ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1198/2025

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

Asupra recursului, constată următoarele:

La 26 septembrie 2022, pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă a fost înregistrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B., prin care aceasta a solicitat, în principal, exonerarea parțială de la plata facturilor nr. x/01.07.2022 (sub aspectul componentei extracontractuale în cuantum de 6.081.491,19 RON) și nr. x/27.07.2022 (sub aspectul componentei extracontractuale în cuantum de 3.041.882,64 RON); în subsidiar, a solicitat constatarea că nu datorează suma de 6.081.491,19 RON (componenta extracontractuală a facturii nr. x/01.07.2022), respectiv suma de 3.041.882,64 RON (componenta extracontractuală a facturii nr. x/27.07.2022); cu cheltuieli de judecată.

La 11 aprilie 2023, la dosarul cauzei a fost înregistrată cererea modificatoare formulată de reclamanta A. S.A., prin care aceasta a contestat parțial o nouă factură, solicitând, în principal, exonerarea parțială de la plata facturilor nr. x/01.07.2022 (sub aspectul componentei extracontractuale în cuantum de 6.081.491,19 RON), nr. x/27.07.2022 (sub aspectul componentei extracontractuale în cuantum de 3.041.882,64 RON) și nr. x/08.09.2022 (sub aspectul componentei extracontractuale în cuantum de 1.218.070,89 RON); în subsidiar, constatarea că nu datorează suma de 6.081.491,19 RON (componenta extracontractuală a facturii nr. x/01.07.2022), suma de 3.041.882,64 RON (componenta extracontractuală a facturii nr. x/27.07.2022) și, respectiv, suma de 1.218.070,89 RON (componenta extracontractuală a facturii nr. x/08.09.2022); cu cheltuieli de judecată.

La data de 24 mai 2023, la dosarul cauzei a fost înregistrată cererea reconvențională formulată de pârâta B.

Prin cererea reconvențională, pârâta-reclamantă a solicitat obligarea reclamantei-pârâte A. la plata sumei de 12.853.213,22 RON, reprezentând contravaloarea rămasă neachitată din facturile nr. x/01.07.2022, nr. x/27.07.2022,nr. x/08.09.2022,nr. x/20.09.2022 și nr. x/21.10.2022, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației, precum și obligarea acesteia la plata dobânzii contractuale, începând cu data scadenței și până la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.

La 17 iulie 2023, la dosarul cauzei a fost înregistrată a doua cerere de modificare a cererii de chemare în judecată formulată inițial, prin care reclamanta a înțeles să modifice cadrul procesual obiectiv, prin contestarea integrală a patru facturi noi emise de pârâtă la data de 19.05.2023, pentru aceeași perioadă a anului 2022, respectiv facturile nr. x/19.05.2023, nr. x/19.05.2023, nr. x/19.05.2023, nr. x/19.05.2023.

La 19 octombrie 2023, pârâta-reclamantă a formulat cererea modificatoare a cererii reconvenționale, iar la 16 noiembrie 2023, o a doua cerere modificatoare a cererii reconvenționale, prin care a arătat că s-a strecurat o eroare de calcul a debitului pretins pe calea cererii incidentale, sens în care solicită obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 11.649.410,04 RON, conform facturilor fiscale nr. x.

Prin sentința civilă nr. 1021 din 29 aprilie 2024, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă A. S.A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă C. S.A. (B.), astfel cum a fost modificată.

A constatat inexistența dreptului de creanță al pârâtei asupra reclamantei în sumă de 11.247.653,84 RON.

A admis în parte cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată.

A obligat reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 400.902,34 RON cu titlu de debit principal, 19.884,76 RON penalități de întârziere, calculate de la data scadenței până la 10.08.2023, precum și în continuare pentru diferența de 400.902,34 RON, până la achitarea efectivă, precum și actualizarea creanței principale cu indicele de inflație.

A respins restul pretențiilor ca nefondate.

A obligat pârâta-reclamantă la achitarea către reclamanta-pârâtă a sumei de 162.359,88 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

A obligat reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 9.305,42 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 486 A din 21 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost respins apelul declarat de apelanta C. S.A. împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, ca nefondat și a obligat apelanta la plata către intimata A. S.A. a sumei de 29.600,66 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, în susținerea căruia a precizat că disputa dintre părți vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022 și ale Legii nr. 206/2022.

Din această perspectivă, recurenta-pârâtă susține că potrivit dispozițiilor din O.U.G. nr. 27/2022, aplicabile consumului de gaze naturale efectuat de A. în perioada 01.04.2022 - 13.07.2022, în forma anterioară Legii nr. 206/2022, obligau furnizorul de gaze naturale să calculeze prețul facturat conform formulei de calcul prevăzute de art. 5, indiferent dacă prețul contractual agreat de părți era mai mare sau mai mic decât cel stabilit de legiuitor.

