ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4173/2024

Ședința publică din data de 1 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 22.12.2022, sub dosar nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa de Pensii Sectoriale a M.Ap. N și Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

1.să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codul fiscal, respectiv prin aplicarea cotei de contribuție la sistemul de sănătate de 10% în cazul pensiilor ce depășesc suma lunară de 4000 RON.

2.obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reținute din pensie cu titlu de CAS, începând cu luna ianuarie 2022 și până la momentul încetării reținerii, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

3.obligarea pârâților sa restituie sumele reținute din pensie cu titlu de CAS, începând cu luna ianuarie 2022 și până la momentul încetării reținerii, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Prin sentința nr. 136/2023 din data de 05 aprilie 2023, Tribunalul Sibiu, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sibiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Prin sentința civilă nr. 158/2023 din 3 octombrie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Guvernul României.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității, invocate prin întâmpinare de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

A admis în parte acțiunea și a dispus obligarea pârâților să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând actualizarea cu rata inflației și dobânzi legale penalizatoare aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data fiecărei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului.

A respins, ca rămasă fără obiect, cererea reclamantului privind obligarea pârâților la despăgubiri reprezentând sumele reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate în temeiul O.U.G. nr. 130/2021.

Împotriva sentinței civile nr. 158/2023 din 3 octombrie 2023 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Guvernul României a criticat hotărârea instanței de fond, considerând-o netemeinică și nelegală, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, subliniind caracterul special al acestei reglementări. Prima critică vizează interpretarea eronată a art. 9 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond dispunând acordarea de despăgubiri fără ca acțiunea să fi vizat anularea unui act administrativ emis în baza ordonanței declarate neconstituționale. Potrivit jurisprudenței și doctrinei de specialitate, repararea prejudiciului nu poate fi dispusă în lipsa recunoașterii dreptului și anulării actului administrativ care a generat vătămarea.

A doua critică privește stabilirea nelegală a unei obligații de plată în sarcina Guvernului, fără verificarea condițiilor răspunderii civile delictuale. Instanța de fond a ignorat faptul că sumele reținute din pensii reprezintă componente ale raportului de asigurări sociale, iar obligația de restituire revine entităților plătitoare ale pensiilor, nu Guvernului. În acest sens, se invocă aplicabilitatea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, nu a Legii nr. 554/2004.

Critica a treia se referă la lipsa capacității juridice civile și a calității procesuale pasive a Guvernului României. Se argumentează că Guvernul are o capacitate juridică specială de drept public, reglementată de art. 102 și 108 din Constituție și de O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, fiind subiect al raporturilor juridice administrative, nu civile. În susținerea acestei teze se invocă Decizia ÎCCJ nr. 363/2014 și dispozițiile art. 187 și urm. din Legea nr. 287/2009 privind C. civ.

Critica a patra vizează faptul că, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, legiuitorul delegat a reglementat expres procedura de restituire a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate reținute nelegal, stabilind competența caselor teritoriale și sectoriale de pensii, precum și sursa bugetară necesară. În acest context, cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, conform art. 194 lit. c) din C. proc. civ., iar menținerea hotărârii instanței de fond ar conduce la o dublă încasare a sumelor, ceea ce este inadmisibil.

Critica a cincea se referă la nelegalitatea obligării Guvernului la plata dobânzilor legale penalizatoare și la actualizarea sumelor cu rata inflației, în condițiile în care obligația principală de restituire nu îi aparține. Potrivit art. 1 alin. (4) din O.G. nr. 13/2011, dobânda penalizatoare este datorată de debitorul obligației bănești, care în speță nu este Guvernul, ci entitățile plătitoare ale pensiilor.

În susținerea poziției sale, Guvernul a invocat jurisprudența relevantă, inclusiv Deciziile ÎCCJ nr. 3526/2011 și nr. 3792/2011, care au statuat că litigiile privind despăgubiri salariale sau pensii trebuie soluționate de instanțele specializate, nu de cele de contencios administrativ, în lipsa unor dispoziții speciale precum cele din art. 109 din Legea nr. 188/1999.

În concluzie, Guvernul României solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței civile nr. 158/2023 și respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată, invocând lipsa obiectului, lipsa calității procesuale pasive, neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale și competența materială a instanțelor specializate în asigurări sociale.

Casa Națională de Asigurări de Sănătate a criticat hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând înlăturarea obligației de plată stabilite în sarcina sa, alături de Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a MApN, privind dobânda legală penalizatoare și actualizarea sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate. În acest sens, a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 4/2023, care reglementează expres procedura de restituire a acestor contribuții, stabilind că plata se face lunar, în perioada martie 2023 - februarie 2024, din oficiu, de către casele de pensii, fără a include obligația de plată a accesoriilor.

