ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 685/2025

Ședința publică din data de 8 aprilie 2025

Asupra cererii de revizuire de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7363 din 09.06.2023, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. x/2022, a fost admisă în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune, a fost respinsă cererea principală și cererea subsidiară privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare pentru perioada cuprinsă între momentul expirării unui termen de 30 de zile de la depunerea cererilor de plată/rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului asigurătorului, respectiv de la momentul împlinirii termenului de un an de la data înregistrării cererilor de plată și până la data de 09.03.2019, ca prescrisă, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei despăgubiri egale cu dobânda legală aferentă sumelor achitate în baza cererilor de plată anexate acțiunii, stabilită conform prevederilor art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, de la data de 09.03.2019 până la data de 09.03.2021.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel ambele părți.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 24.08.2023, sub nr. x/2023.

Prin decizia civilă nr. 488/2025 din 28 ianuarie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 7363/09.06.2023 și a încheierii din 28.04.2023, pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr. x/2022 și a admis apelul formulat de apelantul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR împotriva acelorași hotărâri; a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis excepția prescripției și a respins acțiunea ca fiind prescrisă.

Împotriva acestei decizii, la 28 februarie 2025, A. S.A., prin avocat, a formulat cerere de revizuire, prin care a invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, revizuenta a susținut, în esență, că decizia atacată cu revizuire contravine dezlegărilor date cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 5177 din 10.12.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 (rămasă definitivă prin decizia nr. 1152 din 25.02.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal).

La 25 martie 2025, intimatul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale procesuale invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate (…)", iar potrivit art. 132 alin. (1) din același cod, "Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent".

Raportând textele legale evocate la dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Necompetența este de ordine publică: în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat", și, totodată, văzând și dispozițiile imperative ale art. 510 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "În cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță.", instanța supremă constată că dispozițiile citate anterior atribuie competența de soluționare a cererii de revizuire privind contrarietatea de hotărâri în favoarea instanței mai mare în grad față de instanța care a pronunțat prima hotărâre a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde a fi încălcată.

Competența instanței mai mare în grad vizează atât competența materială funcțională care presupune o delimitare pe verticală între instanțe de grad diferit după felul atribuțiilor jurisdicționale, cât și competența materială procesuală care presupune o delimitare pe orizontală între secțiile specializate ale aceleiași instanțe.

Pretinsa nerespectare a autorității de lucru judecat, invocată în cadrul motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se impune a fi examinată de o secție a instanței mai mare în grad având aceeași specializare cu secția instanței care a pronunțat prima hotărâre.

Aceasta deoarece pretinsa încălcare a autorității primei hotărâri pronunțate de o secție specializată nu ar putea fi tranșată de o altă secție a instanței mai mare în grad decât cu încălcarea principiului specializării judecătorilor și, în mod implicit, a competenței materiale procesuale.

Pornind de la această interpretare, Înalta Curte reține că revizuenta invocă în cadrul motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. încălcarea dezlegărilor date cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 5177 din 10.12.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 (rămasă definitivă prin decizia nr. 1152 din 25.02.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018).

Cum hotărârea pretins încălcată a fost pronunțată de secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, verificarea respectării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat atașat acestei hotărâri se impune a fi efectuată de secția corespunzătoare din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 2 raportat la art. 510 alin. (2) C. proc. civ., secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție va admite excepția necompetenței materiale procesuale a acestei secții și va declina competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 488/2025 din 28 ianuarie 2025, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2023, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale procesuale.

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 488/2025 din 28 ianuarie 2025, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2023, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 aprilie 2025.