sumele au fost calculate și reținute de către casele teritoriale de pensii sau, după caz, de casele de pensii sectoriale, respectiv entitățile care plătesc venituri din pensii.

În aceste condiții, arătă recurentul-pârât că la data de 17 februarie 2023, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 138, Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr. 4/15.02.2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate.

Astfel cum reiese din preambulul actului normativ, acesta a fost adoptat în considerarea Deciziei Curții Constituționale nr. 650/2022.

Potrivit art. 1 alin. (1) din actul normativ:

"(1) Sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de I ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023-28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, si reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate."

Iar, potrivit art. 2 alin. (1), din același act normativ:,Restituirea sumelor prevăzute la art. 1 se face, din oficiu, de către Casa Națională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum și de către casele de pensii sectoriale și de către entitățile care plătesc venituri din pensii."

Obieclul unei cereri reprezintă pretenția concretă dedusă judecății. Drept condiții de validitate, obiectul trebuie să fie licit, posibil și determinat sau determinabil.

La formularea cererii de chemare în judecată trebuie să existe un interes legitim, născut și actual, personal și direct. Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) C. proc. civ., calitatea procesuală și interesul sunt două condiții distincte ale acțiunii civile, iar analiza lor se impune independent și consecutiv.

Interesul este calificat unanim în doctrină și în jurisprudență ca fiind o condiție de exercițiu a acțiunii civile și de promovare a oricărei forme procedurale ce intră în conținutul acesteia, nefiind suficientă afirmarea existenței unui drept actual, ci și justificarea folosului practic urmărit prin punerea în mișcare a procedurii judiciare.

Prin urmare, interesul trebuie să fie în legătură cu pretenția formulată, să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală și să existe în momentul în care se exercită dreptul la acțiune ca, de altfel, pe tot parcursul soluționării cauzei, de la momentul promovării cererii, cât și pentru susținerea acesteia și, mai ales, trebuie să existe la momentul pronunțării soluției de către instanța de judecată, în scopul evitării unor litigii și soluții fără finalitate.

Față de acestea, intrarea în vigoare a actului normativ reprezentat de O.U.G. nr. 4/2023 exprimă transpunerea practică a obligației dispuse în sarcina pârâtului prin titlul executoriu, împrejurare față de care, cererea pendinte este rămasă fără obiect, neputându-se susține în continuare, în mod valabil, solicitarea de penalități prin calea urmată de către reclamanți.

Reglementările conținute de O.U.G. nr. 4/2023 dau în competența caselor teritoriale de pensii, caselor de pensii sectoriale precum și entităților care plătesc venituri din pensii, restituirea sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, sume pretinse a fi restituite prin prezenta cerere de chemare în judecată.

Prin urmare, din moment ce competența restituirii sumelor reținute (obligația principală) este dată prin lege, exclusiv caselor teritoriale/sectoriale de pensii și/sau entităților care plătesc venituri din pensii, Guvernul României nu are atribuții și nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare și/sau a diferentelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflație.

Cu privire la obligarea pârâtului Guvernul României la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de câte 300 RON pentru fiecare reclamantă plus taxa judiciară de timbru la fond, apreciază că soluția este nelegală, având în vedere, pe de o parte, adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cât și faptul că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

În concluzie, Guvernul solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă și lipsită de obiect, argumentând că nu are capacitate juridică civilă, nu are atribuții de restituire a CASS și că procedura legală de restituire este deja reglementată prin O.U.G. nr. 4/2023.

Casa Națională de Pensii Publice formulează următoarele critici:

Referitor la lipsa calității procesuale pasive a CNPP, instanța a respins eronat excepția, deși CNPP nu gestionează Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate. Conform art. 220 din Legea 95/2006, acest fond este administrat exclusiv de CNAS și casele de sănătate, iar competența de colectare și administrare a contribuțiilor CASS revine ANAF, potrivit O.U.G. nr. 125/2011. CNPP și casele teritoriale au doar rolul de calcul și reținere la sursă, nu de gestionare a fondurilor.

