ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4188/2024

Ședința publică din data de 1 octombrie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. x/2023, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Guvernuuul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, în temeiul dispozițiilor art. 997 și următoarele C. proc. civ., a formulat cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale prin care a solicitat obligarea pârâților, fără somație și fără trecerea unui termen, la acordarea medicamentului CEMIPLIMAB (denumirea comercială LYBTAYO), pe baza de prescripție medicală în regim de compensare de 100% (fără contribuție personală), începând cu data formulării prezentei cereri și până la soluționarea definitivă a acțiunii de drept comun, înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, prin care reclamanta a solicitat (i) obligarea pârâților la includerea pe lista de medicamente compensate în sistemul asigurărilor de sănătate, în Nomenclatorul de produse compensate, a medicamentului CEMIPLIMAB (denumire comercială LYBTAYO), pentru indicația de cancer de col uterin metastazat sau recidivat, iar în subsidiar la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicații terapeutice incluse în rezumatul caracteristicilor produsului, (ii) obligarea pârâților să asigure reclamantului în regim de compensare 100% medicamentul CEMIPLIMAB (denumire comercială LYBTAYO), pentru indicația de Cancer de col uterin metastazat sau recidivat, ca indicație terapeutică inclusă în rezumatul caracteristicilor produsului, (iii) obligarea pârâților la achitarea cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru, în conformitate cu prevederile art. 453 din C. proc. civ.

Prin sentința nr. 23 din 23 ianuarie 2024, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, astfel cum a fost invocată de pârâții Ministerul Sănătății, Guvernul României, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin întâmpinările depuse la dosar, ca neîntemeiată.

A respins excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată.

A admis cererea și a obligat pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, fără somație și fără trecerea unui termen, la asigurarea către reclamantă pe bază de prescripție medicală în regim de compensare 100% a medicamentului CEMIPLIMAB(denumire comercială LYBTAYO), până la soluționarea definitivă a acțiunii de drept comun înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați.

Împotriva acestei sentințe au exercitat recursuri pârâții Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, criticând-o pentru nelegalitate conform argumentelor expuse pe larg în cererile de recurs formulate și solicitând admiterea căilor de atac astfel cum au fost promovate, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei cu consecința respingerii cererii de ordonanță președințială ca neîntemeiată.

Analizând, cu prioritate, în condițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-reclamante A., invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată și o va admite, pentru motivele expuse în continuare.

Înalta Curte constată că excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului.

Rezultă, astfel, că lipsa capacității procesuale de folosință poate să fie invocată atât în primă instanță, cât și direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepție procesuală, iar în recurs, în condițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanța poate să invoce lipsa capacității procesuale de folosință din oficiu, oricând, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac".

Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ. poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință fiind lovite de nulitate absolută.

Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existența folosinței drepturilor civile, respectiv a capacității de folosință pe tot parcursul procesului.

Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 din C. civ.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.

Înalta Curte constată că din actele dosarului de recurs rezultă că intimata-reclamantă a decedat la data de 10 martie 2024, act de deces 1345/2024, Sector 1 București, ulterior pronunțării sentinței recurate.

Prin urmare, la momentul soluționării recursului, intimata-reclamantă este lipsită de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudindea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ.

De asemenea, având în vedere obiectul prezentei acțiuni, respectiv acordarea unor medicamente în regim compensat, se reține că vizează un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moștenitorii reclamantei defuncte, stingându-se odată cu încetarea capacității de folosință a titularului, respectiv la moartea acesteia.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, și va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâții Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinței nr. 23/2024 din 23 ianuarie 2024 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând cauza:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de exercițiu.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 1 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.