ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 219/2025

Ședința publică din data de 30 ianuarie 2025

Deliberând asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 2.03.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, să se constatate caracterul politic al condamnărilor tatălui său, B. (decedat), în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, și pentru alte fapte, în temeiul art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009; în subsidiar, a solicitat menționarea caracterului politic, pe hotărârile judecătorești prin care au fost pronunțate astfel de condamnări, în temeiul art. 6 alin. (2) din Legea nr. 221/2009; reînființarea Asociației interzise "La Gruia", prin hotărâre judecătorească, în temeiul art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, și al art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009; constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. x/30.10.1989, în temeiul art. 2502 alin. (2) pct. 4 și al art. 1134 din C. civ.

La data de 28.06.2022, reclamantul a formulat cerere adițională, prin care a solicitat anularea sentințelor nelegale de condamnare și repunerea în situația anterioară; constatarea caracterului politic al condamnării lui C., decedat, dispusă prin sentința corecțională nr. 956/05.03.949, în dosarul nr. x, exmatriculat de la A.S.E. în anul 1947 și reținut doi ani la colonia Jegalia-Mărgineni până în data de 29.10.1951.

Prin sentința nr. 1679 din 29 noiembrie 2022, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect revizuire sentință penală; a respins, ca inadmisibil, petitul având ca obiect revizuirea sentinței corecționale, formulată prin cererea completatoare din data de 28 iunie 2022; a respins, în rest, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 1453 din 16 noiembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1679 din 29 noiembrie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor; a schimbat, în parte, sentința civilă apelată; a admis excepția autorității de lucru judecat în ce privește capătul 2 de cerere, având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării dispuse prin sentința corecțională nr. 956/28.05.1949, pronunțată de Tribunalul Vlașca în dosarul nr. x/1949; a respins capătul 2 de cerere, constatând autoritatea de lucru a sentinței civile nr. 1808 din 8 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă; a menținut, în rest, dispozițiile sentinței civile apelate.

Împotriva deciziei nr. 1453 din 16 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurentul a susținut admisibilitatea excepției constatării nulității absolute a alegerilor din anul 1946 pentru fraudarea actelor de procedură, în temeiul dispozițiilor art. 178 alin. (1) C. proc. civ. și art. 397 alin. (1) C. proc. pen., admisibilitatea excepției constatării nulității absolute a sentinței nr. 956 din 5 martie 1949, în temeiul art. 281 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., în raport cu decizia penală nr. 611 din 3 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, admisibilitatea excepției cererii de revizuire a sentinței nr. 956 din 5 martie 1949, admisibilitatea excepției constatării calității de luptător în rezistența anticomunistă, admiterea excepției de neconstituționalitate a art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 deoarece subzistă discriminarea. Susține că, prin sentința nr. 1808 din 8 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a reținut că inculpatul a fost condamnat pentru fapte constând în crime și delicte contra siguranței statului.

A expus în motivarea cererii de recurs situația de fapt din dosarul penal soluționat în anul 1949 și a arătat că este important să știe că sunt aplicate amenzi judiciare celor care l-au discriminat, în opinia sa, vinovat de moarte suspectă fiind regimul politic de la momentul respectiv.

Întrucât nu au fost contrazise susținerile sale, a solicitat casarea hotărârii nr. 1312 din 16 noiembrie 2023.

Consideră că are dreptul să știe cine l-a asasinat pe D., cine a discriminat și a interzis drepturile părintești pentru contestarea alegerilor din 1946, cine a redactat formularele de inventariere a exproprierii nelegale și cine a confiscat patrimoniul succesoral, în mod nelegal.

A citat din considerentele deciziei nr. 275 din 20 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care instanța a reținut că persoană care a solicitat aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2009 nu se poate prevala de un drept câștigat, cât timp litigiul nu a fost soluționat încă, printr-o hotărâre definitivă, care să consfințească puterea lucrului judecat, asupra temeiniciei pretențiilor deduse judecății și susține imprescriptibilitatea dreptului prevăzut de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2001.

A solicitat reînființarea asociației interzise și a invocat dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 și ale art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009.

A mai solicitat constatarea nulității absolute a radierii din Registrul Comerțului a S.C. E. S.R.L., prin încheierea nr. 1905 din 11 iunie 2009, susținând încălcarea dispozițiilor art. 196 alin. (1) lit. g), art. 693, art. 894, art. 956 și ale art. 2367 C. civ., constatarea nulității absolute a vânzării cârciumei cu terenul aferent, a conacului din patrimoniul asociației, a contractului dintre UAT și Fondul de Vânătoare, a transformării datoriilor în acțiuni la Fondul Proprietatea și a certificatului de moștenitor nr. x din 30 octombrie 1989.