Referitor la aplicarea normelor fiscale și constituționale, reținerile CASS au fost făcute în baza legislației fiscale în vigoare (Codul fiscal, modificat prin O.U.G. nr. 130/2021) și au fost datorate pentru partea de pensie ce depășea 4.000 RON, până la publicarea Deciziei CCR nr. 650/2022 (27.12.2022). CNPP a respectat cadrul legal, deci nu poate fi reținută vreo faptă ilicită sau culpă.

Referitor la O.U.G. nr. 4/2023 ca procedură specială, se invocă faptul că acest act normativ prevede expres restituirea din oficiu, în perioada martie 2023- februarie 2024, a sumelor reținute în 2022, prin CNPP și casele teritoriale, dar doar a creanței principale (sumele reținute), fără dobânzi sau actualizare cu inflația. Instanța de fond a ignorat acest cadru legal, ceea ce riscă să ducă la o dublă reparare: prin hotărâre judecătorească și prin procedura legală de restituire.

Referitor la excluderea obligațiilor accesorii (dobânzi și inflație), CNPP arată că răspunderea civilă delictuală presupune existența unei fapte ilicite, ceea ce nu se aplică în acest caz, deoarece reținerile s-au efectuat în baza unei legi în vigoare. Prin urmare, nu se poate obliga CNPP la plata dobânzii legale sau a actualizării sumelor, în lipsa vinovăției. O.U.G. nr. 4/2023 confirmă această limitare, reglementând doar restituirea principalului.

Se mai invocă că între CNPP și ceilalți pârâți (Guvern, CJP) nu există temei legal pentru solidaritate în obligația de restituire. Instanța de fond a dispus în mod eronat plata în comun.

Referitor la lipsa obiectului acțiunii, recurenta precizează că după adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, care a instituit procedura de restituire, acțiunea reclamantelor a rămas fără obiect, întrucât legislația prevede deja modalitatea de restituire a sumelor.

În concluzie, CNPP solicită admiterea recursului, casarea sentinței nr. 67/2023 și respingerea acțiunii ca inadmisibilă, rămasă fără obiect sau neîntemeiată, arătând că nu are calitate procesuală pasivă pentru plata dobânzilor și actualizărilor, că nu a săvârșit vreo faptă ilicită și că procedura de restituire este deja reglementată prin O.U.G. nr. 4/2023.

Apărările formulate în cauză

Casa Națională de Pensii Publice a formulat întâmpinare la recursul declarat de Guvernul României prin care a solicitat respingerea ca nefondat.

Intimatele-reclamante B. și A. au formulat întâmpinare la recursurile declarate de recurenții-pârâți Guvernul României, Casa Națională de Pensii Publice București și Casa Județeană de Pensii Vrancea prin care au solicitat respingerea ca nefondate.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

În urma analizării recursurilor declarate de recurenții-pârâți Guvernul României, Casa Națională de Pensii Publice și Casa Județeană de Pensii Vrancea împotriva sentinței civile nr. 67 din 4 mai 2023 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată următoarele.

Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 130/2021 au fost introduse, în cuprinsul Codul fiscal, dispoziții prin care s-a instituit obligația de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din pensii peste plafonul de 4.000 RON. Aceste dispoziții au fost aplicate, începând cu luna ianuarie 2022, astfel încât reclamanții au suportat rețineri din cuantumul pensiei de serviciu. Ulterior, Curtea Constituțională, în Decizia nr. 650/15.12.2022 (publicată în Monitorul Oficial la data de 28.12.2022), a constatat neconstituționalitatea prevederilor respective. Ca efect al acestei constatări, legiuitorul a adoptat ulterior O.U.G. nr. 4/2023, prin care s-a prevăzut o procedură specială de restituire, din oficiu, a sumelor reținute pentru perioada 1 ianuarie - 27 decembrie 2022, prin casele de pensii, în termene și modalități determinate legislativ.

