ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1685/2025

Fondul litigiului - dosar nr. x/2015: Prin cererea înregistrată la 21 octombrie 2015 pe rolul Judecătoriei Bălcești sub dosar nr. x/2015, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pe pârâta Comisia Locală de Fond Funciar a Comunei Ghioroiu județul Vâlcea, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să întocmească documentația necesară și să o înainteze comisiei județene în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafețele de teren agricol pentru care au fost emise procese-verbale de punere în posesie, să fie obligată pârâta să plătească o penalitate de 100 RON pe zi de întârziere până la executarea obligației impuse de lege în baza art. 64 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 republicată. Prin sentința civilă nr. 650 din 6 iulie 2016 pronunțată de Judecătoria Bălcești, s-a respins, ca prematur introdusă, acțiunea precizată formulată de reclamantele B. și A. (decedată pe parcursul procesului) - cu moștenitorii C., D., E., F. și G., în contradictoriu cu pârâta Comisia locală de fond funciar Ghioroiu, județul Vâlcea.

Apel - Tribunalul Vâlcea: Prin decizia nr. 412/A din 4 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a admis apelul declarat de reclamanții B., F. și G., în calitate de moștenitori ai defunctei A., în contradictoriu cu intimații C., D. și Comisia Locală de Fond Funciar a comunei Ghioroiu, s-a anulat sentința apelată și s-a trimis cauza instanței de fond pentru rejudecare.

Rejudecare fond - Judecătoria Bălcești - dosar nr. x/2015: Prin sentința civilă nr. 54 din 8 februarie 2022, Judecătoria Bălcești a admis, în parte, cererea având ca obiect fond funciar, formulată și precizată de reclamantele B. și A., decedată pe parcursul procesului, cu moștenitorii C., D., F., G. și H., moștenitoarea autoarei I., introdusă în cauză conform art. 78 alin. (3) C. proc. civ., în contradictoriu cu pârâta Comisia locală de fond funciar a comunei Ghioroiu județul Vâlcea. A constatat că E., introdus în cauză în calitate de moștenitor al reclamantei A., decedată pe parcursul procesului, nu și-a însușit cererea formulată de autoarea sa, a obligat pe pârâtă să procedeze la întocmirea și înaintarea documentației către Comisia Județeană de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea, în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 16,6966 ha teren agricol, identificată conform procesului-verbal de punere în posesie nr. x/11.03.2011, respingând în rest cererea. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată din oficiu, și a respins, ca introdusă, față de o persoană fără calitate procesuală, cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata de penalități conform art. 64 alin. (2) din Legea nr. 18/1991. A obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 5.650 RON reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamantul F..

Apel - Tribunalul Vâlcea: Prin decizia civilă nr. 790/A din 26 octombrie 2023, Tribunalul Vâlcea, secția civilă a respins apelurile formulate de către apelanții-reclamanți B., F. (moștenitorul reclamantei A.) și G. (moștenitoarea reclamantei A.), de apelanta-pârâtă Comisia Locală Ghioroiu de aplicare a Legii fondului funciar și de apelanta-intervenientă H. (moștenitoarea autoarei I.), în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. (moștenitoarea reclamantei A.), D. (moștenitoarea reclamantei A.) și E. (moștenitorul reclamantei A.), toate trei apeluri împotriva sentinței civile nr. 54 din data de 8 februarie 2022 pronunțate de Judecătoria Bălcești în dosarul nr. x/2015. Împotriva decizie civile nr. 790/A din 26 octombrie 2023 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă în dosarul nr. x/2015 apelanta-intervenientă H. a formulat cerere de revizuire.

Revizuire - Tribunalul Vâlcea - dosar nr. x/2023: Prin decizia civilă nr. 50/A din 1 februarie 2024, Tribunalul Vâlcea a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta H., în contradictoriu cu intimații C., D., F., G., E., B. și Comisia Locală de Fond Funciar Ghioroiu împotriva deciziei civile nr. 790/A din 26 octombrie 2023 pronunțată de Tribunalul Vâlcea.

Apel la revizuire - Curtea de Apel Pitești: Prin decizia civilă nr. 4005 din 30 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuenta H. împotriva deciziei civile nr. 50/A din 1 februarie 2024 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în contradictoriu cu intimații fiind B., Comisia Locală de Fond Funciar a Comunei Ghioroiu și moștenitorii defunctei A., respectiv C., D., F., E. și G..