Recurenta-pârâtă precizează că, în esență, instanța de apel a reținut aplicabilitatea în cauză a art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 206/2022, însă, prin raportare la scopul actului normativ, a apreciat că acest articol trebuie aplicat doar dacă prețul rezultat din aplicarea formulei de calcul reglementate este mai mic decât prețul contractual, deoarece O.U.G. nr. 27/2022 ar fi o ordonanță în favoarea consumatorului, neputând fi aplicată în defavoarea lui.

Prin același raționament, instanța a dat prioritate interpretării teleologice a normei legale, în defavoarea interpretării gramaticale și sistematice a actului normativ.

Din această perspectivă, recurenta-pârâtă susține că soluția instanței este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022, a art. 6 C. civ. și a prevederilor art. 60 și art. 69 din Legea nr. 24/2000.

Dezvoltând această critică, recurenta-pârâtă arată, în primul rând, că aplicarea legii în timp nu se face în funcție de caracterul favorabil sau nefavorabil al acesteia, deoarece legea este general aplicabilă, acesta nefiind un criteriu prevăzut de art. 6 C. civ.

În al doilea rând, recurenta-pârâtă susține că interpretarea devine necesară atunci când norma juridică are o formulare ambiguă, imprecisă sau neclară, or, art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022, în forma inițială, avea o formulare clară, univocă acesta fiind general aplicabil tuturor clienților noncasnici de gaze naturale, cu excepția celor prevăzuți la art. 1 alin. (2) lit. b) din același act normativ.

Așadar, întrucât singura excepție de la aplicarea art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022 era cea a clienților noncasnici cu un consum de sub 50.000 MWh, iar această excepție a fost prevăzută în mod expres și clar de către legiuitor, rezultă că instanța de apel nu putea adăuga pe cale de interpretare alte excepții de la aplicarea acestui articol, decât cele stabilite în mod expres de legiuitor.

Potrivit recurentei-pârâte, această concluzie se impune și prin raportare la principiul "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", deoarece câtă vreme art. 5 nu făcea nicio distincție dacă prețul agreat contractual era mai mic sau mai mare decât prețul stabilit de legiuitor, atunci această prevedere era una general aplicabilă, neputând fi aduse excepții pe cale de interpretare.

Prin urmare, instanța de apel era ținută să facă aplicarea literală a prevederilor art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022, existând concordanță deplină între formularea textului legal și situația practică dedusă judecății care se încadrează în ipoteza acestuia, nefiind necesar a se restrânge aplicarea dispoziției în cauză.

În al treilea rând, chiar dacă s-ar considera că era necesară interpretarea normei legale pentru a se desluși sensul urmărit de legiuitor în edictarea art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022, prin apelarea la metoda de interpretare teleologică, concluzia instanței că ar fi o normă în favoarea exclusiv a consumatorului, și că legiuitorul a urmărit să ofere aceeași protecție tuturor persoanelor care aveau încheiate contracte de furnizare gaze naturale/electricitate este una eronată.

Astfel, recurenta-pârâtă susține că, deși scopul legiuitorului la adoptarea O.U.G. nr. 27/2022 a fost și protejarea consumatorului final, din cuprinsul reglementării și interpretarea sistematică a acesteia, rezultă că schema de ajutor a fost gândită de legiuitor nu ca una de aplicabilitate generală, ci diferențiată în funcție de: tipul de energie consumată (electrică sau gaze naturale) - (art. 1 alin. (1) vs. art. 1 alin. (2) O.U.G. nr. 27/2022); categoria din care persoana care avea contract de furnizare face parte (consumator vs. client, casnic vs. noncasnic); consumul anual/lunar efectuat (100, 300 KWh, 50.000 MWh).

Ca o primă observație, recurenta-pârâtă susține că, deși în preambulul O.U.G. nr. 27/2022 se reține că pentru scopul reglementării este "imperios necesară asigurarea unei discipline riguroase a pieței de energie și a unui înalt nivel de protecție a cetățenilor în calitatea lor de consumatori", A. nu se încadrează în categoria de consumator, ci în categoria de client noncasnic (art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2022 și interpretarea per a contrario a art. 1 alin. (2) lit. b) din același act normativ), legiuitorul operând cu două noțiuni distincte.

Așadar, potrivit recurentei-pârâte, rațiunea legiuitorului de a proteja consumatorii prin adoptarea O.U.G. nr. 27/2022 s-ar putea reține doar în ipoteza persoanelor fizice (consumatorii casnici), iar nu și a celor industriali/noncasnici, precum A. S.A.

Mai departe, având în vedere că această rațiune este aplicabilă doar pentru consumatori, utilizarea interpretării teleologice de către instanța de apel pentru a extinde această rațiune și la o altă categorie de subiecți de drept reglementată de ordonanță (clienții noncasnici) este eronată și nelegală.