CNAS a susținut că instanța de fond a ignorat faptul că procedura de restituire este deja în derulare, iar obligarea sa la plata dobânzilor și actualizărilor generează o dublă plată, inadmisibilă în raport cu reglementarea legală. În plus, instituția a arătat că nu există o legătură de cauzalitate între prejudiciul invocat și vreo faptă ilicită imputabilă CNAS, întrucât contribuțiile au fost instituite prin O.U.G. nr. 130/2021, emisă de Guvernul României, iar CNAS nu are atribuții de legiferare.

În susținerea recursului, CNAS a invocat Decizia Curții Constituționale nr. 650/2022, care a declarat neconstituționale dispozițiile din O.U.G. nr. 130/2021 ce impuneau reținerea contribuției din pensii, subliniind că motivul neconstituționalității a fost lipsa urgenței și afectarea dreptului la pensie, garantat de art. 47 alin. (2) din Constituție. Astfel, răspunderea patrimonială nu poate fi angajată în sarcina CNAS, ci exclusiv în sarcina Guvernului, emitentul actului normativ declarat neconstituțional.

De asemenea, CNAS a arătat că fondurile gestionate de instituție au o destinație precisă, reglementată de Legea nr. 95/2006, respectiv acordarea serviciilor medicale către asigurați, iar diminuarea acestora prin obligarea la plata dobânzilor și actualizărilor ar afecta grav capacitatea de finanțare a sistemului public de sănătate.

În concluzie, CNAS a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond în ceea ce privește obligația de plată stabilită în sarcina sa și, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantului în integralitate față de CNAS, invocând lipsa temeiului legal, lipsa vinovăției și imposibilitatea angajării răspunderii patrimoniale în absența unei fapte ilicite proprii.

Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a contestat soluția instanței de fond, considerând nelegală obligarea sa, alături de Guvernul României, la plata dobânzilor legale penalizatoare și la actualizarea cu rata inflației a sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate. Instituția a invocat dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, subliniind că obligația de restituire a sumelor reținute a fost reglementată expres prin O.U.G. nr. 4/2023, care stabilește o procedură administrativă clară, cu termene și modalități de plată precise, fără a include obligația de plată a accesoriilor.

Se arată că, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023, restituirea sumelor se face lunar, în perioada martie 2023 - februarie 2024, din oficiu, de către casele de pensii, după recalcularea venitului impozabil și reținerea diferențelor de impozit pe venit. În acest context, instanța nu putea dispune obligarea la plata dobânzilor și actualizărilor, întrucât acestea nu sunt prevăzute de actul normativ incident, iar intenția legiuitorului a fost de a reglementa strict restituirea sumelor principale.

Casa de Pensii Sectorială a MApN a susținut că nu se poate reține în sarcina sa vreo culpă procesuală, întrucât reținerile au fost efectuate în temeiul unui act normativ în vigoare la acel moment, care beneficia de prezumția de constituționalitate. Doar ulterior, prin Decizia Curții Constituționale nr. 650/2022, anumite dispoziții din O.U.G. nr. 130/2021 au fost declarate neconstituționale, iar Guvernul a intervenit legislativ pentru a reglementa restituirea sumelor reținute.

În susținerea poziției sale, recurenta - pârâtă a invocat jurisprudența Tribunalului București - Sentințele civile nr. 2411/2023, nr. 2412/2023 și nr. 4723/2023 - care au statuat că dobânda legală penalizatoare și actualizarea cu rata inflației nu se cuvin în lipsa unei culpe a debitorului și în absența unei scadențe anterioare. De asemenea, s-a arătat că dobânda legală reprezintă daune moratorii, acordate doar în cazul neexecutării la termen a unei obligații, ceea ce nu este aplicabil în speță, întrucât obligația de restituire a fost stabilită ulterior, prin O.U.G. nr. 4/2023, iar plata se face conform calendarului legal.

În concluzie, Casa de Pensii Sectorială a MApN a solicitat admiterea recursului, schimbarea în parte a sentinței civile nr. 158/2023 și, în rejudecare, respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la plata dobânzilor legale penalizatoare și la actualizarea sumelor cu rata inflației, invocând lipsa temeiului legal, inexistența culpei și respectarea întocmai a dispozițiilor legale în vigoare.

Înalta Curte, examinând sentința recurată în raport cu criticile formulate de recurenți, cu dispozițiile legale incidente și cu actele și lucrările dosarului, constată că recursul pârâtului Guvernul României este nefondat, iar recursurile declarate de pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Reclamantul are calitatea de pensionar conform deciziei de pensionare emise de Casa de Pensii Sectorială a MAN iar începând din luna ianuarie 2022, i s-a reținut CASS-ul de 10% din veniturile care depășesc 4000 RON din drepturile de pensie, astfel cum rezultă din cupoanele de pensie aflate la dosarul de fond.