Revizuire la decizia pronunțată în apel - dosar nr. x/2024: Prin cererea înregistrată la data de 18 noiembrie 2024 pe rolul Curții de Apel Pitești, revizuenta H. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 4005 din 30 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2023. În drept, au fost indicate dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 351 din 30 ianuarie 2024, Curtea de Apel Pitești a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta H. împotriva deciziei civile nr. 4005 din 30 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimații B., Comisia Locală de Fond Funciar a Comunei Ghioroiu, C., D., F., E. și G.. A obligat pe revizuentă să plătească intimatului F. suma de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Recurs la decizia pronunțată în soluționarea cererii de revizuire - înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție: Împotriva deciziei nr. 351 din 30 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, revizuenta H. a declarat apel, cale de atac înregistrată pe rolul instanței supreme la 4 aprilie 2025 ca fiind recurs, având în vedere competența materială a instanței supreme reglementată prin dispozițiile art. 97 C. proc. civ. În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-revizuentă a arătat că instanța a respins cererea de revizuire pe motiv că nu este îndeplinită cerința admisibilității, fără a preciza despre ce cerință este vorba, evitând să se pronunțe asupra unui lucru cerut încă de la fondul cauzei și anume faptul că este singura persoană îndreptățită să revendice averea J., în calitate de unică fiică a defunctei I., autoarea fiind la rândul ei singura care a formulat cererea prevăzută de Legea nr. 18/1991. A solicitat să se constate că este singura persoană îndreptățită să revendice averea J. și să dispună anularea cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 RON, la care a fost obligată absolut nemotivat. În drept, a indicat dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., raportat la art. 466 alin. (2) C. proc. civ.

Procedura în fața instanței de recurs: În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 1 iulie 2025. În cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut că hotărârea recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, urmând a fi analizată, cu prioritate, excepția inadmisibilității căii de atac. Raportul a fost comunicat părților la 14 iulie 2025. Recurenta-revizuentă a formulat punct de vedere la raport, prin care a precizat că a înțeles să declare apel adresat Curții de Apel Pitești, iar nu recurs, iar potrivit art. 513 pct. 5 C. proc. civ., raportat la art. 466 pct. 2 C. proc. civ., apelul nu este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel încât solicită trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel Pitești. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac intitulate "apel", Înalta Curte constată următoarele: În conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului; 2. hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs; 3. hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel; 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs; 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii; 6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs. (2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării." Având în vedere faptul că obiectul dosarului nr. x/2015 (fondul litigiului) a vizat dispozițiile Legii nr. 18/1991, raportat la dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 94 alin. (1) lit. j) 3 C. proc. civ., hotărârea pronunțată de instanța de apel nu este supusă recursului, fiind definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. Cum decizia civilă nr. 790/A din 26 octombrie 2023 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția civilă, împotriva căreia a fost exercitată succesiv cerere de revizuire, este o hotărâre definitivă, reiese că și deciziile pronunțate în soluționarea revizuirii sunt hotărâri definitive, astfel cum prevede art. 513 alin. (5) C. proc. civ. - hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. Așadar, calea de atac intitulată "apel" este declarată împotriva unei decizii definitive pronunțate în soluționarea unei cereri de revizuire - cale extraordinară de atac formulată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a mai fi atacată nici cu apel, nici cu recurs. Astfel, coroborând prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., cu dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., cum hotărârea ce a făcut obiectul cererii de revizuire este definitivă, reiese că și decizia nr. 351 din 30 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în soluționarea revizuirii este definitivă. Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, art. 129 din Constituție arătând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac. În cuprinsul punctului de vedere la raport depus la dosar recurenta-revizuentă a precizat că a înțeles să promoveze apel, iar nu recurs. Se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă "1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept: 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa". Acest text legal trebuie însă coroborat cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care prevede că " secția I civilă, secția a II a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel". În reglementarea C. proc. civ. și potrivit Legii nr. 303/2004 anterior menționate, Înaltei Curți nu i-au fost atribuite competențe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condițiile în care legile procesuale și de organizare judiciară nu menționează expres o astfel de posibilitate. Pe de altă parte, chiar dacă recurenta-revizuentă H. a precizat că a înțeles să declare apel împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Pitești, acesta ar fi fost de asemenea inadmisibil, întrucât, conform argumentelor deja expuse, hotărârea atacată, pronunțată în soluționarea cererii de revizuire, este definitivă, neputând fi atacată nici cu apel, nici cu recurs, astfel cum anterior s-a arătat. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru considerentele expuse, în raport de dispozițiile legale menționate, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată împotriva deciziei civile nr. 351 din 30 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă. Având în vedere soluția de respingere ca inadmisibilă a căii de atac, față de dispozițiile art. 453 C. proc. civ., instanța va obliga pe recurenta-revizuentă H. la plata sumei de 2000 RON către intimații F. și G., cu titlu de cheltuieli de judecată.