Mai mult, chiar dacă s-ar considera că legiuitorul a urmărit protejarea și a clienților finali noncasnici, instanța de apel nu a observat că această protecție s-a făcut diferențiat, în funcție de consumul anual al clienților industriali/noncasnici, respectiv: dacă consumul de gaze naturale era sub 50.000 MWh la nivelul anului 2021, se aplica un preț maxim de 0,37 RON/kWh, cu T.V.A. inclus, conform art. 1 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 27/2022; dacă consumul de gaze naturale era peste 50.000 MWh la nivelul anului 2021, se aplica prețul conform formulei prevăzute de art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022, fără excepții.

Așadar, faptul că legiuitorul a urmărit prin adoptarea O.U.G. nr. 27/2022 protecția consumatorilor, sau acceptând, pentru ipoteză de lucru, a urmărit protecția mai largă a clienților finali (casnici sau noncasnici), această rațiune nu înseamnă automat și implicit că toți destinatarii legii beneficiau de același nivel de protecție.

Cu alte cuvinte, faptul că doar pentru anumite categorii de persoane s-a acordat o plafonare a prețului/un preț maximal, iar nu și pentru alte categorii, nu înseamnă că scopul legii nu s-ar respecta, însă instanța de apel nu a ținut cont de această particularitate a ordonanței.

Instanța de apel, la fel ca și prima instanță, au interpretat în mod eronat că toți destinatarii ordonanței sunt ocrotiți în mod egal, omițând că legiuitorul a stabilit o serie de criterii în funcție de care se acordă acest ajutor, iar nu toți clienții unui furnizor beneficiau de aceleași măsuri, acestea fiind acordate/aplicate diferențiat.

Așadar, recurenta-pârâtă arată că intimata-reclamantă nu poate solicita aplicarea unor prevederi care vizează o altă categorie de consumatori/clienți decât cea din care aceasta face parte (clienți noncasnici cu un consum de peste 50.000 MWh).

Sub acest aspect, recurenta-pârâtă reiterează că art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2022, chiar și în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 206/2022, prevedea pentru subiecții reglementați de art. 1 că:

"în cazul în care prețul din contractele în vigoare încheiate cu clienții finali prevăzuți la art. 1 este mai mic decât prețul maxim prevăzut la art. 1 alin. (1) și (2), se aplică prețul contractual".

Or, o astfel de prevedere nu exista și pentru clienții noncasnici de gaze naturale cu un consum anual de peste 50.000 MWh, reglementați de art. 5, legiuitorul înțelegând, încă de la momentul adoptării O.U.G. nr. 27/2022, să acorde această plafonare doar pentru categoriile de consumatori prevăzuți de art. 1 din O.U.G. nr. 27/2022, iar nu și pentru categoriile de clienți prevăzuți de art. 5 din ordonanță, fiind astfel o chestiune de politică legislativă.

Cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut în mod expres, în cuprinsul O.U.G. nr. 27/2022, cărei categorii de consumatori i se aplică plafonarea prevăzută de art. 2 alin. (2), recurenta-pârâtă consideră că o extindere a acestei categorii, expres și limitativ prevăzută de lege, nu se poate realiza prin analogie și asupra situației A., excepțiile fiind de strictă aplicare și interpretare (exceptio est strictissimae interpretationis).

Potrivit recurentei-pârâte, în cazul clienților prevăzuți de art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022, această plafonare a fost adoptată abia prin Legea nr. 206/2022 și a intrat în vigoare începând cu data de 14.07.2022.

Așadar, doar ulterior momentului 14.07.2022 a existat în activul legislativ art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2022 care a extins această plafonare și pentru clienții noncasnici cu un consum anual de gaze naturale de peste 50.000 MWh, precum A..

Recurenta-pârâtă susține că interpretarea instanței de apel nu este susținută nici de conținutul reglementării, și cu atât mai puțin de preambul, în contextul în care creșterea prețurilor de producție a gazelor naturale la nivel internațional a afectat atât clienții/consumatorii, cât și furnizorii, legiuitorul urmărind prin O.U.G. nr. 27/2022 stabilirea temporară și tranzitorie a unei modalități de calcul privind prețurile finale facturate, la un nivel care să asigure un echilibru de natură să permită atât consumatorilor, cât și furnizorilor, să le susțină și să își continue activitatea, fără afectarea securității energetice în plan național și a siguranței în aprovizionarea cu gaze naturale.

Această creștere de prețuri a afectat în egală măsură atât clienții/consumatorii de gaze naturale, cât și furnizorii, întrucât ambii aveau obligația de a achiziționa gaze naturale (furnizorii fiind o entitate distinctă de producătorii de gaze naturale, asigurând vânzarea gazelor naturale achiziționate de la producători către clienții finali).

În acest context, soluția la care s-a oprit legiuitorul român a fost de a stabili o formulă de calcul a prețului final facturat, care să asigure un echilibru, sustenabil atât pentru consumatori/clienți (cărora trebuia să le fie asigurată furnizarea gazelor naturale), cât și pentru furnizorii de gaze naturale (care trebuia la rândul lor să cumpere gaze naturale de la producători).