Cu privire la calitatea procesuală pasivă a Casei Naționale de Pensii Publice și a Casei Județene de Pensii Vrancea, analiza juridică impune distincția între autorul normei care a creat obligația (Guvernul, ca emitent al O.U.G. nr. 130/2021) și entitățile care au pus în executare prevederile legale. Din interpretarea dispozițiilor legale incidente rezultă că gestionarea, administrarea și disponibilizarea sumelor datorate cu titlu de contribuții la bugetul asigurărilor sociale de sănătate se realizează în principal prin instituțiile competente în domeniul asigurărilor de sănătate (CNAS și casele județene de asigurări de sănătate), iar activitatea de calcul, reținere la sursă și virare a sumelor către fondurile corespunzătoare a fost exercitată de casele teritoriale/sectoriale de pensii ca entități executante ale prevederilor fiscale introduse prin actul normativ. Această împrejurare de fapt și de drept conduce la concluzia că, în situația de față, CNPP și CJP Vrancea au avut un rol executiv-administrativ, fără putere decizională privind constituirea obligației fiscale care a afectat pensiile reclamanților; obligația de adoptare a reglementării, precum și răspunderea pentru efectele acelei reglementări incumbă Guvernului, autorul actului normativ ulterior declarat neconstituțional. Pe acest temei, instanța de recurs apreciază că Casa Națională de Pensii Publice și Casa Județeană de Pensii Vrancea nu au, în acțiunea dedusă judecății în speță, calitatea procesuală pasivă care să justifice obligarea lor la plata despăgubirilor solicitate.

În consecință, acțiunea formulată în contradictoriu cu aceste pârâte urmează a fi respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive.

În al doilea rând, cu privire la Guvernul României, care a emis actul normativ declarat neconstituțional, analiza trebuie să se raporteze la regimul răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin acte normative sau administrative adoptate de autoritățile publice. Legea contenciosului administrativ (art. 9 din Legea nr. 554/2004) recunoaște posibilitatea acordării de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe sau dispoziții ale acestora, iar răspunderea patrimonială a autorității publice poate fi angajată atunci când sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale - existența unei fapte ilicite (sau a unui act contrar legii), producerea unui prejudiciu și legătura de cauzalitate între act și prejudiciu (art. 1349 și art. 1357 și următoarele C. civ.). Când o dispoziție normativă este declarată neconstituțională deoarece afectează drepturi fundamentale (în speță, dreptul la pensie garantat de art. 47 alin. (2) din Constituție), consecințele aplicării acelei dispoziții care au produs un prejudiciu patrimonial reclamantului pot fi, în condițiile legii, remediate prin acordarea de despăgubiri.

Totodată, adoptarea unei ordonanțe de urgență se încadrează în sfera de competență a Guvernului, iar aceasta nu exclude în principiu orice răspundere; când efectul unei reglementări stabilește o atingere concretă a unui drept garantat și produce un prejudiciu patrimonial direct și determinat, instanțele pot constata angajarea răspunderii patrimoniale în sarcina autorului actului normativ. În speța de față, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile atacate au avut ca efect diminuarea pensiilor aflate în plată, situație care, judecată prin prisma standardelor constituționale, echivalează cu o vătămare de natură a genera obligația de reparare a consecințelor.

Însă reparația în integralitate a prejudiciului presupune identificarea naturii creanței și a accesoriilor ce sunt sau nu acoperite prin reglementările ulterioare. Legiuitorul, prin O.U.G. nr. 4/2023, a instituit o procedură specială și obligatorie de restituire din oficiu a sumelor reținute pentru perioada vizată, astfel încât obligația principală - returnarea contravalorii sumelor reținute - a fost reglementată și urmează a fi executată conform acelei proceduri. În aceste condiții, menținerea unei hotărâri judecătorești cu privire la restituirea principalului ar deveni inoportună; soluția corectă este aceea de a lăsa în seama mecanismului special stabilit de O.U.G. nr. 4/2023 realizarea restituirii principalului.

