Decizia nr. 1679/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1515/2024 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 16.09.2024 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2024, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE și AGENTIA NATIONALA A MEDICAMENTULUI SI A DISPOZITIVELOR MEDICALE a solicitat obligarea pârâților la asigurarea, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN), până la soluționarea pe fond a cererii ce face obiectul dosarului aflat pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1515 din 24 septembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal s-a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății, CNAS și ANMDMR, dar și excepția inadmisibilității, invocată de către pârâți și excepția lipsei de obiect față de ANMDMR. Totodată, s-a admis cererea de emitere a ordonanței președințiale formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE și AGENTIA NATIONALA A MEDICAMENTULUI SI A DISPOZITIVELOR MEDICALE, obligând pârâții să asigure reclamantului, fără somație și fără trecerea unui termen, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, medicamentul BEVACIZUMAB (AVASTIN) până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2024

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri - Sentința Civilă nr. 1515 din 24 septembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal - au exercitat calea de atac a recursului pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România. Recurentul - pârât Guvernul României prin Secretariatul General la Guvernului, în cadrul recursului său, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, respectiv casarea hotărârii recurate, iar în rejudecare să se dispună admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, a excepției inadmisibilității acțiunii, pe calea ordonanței președințiale, iar pe fond respingerea cererii de ordonanță președințială, ca neîntemeiată. La rândul său, recurentul-pârât Ministerul Sănătății, prin memoriul de recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza pe fond, să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, iar pe fondul cauzei să se respingă cererea de ordonanță președințială, ca neîntemeiată. Recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin cererea de recurs, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, în sensul casării sentinței recurate și, în rejudecare, respingere, ca neîntemeiată și nelegală, a cererii reclamantului A.. Recurenta - pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat la rându-i admiterea recursului, casarea sentinței atacate, în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei autorități, respingerea lipsei de obiect a acțiunii în contradictoriu cu ANMDMR și dispoziția de obligare a sa la asigurarea, "în favoarea reclamantuluii, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a "medicamentului BEVACIZUMAB (AVASTIN) până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2024", ca fiind nelegală, prin prisma aplicării greșite a cadrului legislativ, iar în rejudecare, să se dispună admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei autorități și pe fond respingerea cererii de ordonanță președințială, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în recurs În această etapă procesuală doar recurenta - pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a depus întâmpinare la recursurile promovate de Ministerul Sănătății și Secretariatul General al Guvernului, fără a invoca excepții pe fondul recursurilor.

Procedura de soluționare a recursurilor În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și alin. (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecata dosarului din data de 20 ianuarie 2025, s-a fixat primul termen pentru soluționarea celor patru recursuri la data de 25 martie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, față de situația intervenită în această etapă procesuală, prin decesul intimatului-reclamant, din oficiu, a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a acestuia, ca motiv de ordine publică întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., și a reținut cauza spre soluționare pe acest aspect.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului-reclamant A., invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată. Amintește Înalta Curte că excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului. Rezultă, astfel, că lipsa capacității procesuale de folosință poate să fie invocată atât în primă instanță, cât și direct în apel, ca motiv de apel sau, ca excepție procesuală, în recurs, în condițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., instanța poate să invoce lipsa capacității procesuale de folosință, din oficiu, oricând, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac. Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului iar actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută. Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existența folosinței drepturilor civile, respectiv a capacității de folosință. Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 34 din C. civ. În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege. Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac. Înalta Curte constată că, din actele dosarului de recurs rezultă că intimatul-reclamant A. a decedat la data de 25 noiembrie 2024, conform Certificatului de deces nr. x din data de 26 noiembrie 2024 eliberat de Sectorul 4 al Municipiului București, document depus la dosar chiar de către apărătorul părții, doamna avocat B. și atașat la fila x. Prin urmare, la acest moment, intimatul-reclamant A. este lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ. De asemenea, având în vedere obiectul prezentei acțiuni, respectiv obligarea pârâților, pe cale de ordonanță președințială, la asigurarea către reclamant a tratamentului cu medicamentul BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN) până la soluționarea definitivă a dosarului de drept comun, instanța de control judiciar reține că dreptul pretins de acesta este un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moștenitorii reclamantului defunct, stingându-se odată cu încetarea capacității de folosință a titularului, respectiv la moartea sa. Reținând, așadar, că prin deces, intimatul-reclamant A. a pierdut capacitatea procesuală de folosință, nemaiputând fi subiect de drepturi și obligații și, în consecință, subiect al raportului de drept dedus judecății și, prin urmare, având în vedere că una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, Înalta Curte, constatând că excepția lipsei capacității procesuale de folosință, invocată din oficiu este întemeiată, urmează a o admite și, pe cale de consecință, va admite și recursurile declarate de pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, va casa sentința civilă recurată și, procedând la rejudecarea cererii de chemare în judecată, în raport de prevederile art. 40 alin. (1) C. proc. civ., va anula cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință, în considerarea intervenirii decesului acestuia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va admite recursurile formulate de pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, va casa sentința civilă recurată și, rejudecând, va anula cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Guvernul României, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință, în considerarea intervenirii decesului acestuia.