Recurenta-pârâtă mai arată că, din punct de vedere al normelor de tehnică legislativă, Legea nr. 206/2022 este un act normativ de completare, în sensul art. 60 din Legea nr. 24/2000, iar nu de interpretare/clarificare, întrucât nu are scopul și nu respectă condițiile prevăzute de art. 69 din același act normativ.

Astfel, recurenta-pârâtă susține că prin Legea nr. 206/2022 nu s-a urmărit modificarea alin. (1) al art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022 și nici nu s-a urmărit lămurirea/clarificarea înțelesului/domeniului de aplicare a acestei prevederi, ci legiuitorul a introdus o soluție legislativă nouă față de cea avută în vedere de Guvern la adoptarea inițială a O.U.G. nr. 27/2022.

În egală măsură, nici trimiterea la expunerea de motive a Legii nr. 206/2022 (adoptată de Parlament) nu este relevantă pentru deslușirea intenției Guvernului la adoptarea O.U.G. nr. 27/2022, deoarece Legea nr. 206/2022 (intrată în vigoare la 14.07.2022, după depășirea sezonului rece) are la bază o altă politică legislativă decât cea avută în vedere la momentul adoptării O.U.G. nr. 27/2022 (intrată în vigoare în 22.03.2022, la final de sezon rece și la mai puțin de o lună de la începerea războiului din Ucraina).

Recurenta-pârâtă apreciază că, dimpotrivă, dacă cele două acte normative ar fi avut aceeași politică legislativă în ceea ce privește plafonarea prețurilor pentru consumatorii prevăzuți de art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022, atunci nu ar mai fi fost necesară introducerea unui nou alineat/unei noi soluții legislative prin articolul unic - pct. 2 din Legea nr. 206/2022.

Sub un ultim aspect, recurenta-pârâtă susține că, în ceea ce privește mecanismul de compensare, această schemă de ajutor gândită de legiuitor prevede recuperarea unei părți din prejudiciul suferit de furnizori de la clientul final (în limita prețului stabilit conform art. 5 alin. (1) și (2) din ordonanță), iar a diferenței de prejudiciu de la bugetul de stat (conform mecanismului prevăzut de art. 7 din ordonanță).

Așadar, nu poate fi reținută o dublă reparare a prejudiciului, ci o alocare a prejudiciului făcută de legiuitor între clientul final și bugetul de stat.

Ulterior implementării de către Guvern a O.U.G. nr. 27/2022 în forma inițială, legiuitorul a ajuns la concluzia că plafonarea prețului/schema de ajutor poate fi extinsă și pentru categoria de clienți non-casnici cu un consum anual mai mare de 50.000 MWh, existând la nivel bugetar resurse suficiente, motiv pentru care, prin articolul unic, pct. 2 din Legea nr. 206/2022, a extins plafonarea prețurilor pentru categoria de clienți precum A..

Așadar, doar ulterior momentului 14.07.2022 a existat în activul legislativ art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2022 care a extins această plafonare și pentru consumator noncasnici cu un consum anual de gaze naturale de peste 50.000 MWh, precun A., revenindu-se la prețul contractual începând cu data de 14.07.202 în deplin acord cu prevederile Legii nr. 206/2022.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În esență, a arătat că art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2022 (referitor la prețurile variabile) nu este aplicabil contractului (anterior, cu preț fix negociat) dintre B. și A..

Potrivit intimatei-reclamante, și art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2022 (modificată din Legea 206/2022) se referă tot la situația în care prețul contractual este variabil, dar totuși mai mic decât mecanismul legal (tot preț variabil) prevăzut de O.U.G. nr. 27/2022 în favoarea clientului final.

Mai susține intimata-reclamantă că nu există nicio prevedere în O.U.G. nr. 27/2022 care să oblige la transformarea prețului contractual din fix în variabil, analiza corectă a problemei de drept deduse judecății presupunând, în realitate, trei trepte: stabilirea dacă prețul contractului este variabil sau fix; dacă este fix, nicio prevedere din O.U.G. nr. 27/2022 nu este aplicabilă (sub aspectul prețului achitat de clientul final, fie el casnic sau noncasnic); doar dacă prețul este variabil (ceea ce nu este cazul în speță), se vor compara mecanismele (contractual vs. legal), în sensul identificării celui mai favobabil clientului final.

Intimata-reclamantă afirmă că, și în situația în care ad absursum, s-ar considera că se poate analiza care dintre cele două prețuri este mai favorabil, tot nu există vreun temei pentru aplicarea unei formule extracontractuale, pentru salvgardarea profitului recurentei-pârâte, cu atât mai mult cu cât aceasta a recunoscut că a apelat la mecanismele de compensare a diferenței de preț (de la bugetul de stat), prevăzute de art. 7 din O.U.G. nr. 27/2022.