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții, restituirea integrală a contravalorii contribuției pentru asigurări de sănătate reținute netemeinic și nelegal din drepturile de pensie ce i se cuveneau începând cu 01.01.2022, conform O.U.G. nr. 130/2021.

Prin sentința recurată, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondate, excepția nulității acțiunii invocată de Guvernul României și excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității, invocate de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Pe fond, a admis în parte cererea de chemare în judecată, și a obligat pârâții la despăgubiri constând în plata indexării cu rata inflației și dobânzi legale penalizatoare aferente sumelor ce urmează a fi restituite reclamantului.

Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâții Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale, au formulat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere similaritatea criticilor formulate, Înalta Curte urmează a le analiza global, punctând elementele de diferențiere dintre cererile de recurs formulate.

Înalta Curte reține că, în cauză, intimatul-reclamant s-a considerat vătămat în drepturile și interesele sale legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în MO nr. 1202/18.12.2021 și pusă în aplicare începând cu 01.01.2022, care a modificat și completat Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 120/2021, introducându-se art. 155 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal) prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiei sale.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum și al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privința trimiterii la art. 1573 și alin. (7)

1

Codul fiscal] și pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] și art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 Codul fiscal și pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, dispozițiile mai sus menționate fiind declarate neconstituționale.

În esență, instanța de contencios constituțional a reținut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuții la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate; or, prin ordonanță de urgență nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuții, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituție, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituție, care interzice afectarea drepturilor și libertăților fundamentale prin ordonanțe de urgență.

Drept urmare, în Monitorul Oficial din 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reținute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituționale.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023,,(1) Sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferențele de impozit pe venit se calculează separat față de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se rețin la data efectuării plății sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc și se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023".

Art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului", conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe considerate neconstituționale sau declarate ca atare posibilitatea promovării unei acțiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative".

În acest context, Înalta Curte constată că sunt nefondate susținerile recurentului-pârât Guvernul României, în sensul că persoana care a reținut și care, ulterior, a fost obligată prin O.U.G. nr. 4/2023 la restituirea respectivelor sume, reținute din pensiile intimatului, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, este persoana de la care pot fi cerute despăgubirile solicitate în speță.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere că acțiunea de față are ca obiect, în condițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanței neconstituționale care a prejudiciat în mod direct reclamantul, astfel cum în mod corect s-a susținut de către recurentele-pârâte Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale prin cererile de recurs.

Prin urmare, pretențiile solicitate de reclamant vizează despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind dobânda legală și actualizarea sumelor restituite cu indicele de inflație, iar, în raport cu acestea, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale nu are calitate procesuală pasivă, în condițiile în care răspunderea pentru despăgubirile solicitate, ce i-au fost cauzate intimatului-reclamant prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, declarată ulterior neconstituțională, aparținea emitentului, în speță Guvernului României.

Astfel, Înalta Curte constată că una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii în justiție este calitatea procesuală, ce presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății - calitate procesuală activă, și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în baza aceluiași raport juridic - calitate procesuală pasivă, instanța fiind obligată să verifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raport de drept material dedus judecății. Astfel, conform art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

În speță, față de cauza juridică a acțiunii și față de dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile ce fac obiectul cauzei de față, Înalta Curte constată că nu există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, astfel că acestea din urmă nu justifica o calitate procesuală pasivă în proces.

În consecință, instanța de fond în mod greșit a apreciat că aceste pârâte au calitate procesuală pasivă în cauză și, mai mult, le-a obligat la plata către reclamant a dobânzilor legale penalizatoare și a sumelor cuvenite cu titlul de indexarea cu rata inflației, aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului.

Prin urmare, Înalta Curte va dispune reformarea hotărârii recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentelor-pârâte Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale și respingerii în consecință a cererii formulate în contradictoriu cu aceste pârâte.

În aceste condiții nu mai este necesară o analiză a celorlalte motive de casare/nelegalitate invocate de recurente prin cererile de recurs formulate, verificarea acelor critici având un caracter subsidiar.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de Guvernul României și va admite recursurile declarate de recurentele-pârâte Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale împotriva sentinței nr. 158/2023 din 03 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, pentru motivul de ordine publică invocat, va casa în parte sentința recurată și, rejudecând: va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentelor -pârâte Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, va respinge cererea formulată în contradictoriu cu aceste pârâte ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă și va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului împotriva sentinței nr. 158/2023 din 3 octombrie 2023 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Admite recursurile declarate de pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale împotriva sentinței nr. 158/2023 din 3 octombrie 2023 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și rejudecând cauza:

Admite excepția lipse calității procesuale pasive a pârâtelor Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 1 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.