Intimatul nu a depus întâmpinare în cauză.

Prin rezoluția din 23 octombrie 2024, a fost fixat termen de judecată la 16 ianuarie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu caracter prealabil, se reține că recurentul supune căii de atac a recursului decizia nr. 1453 din 16 noiembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul având ca obiect cererea reclamantului de constatare a caracterului politic al condamnării tatălui său și a lui C., în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, și revizuirea sentinței corecționale nr. 956 din 5 martie 1949, pronunțată de Tribunalul județului Vlașca, în dosarul nr. x/1949.

Potrivit art. 4 alin. (6) din Legea nr. 221/2009, "Hotărârea pronunțată potrivit alin. (4) este supusă recursului, care este de competența curții de apel."

Conform normelor tranzitorii prevăzute de art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară".

Totodată, potrivit art. 460 alin. (3) C. proc. civ. "În cazul în care prin aceeași hotărâre au fost soluționate mai multe cereri principale sau incidentale, dintre care unele supuse apelului, iar altele recursului, hotărârea în întregul ei este supusă apelului. Hotărârea dată în apel este supusă recursului."

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale precitate, raportat la petitul cererii de chemare în judecată, reiese că, în speță, hotărârea atacată este supusă recursului, în temeiul dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere capătul de cerere vizând revizuirea sentinței corecționale nr. 956 din 5 martie 1949, pronunțată de Tribunalul județului Vlașca, în dosarul nr. x/1949.

Examinând recursul în raport cu excepția nulității, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor, iar dispozițiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din același act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

Așadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menționate în art. 488 din C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

Înalta Curte reține că invocarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. de către recurent este lipsită de valențe juridice, în contextul în care recursul nu cuprinde critici care să reliefeze aspecte de nelegalitate ale deciziei recurate vizând nemotivarea hotărârii.

Astfel, deși este necesar ca recurentul să formuleze o argumentare juridică a nelegalității hotărârii atacate, prin identificarea explicită a motivelor ce reclamă nemotivarea hotărârii, existența unor motive contradictorii sau străine de natura cauzei reținute de instanța de apel, în cuprinsul memoriului de recurs nu se regăsește nicio critică referitoare la aceste aspecte, fiind invocate formal dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Totodată, instanța de recurs constată că, deși se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete asupra raționamentului curții de apel care a determinat soluția de admitere a apelului reclamantului împotriva sentinței atacate și care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin decizia recurată.

Astfel, fără a se grefa pe dezlegările instanței de prim control judiciar, referitoare la autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 1808 din 8 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 1261 din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă si pentru cauze cu minori si de familie, cu privire la capătul de cerere vizând constatarea caracterului politic al condamnării dispuse prin sentința corecțională nr. 956 din 5 martie 1949, pronunțată de Tribunalul județului Vlașca, în dosarul nr. x/1949, recurentul-reclamant se rezumă la a relua, în mod nestructurat, aceleași susțineri din fazele procesuale anterioare, prin care expune situația de fapt din cauza penală soluționată în anul 1946 în încercarea de a dovedi că tatăl său și C. au fost supuși unor condamnări politice.

Analizând în continuare celelalte aspecte redate în cuprinsul memoriului de recurs, Înalta Curte constată că acestea nu constituie veritabile critici de nelegalitate, apte a fi deduse spre examinare în prezenta cale extraordinară de atac, întrucât recurentul susține, în esență, admisibilitatea cererii de revizuire a sentinței nr. 956 din 5 martie 1949, pronunțată de Tribunalul județului Vlașca, în dosarul nr. x/1949, fără a combate însă soluția instanței de apel, în condițiile în care aceasta din urmă a apreciat ca fiind legală soluția primei instanțe de respingere, ca inadmisibil, a acestui petit, în raport cu dispozițiile art. 451 alin. (1) și ale art. 453 alin. (2) C. proc. pen.

În consecință, cum recurentul-reclamant nu tinde, printr-o argumentație juridică propriu-zisă, la infirmarea considerentelor regăsite în hotărârea atacată, simpla readucere în discuție a unor chestiuni deja tranșate în faza procesuală anterioară, nu este în măsură să permită exercitarea controlului judiciar specific prezentei faze procesuale.

Pentru aceste considerente, având în vedere că motivele expuse de recurent nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și nici nu se pot reține motive de nelegalitate de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, conform alin. (3) al art. 489 din C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) din același act normativ, Înalta Curte va anula recursul declarat reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1453 din 16 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1453 din 16 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.