Mai arată intimata-reclamantă că recurenta-pârâtă solicită aplicarea regulilor interpretării sistematice sub aspectul scopului O.U.G. nr. 27/2022, dar nu și sub aspectul art. 5 din cuprinsul acesteia. Or, regulile interpretării sistematice nu se pot aplica diferențiat, în funcție de contextul argumentat prin actul de procedură, ci în mod general, asupra tuturor dispozițiilor O.U.G. nr. 27/2022.

De altfel, nici nu se poate interpreta "sistematic" doar scopul O.U.G. nr. 27/2022 fără integrarea în această analiză și a art. 5 din corpul actului normativ, pe care recurenta-pârâtă îl dorește aplicat izolat.

Intimata-reclamantă precizează, de asemenea că, prin recursul declarat, recurenta-pârâtă se referă distinct la A. fie ca și "client final", fie ca și "consumator" (tot final), la parag. 17 și urm., pe de o parte, aratându-se că A. ar fi "client" final noncasnic, și, pe de cealaltă parte, "consumator [...] industrial/noncasnic", cu un consum peste plafonul de 500.000 Kwh.

Or, în virtutea acestei teorii, A. nu ar protejată de O.U.G. nr. 27/2022, ceea ce ipotetic înseamnă, că dacă în contract ar fi prevăzut un preț variabil, atunci A. nu ar putea solicita un preț variabil legal care ar fi prin ipoteză mai mic.

Intimata-reclamantă arată că, de fapt, recurenta-pârâtă tinde la a specula o deficiență în redactarea inițială a actului normativ, iar nu la aplicarea acestuia în spiritul său și în vederea atingerii obiectivelor pentru care a fost adoptat.

Chiar admițând, prin absurd, că O.U.G. nr. 27/2022 nu protejează A. pentru "că este profesionist al domeniului", atunci chestiunea atrage o nouă problemă flagrant împotriva recursului, întrucât nu poate fi explicată transformarea prețului contractual din fix în variabil și apoi din nou fix, dar în favoarea unuia dintre cei profesioniști.

Potrivit intimatei-reclamante, "tăcerea legii" nu este suficientă pentru a înfrânge principiul forței obligatorii a contractului prevăzut de art. 1.270 C. civ.

Deși alin. (4) al art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022 (prin care se confirmă imposibilitatea depășirii prețului contractual) a fost introdus prin Legea 206/2022, deci la 14.07.2022, "tăcerea legii" nu poate fi interpretată în sensul că "obligă" recurenta-pârâtă la transformarea tipului și cuantumului prețului, intervenind doar o clarificare cu privire la imposibilitatea depășirii prețului contractual în detrimentul consumatorului final.

Intimata-reclamantă precizează că prin contractul originar fosta B. s-a obligat în mod expres să mențină prețul fix contractual și să suporte 100% din dezechilibre, iar aceste clauze nu au fost anulate, suspendate sau contestate de recurenta-pârâtă.

Totodată, în forma aplicabilă la 14.07.2022 (ca urmare a legii de aprobare), art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022 se referă în mod expres la respectarea prețului contractual în perioada pentru care recurenta-pârâtă a introdus componenta extracontractuală, iar prețul la care face referire aceasta (rezultând, din aplicarea art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2022) se referea la contractele care prestabileau un preț variabil (ceea ce nu este cazul în speță, părțile agreând un preț fix), fiind unul maximal, menit să vină în sprijinul consumatorului final, afectat de majorările exponențiale din perioada respectivă.

Intimata-reclamantă concluzionează în sensul că art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022 nu poate invalida principiul pacta sunt servanda; că acesta dă expresie art. 1.270 alin. (2) din C. civ., care consacră principiul irevocabilității, neoferind posibilitatea invocării mascate a impreviziunii.

Mai arată intimata-reclamantă că, în mod greșit a susținut recurenta-pârâtă că scopul O.U.G. nr. 27/2022 era, de fapt, protecția furnizorului de gaze naturale, nu a consumatorului final, întrucât intervenția legislativă și-a propus să stabilească prețuri maximale/plafoane peste care furnizorul nu poate trece (prețul contractual având prioritate).

În realitate, intervenția legislativă și-a propus să preîntâmpine falimentul consumatorilor noncasnici prin creșterea excesivă a prețurilor și, deci, continuarea activității lor economice.

Mai arată intimata-reclamantă că recurenta-pârâtă nu a suportat în realitate nici pretinsele dezechilibre, întrucât a formulat și cerere de sprijin de la bugetul de stat, în raport de art. 7 din O.U.G. nr. 27/2022.

Sub un alt aspect, intimata-reclamantă susține că facturile care conțin componenta extracontractuală (de regularizare) sunt emise pentru o perioadă anterioară emiterii lor, modificând retroactiv prețul contractual, după emiterea și achitarea facturilor lunare și mai mult decât atât, facturile din mai 2023 au fost emise chiar după intrarea în vigoare a interdicției de depășire a prețului contractual (14.07.2022, prin Legea nr. 206/2022).