Cu toate acestea, O.U.G. nr. 4/2023 nu a prevăzut expres și în mod cuprinzător obligația de a acorda contravaloarea actualizată a sumelor cu indicele de inflație, nici plata dobânzilor legale sau a unei despăgubiri moratorii pentru perioada în care reclamanții au fost privați de folosința sumelor reținute. Natura și finalitatea acestor instrumente sunt diferite: actualizarea la indicele de inflație are ca scop aducerea creanței la valoarea ei reală, în aceeași expresie economică, pentru a compensa pierderea puterii de cumpărare a banilor, pe când dobânda legală are caracter de daună moratorie, fiind menită să compenseze beneficiul nerealizat al creditorului ca urmare a plății cu întârziere a creanței. Ambele componente pot face parte din reparația integrală a prejudiciului, în măsura în care nu sunt reglementate și nu sunt acoperite de mecanismele alternative de remediere instituite de legiuitor.

Pornind de la aceste rațiuni, instanța de recurs constată că reclamanții au fost privați, pe perioada reținerilor efectuate în baza prevederilor declarate neconstituționale, de folosința sumelor ce le reveneau, iar această privare a generat un prejudiciu material ce nu se rezumă doar la debitul principal restituibil prin O.U.G. nr. 4/2023. Prin urmare, pentru a asigura repararea integrată a consecințelor vătămării, este justificată acordarea, în sarcina autorului actului normativ neconstituțional - Guvernul României - a contravalorii actualizării cu indicele de inflație a debitului reținut și a dobânzilor legale aferente sumelor respective, calculate de la data primei rețineri și până la plata efectivă și integrală a acelor sume.

Pe cale de consecință, instanța de recurs apreciază că este corectă soluția prin care se separă-pe de o parte-competența de executare a restituirii principalului (în sarcina casei de pensii, în virtutea O.U.G. nr. 4/2023) și-pe de altă parte-răspunderea Guvernului pentru accesorii (actualizare și dobândă) care nu sunt reglementate sau acoperite de ordonanța de restituire.

Referitor la cheltuielile de judecată, ținând seama de faptul că reclamanților li s-au admis parțial pretențiile lor în fața Guvernului, instanța de recurs reține ca întemeiată obligația Guvernului la plata taxei judiciare de timbru în cuantum stabilit de lege pentru fiecare reclamant, având în vedere prevederile C. proc. civ. privind cheltuielile ocazionate de proces și principiul repartizării lor în funcție de rezultatul procesului.

Pentru considerentele expuse, soluția care urmează a fi pronunțată este aceea de a admite, în parte, recursurile recurenților-pârâți, de a casa parțial sentința de fond și, în rejudecare, de a respinge acțiunea împotriva CNPP și CJP Vrancea pentru lipsa calității procesuale pasive, dar de a admite, parțial, acțiunea reclamanților în ceea ce privește acordarea contravalorii actualizării cu indicele de inflație a debitului reținut și a dobânzilor legale aferente sumelor reținute, obligație ce revine Guvernului României, iar, în același timp, de a respinge ca rămasă fără interes cererea de restituire a principalului, având în vedere mecanismul special instituit prin O.U.G. nr. 4/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți Guvernul României, Casa Națională de Pensii Publice București și Casa Județeană de Pensii Vrancea împotriva sentinței civile nr. 67 din 04 mai 2023 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și în rejudecare:

Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Pensii Publice și Casa Județeană de Pensii Vrancea pentru lipsa calității procesuale pasive.

Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantele B. și A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Obligă pârâtul Guvernul României la plata către reclamante a contravalorii actualizării indicelui de inflație a debitului reținut în perioada 01.01.2022 și până la data sistării reținerilor, precum și la plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute în aceeași perioadă și cu același titlu, calculate de la data primei rețineri și până la data restituirii integrale a reținerilor.

Respinge cererea de restituire a sumelor reținute cu titlu de contribuții la bugetul asigurărilor de sănătate din pensia de serviciu, ca rămasă fără interes.

Obligă pârâtul Guvernul României la plata către reclamante a câte 200 RON pentru fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru de la fond.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 03 octombrie 2024.