Sub un ultim aspect, recurenta-reclamantă susține, cu privire la soluția pronunțată asupra cererii reconvenționale, că este neclar dacă recurenta-pârâtă a a criticat și soluția asupra cererii reconvenționale, în cuprinsul recursului nefiind făcută nicio distincție, însă soluția instanței de apel este legală în tot, întrucât A. a executat întocmai contractul încheiat de părți.

Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține că disputa litigioasă derivă din aplicarea art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022 și a Legii nr. 206/2022 în cazul contractului de furnizare încheiat între pârâtă, în calitate de furnizor, și reclamantă, în calitate de client - consumator noncasnic -, pentru consumul de gaze naturale înregistrat în perioada 01.04.2022-13.07.2022.

Prealabil se impune a se preciza că, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deși recurenta-pârâtă afirmă greșita interpretare și aplicare de către instanța de apel a dispozițiilor legale de care depinde soluționarea cauzei, Înalta Curte constată că recurenta invocă, în realitate, greșita lor aplicare, perspectivă din care va fi realizată analiza în calea extraordinară de atac.

Sub un prim considerent, Înalta Curte reține că, sub aspectul scopului reglementării O.U.G. nr. 27/2022, în raport de preambulul acestui act normativ și de nota de fundamentare a O.U.G. nr. 118/2021, instanța de apel a concluzionat în sensul că intenția legiuitorului a fost aceea ca prețul final facturat să fie mai mic sau egal cu cel contractual, fiind lipsit de sens să se vorbească despre sprijinul clienților finali, despre plafonarea prețurilor și despre necesitatea neagravării nivelului de sărăcie energetică dacă legea ar fi permis sau chiar ar fi impus și facturarea unui preț mai mare decât cel din contract.

A mai arătat instanța de apel că doar o citire și o aplicare izolată de actul normativ din care face parte a art. 5 alin. (1) ar duce la concluzia că existența inițială a art. 2 alin. (2) și inserarea doar prin Legea nr. 206/2022 a art. 5 alin. (4) se datorează voinței legiuitorului ca, timp de trei luni și jumătate, să fie în anumite cazuri permisă ori chiar impusă majorarea prețului contractual pe seama consumatorului final, în ciuda scopului pentru care actul normativ a fost adoptat, ba chiar sub forma unei ordonanțe de urgență.

În vederea determinării scopului urmărit de legiuitor la edictarea dinspozițiilor O.U.G. nr. 27/2022, Înalta Curte subliniază că, în materia dreptului energiei, serviciile au atât un caracter social, cât și un caracter economic. În acest domeniu, activitatea furnizorilor este una bazată pe reguli economice, de piață, prin care se urmărește a se obține o trezorerie netă pozitivă, în scopul asigurării continuității și calității serviciilor primite de beneficiarul final. Ca atare cele două caractere, economico-sociale, sunt intrinsec legate, fiind trăsături ale dreptului energiei.

Înalta curte arată că aceste aspecte sunt reflectate și în contextul schemelor de sprijin instituite prin O.U.G. nr. 118/2022 și O.U.G. nr. 27/2022.

Din această perspectivă, Înalta Curte precizează că, pentru corecta aplicare a acestor dispoziții legale, se impune a se realiza o delimitare a noțiunilor de consumator, respectiv de client final casnic și noncasnic.

Astfel, o primă mențiune a noțiunii de client o regăsim în cadrul O.U.G. nr. 63/1998, act normativ care includea o referire generică a clientului fără a-l defini sau clasifica.

Ulterior, intrarea în vigoare a Legii nr. 318/2003 a adus o extindere din perspectivă terminologică, art. 3 definind expres atât noțiunea de client, cât și anume categorii de consumatori, precum consumatorul de energie electrică, consumatorul captiv etc.

Intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2007 a introdus noțiunea de consumator vulnerabil, clarificând expres terminologia de consumator captiv, client, client angro, client eligibil, consumator de energie electrică, precum și consumator eligibil de energie electrică și introducând o delimitare între clienți, după cum energia electrică pe care o cumpără este sau nu pentru uzul propriu.

Ulterior, așa cum rezultă din analiza prevederilor formei inițiale a O.U.G. nr. 118/2021, precum și a modificărilor ulterioare acesteia, clienții casnici s-au aflat în centrul reglementării legiuitorului român, actul normativ identificând această categorie de clienți finali, atât drept consumatori casnici, cât și clienți casnici, cele două noțiuni având valoare juridică și terminologică egală.

Această modalitate de descriere a acestei categorii de clienți finali a pornit de la rațiunea efectivă a instituirii schemei de sprijin prin O.U.G. nr. 118/2021, respectiv de acordare a unor ajutoare sociale în sectorul energetic către populația țării, aspect care rezultă inclusiv din cadrul considerentelor acestui act normativ.

Elementul de noutate absolută instituit prin Legea nr. 259/2021 o reprezintă aplicarea schemei de sprijin și pentru anumite categorii de clienți noncasnici. Astfel, dacă pentru clienții casnici schema de sprijin instituită prin O.U.G. nr. 118/2021 are natura unor ajutoare sociale, în ceea ce privește clienții noncasnici, schema de sprijin are natura juridică a unor ajutoare de stat, respectiv ajutoare de minimis, fiind aplicabilă, în mod corespunzător, legislația în materie.

Totodată, conform Legii nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale (art. 100), clientul final este definit drept "clientul care cumpără gaze naturale pentru uz propriu", client noncasnic fiind " clientul care cumpără gaze naturale ce nu sunt destinate consumului casnic propriu", iar client casnic - " clientul care cumpără gaze naturale pentru consumul casnic propriu". Prin același act normativ, clientul industrial este definit ca fiind "clientul final noncasnic care utilizează gaze naturale în procese industriale prin intermediul unor instalații definite conform reglementării nediscriminatorii aprobate de ANRE".

Reiese, așadar, în raport de considerentele enunțate mai sus, că dispozițiile O.U.G. nr. 27/2022 și ale Legii nr. 206/2022 trebuie aplicate de către instanța de apel diferențiat, raportat la categoria clientului în care se încadrează intimata-reclamantă.

Totodată, din perspectiva aplicării dispozițiilor O.U.G. nr. 27/2022, Înalta Curte reține că potrivit art. 18 din acest act normativ (forma publicată în Monitorul Oficial al României nr. 274 din 22 martie 2022), prevederile prezentei ordonanțe de urgență se aplică pentru consumul aferent perioadei 1 aprilie 22-31 martie 2023, Legea nr. 206/2022 neaducând modificări acestui articol.

Conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2022, "Prin derogare de la prevederile art. 180 alin. (1) din Legea nr. 123/2012, cu modificările și completările ulterioare, pentru consumul realizat în perioada 1 aprilie 2022-31 martie 2023, prețul final facturat de către furnizorii de gaze naturale este:

a) maximum 0,31 RON/kWh, cu TVA inclus, în cazul clienților casnici;

b) maximum 0,37 RON/kWh, cu TVA inclus, în cazul clienților noncasnici al căror consum anual de gaze naturale realizat în anul 2021 la locul de consum este de cel mult 50.000 MWh, precum și în cazul producătorilor de energie termică destinată consumului altor clienți decât cei prevăzuți la art. 12".

Totodată, potrivit art. 2 alin. (1) din același act normativ, prețul final facturat prevăzut la art. 1 alin. (1) și (2) se stabilește de către fiecare furnizor/operator de distribuție de energie electrică care asigură revânzarea energiei electrice ca sumă a următoarelor componente, după caz: a) componenta de achiziție stabilită în condițiile prevăzute la art. 3; b) componenta de furnizare stabilită în condițiile prevăzute la art. 4; c) componentele reprezentate de tarifele reglementate/stabilite conform reglementărilor Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei în vigoare pe perioada de aplicare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, pentru serviciile prestate de către operatorii rețelelor/sistemelor de distribuție și transport al energiei electrice/gazelor naturale, inclusiv pentru serviciile prestate de către operatorii depozitelor de înmagazinare subterană a gazelor naturale; d) componentele reprezentate de TVA, accize, contribuția aferentă schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficiență pe baza cererii de energie termică utilă, contravaloarea certificatelor verzi aferente sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile.

Aliniatul (2) al aceluiași articol dispune în sensul că "În cazul în care prețul din contractele în vigoare încheiate cu clienții finali prevăzuți la art. 1 este mai mic decât prețul maxim prevăzut la art. 1 alin. (1) și (2), se aplică prețul contractual".

Prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 27/2022 se referă la valoarea prețului final facturat ca regulă generală, pentru clienții casnici și noncasnici indicați, fiind un veritabil preț legal.

Așadar, pentru clienții noncasnici, prețurile plafonate la gaze naturale, ca regulă generală, sunt reglementate de dispozițiile art. 1 alin. (2) lit. b), iar în ipoteza în care prețul contractual pentru clienții noncasnici conform art. 1 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 27/2022, este mai mic decât prețul plafonat, urmează a se aplica prețul contractual.

Distinct, art. 5 din același act normativ dispune în sensul că " (1)În perioada 1 aprilie 2022-31 martie 2023, pentru clienții casnici de energie electrică, cu excepția celor prevăzuți la art. 1 alin. (1) lit. a) și b), pentru clienții noncasnici de energie electrică și producătorii de energie electrică prevăzuți la art. 1 alin. (8) și pentru clienții noncasnici de gaze naturale, cu excepția celor prevăzuți la art. 1 alin. (2) lit. b), prețul final facturat se stabilește de către fiecare furnizor/operator de distribuție de energie electrică care asigură revânzarea energiei electrice ca sumă a următoarelor componente, după caz: a) componenta de achiziție stabilită în condițiile prevăzute la art. 6; b) componenta de furnizare stabilită în condițiile prevăzute la art. 4; c) componentele reprezentate de tarifele reglementate/stabilite conform reglementărilor Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei în vigoare pe perioada de aplicare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, pentru serviciile prestate de către operatorii rețelelor/sistemelor de distribuție și transport al energiei electrice/gazelor naturale, inclusiv pentru serviciile prestate de către operatorii depozitelor de înmagazinare subterană a gazelor naturale; d) componentele reprezentate de TVA, accize, contribuția aferentă schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficiență pe baza cererii de energie termică utilă, contravaloarea certificatelor verzi aferente sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile".

Or, dispozițiile distincte din cuprinsul O.U.G. nr. 27/2022, astfel cum au fost redate anterior, invalidează raționamentul instanței de apel în sensul că legiuitorul a înțeles să ofere un grad de protecție identic clienților finali.

În raport de apărările dezvoltate de intimata-reclamantă prin întâmpinare, în sensul că dispozițiile O.U.G. nr. 27/2022 nu sunt aplicabile în cauza dedusă judecății, Înalta Curte arată că analiza acestei apărări nu poate fi realizată, în raport de prevederile art. 488 alin. (2) Cod procedură civilă.

De asemenea, nici apărarea intimatei-reclamante în sensul că, în raport de dispozițiile contractuale, recurenta-pârâtă și-a asumat suportarea în proporție de 100% a dezechilibrelor, nu poate face obiectul analizei, în condițiile în care considerentele instanței de apel nu sunt în sensul susținut de această parte.

În continuarea analizei criticilor de nelegalitate, se impune a se arăta că prin Legea nr. 206/2022, în vigoare de la 14 iulie 2022, a fost aprobată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27 din 18 martie 2022 privind măsurile aplicabile clienților finali din piața de energie electrică și gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022-31 martie 2023, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul energiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 22 martie 2022, cu următoarele modificări și completări: la articolul 5, după alin. (3) se introduce un nou alineat, alin. (4), cu următorul cuprins:"(4) În cazul în care prețul din contractul de furnizare în vigoare încheiat cu clienții finali prevăzuți la alin. (1) este mai mic decât prețul final rezultat prin aplicarea prezentei ordonanțe de urgență, se aplică prețul contractual".

În raport de mențiunea expresă a legiuitorului, și contrar celor reținute de instanța de apel, Înalta Curte arată că Legea nr. 206/2022 reprezintă un act normativ prin care O.U.G. nr. 27/2022 a fost completată și modificată, și nu un act de interpretare/clarificare a ordonanței de urgență.

De altfel, această concluzie este în acord cu dispozițiile art. 59 alin. (1) și (2) din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora "(1) Modificarea unui act normativ constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și în redarea lor într-o nouă formulare. (2)Pentru exprimarea normativă a intenției de modificare a unui act normativ se nominalizează expres textul vizat, cu toate elementele de identificare necesare, iar dispoziția propriu-zisă se formulează utilizându-se sintagma "se modifică și va avea următorul cuprins:", urmată de redarea noului text", coroborat cu art. 60 alin. (1) din același act normativ care dispune: " (1) Completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, prin utilizarea unei formule de exprimare, cum ar fi: "După articolul... se introduce un nou articol, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ., cu următorul cuprins:"".

Completarea din cadrul art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022 (respectiv al introducerii alin. (4) la acest text de lege) reflectă aplicarea principiului prețului cel mai mic al gazelor naturale pentru consumatorii finali, indiferent de consumul acestora.

Sub un ultim aspect, se impune a se mentiona că, în raport de prevederile art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2022, în forma publicată în Monitorul Oficial al României nr. 274 din 22 martie 2022: " (1)Valoarea rezultată ca produs între cantitatea de energie electrică/gaze naturale facturată clienților finali în fiecare lună din perioada de aplicare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și diferența pozitivă între prețul mediu de achiziție realizat determinat conform prevederilor art. 3 alin. (2) și (3) și componenta de achiziție determinată conform prevederilor art. 3 alin. (1), aferentă lunii facturate va fi compensată furnizorilor/operatorilor de distribuție de energie electrică care asigură revânzarea energiei electrice de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, pentru clienții casnici, și prin bugetul Ministerului Energiei, pentru clienții noncasnici în conformitate cu valorile calculate de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei".

Astfel, contrar apărăririlor formulate de intimata-reclamantă prin întâmpinare, nu se poate reține că recurenta-pârâtă ar obține o dublă reparare a prejudiciului.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 496 și art. 497 Cod procedură civilă, să admită recursul, să caseze decizia atacată și să trimită cauza, spre o nouă judecată, instanței de apel, care va avea în vedere dezlegările problemelor de drept din prezenta decizie și cererile accesorii ale părților, de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 486 A din 21 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Casează decizia civilă nr. 486 A din 21 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2025.