ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 14/2025

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin încheierea de ședință din data de 10 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea judecării apelului formulat de apelanții-pârâți A. și B., în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. și D., pentru neîndeplinirea obligației puse în sarcina apelantului-pârât de a depune cererea de apel și înscrisurile în suficiente exemplare pentru comunicare.

I.2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 10 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie au formulat recurs pârâții A. și B..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 aprilie 2024 și repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din raportul dosarelor alocate fără prim termen și procesul-verbal de repartizare aleatorie .

În cuprinsul cererii de recurs olografe, recurenții-pârâți arată că înțeleg să formuleze recurs împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a dispus suspendarea pricinii pentru nedepunerea înscrisurilor în suficiente exemplare.

Recurenții-pârâți au susținut că apelantul-pârât nu avea mijloace financiare, tehnice, juridice, pentru a depune înscrisurile în mai multe exemplare, astfel cum i s-a pus în vedere de către instanță.

Au mai susținut că tehnoredactarea și xeroxarea sunt foarte scumpe, iar apelantul-pârât nu a avut bani de medicamente în pandemie, când starea sa de sănătate a fost precară.

De asemenea, au învederat că pandemia a fost cumplită, a existat pericol de moarte zi de zi și s-a murit pe capete, existând încă urmări devastatoare, medicale, mentale, sociale și psihologice pe termen lung. A precizat că au existat zile în care recurentul-pârât a fost forțat să trăiască cu un euro pe zi, în condițiile în care are multiple probleme de sănătate de care instanța de apel nu a ținut seama și a decis suspendarea cauzei și, ulterior, respingerea cererii de repunere pe rol.

Totodată, au susținut că părțile adverse, cu mijloace financiare foarte bune, puteau efectua copii de pe înscrisurile din dosar.

I.3. Apărările formulate în cauză

Intimații-reclamanți C. și D. nu au depus la dosar întâmpinări.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea motivelor de recurs în cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate nul recursul, pentru următoarele considerente:

Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară și nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege, desființarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate al hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Tot cu nulitatea sancționează și art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, se constată că recurenții-pârâți arată că înțeleg să formuleze recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea cauzei pentru neîndeplinirea obligațiilor puse în sarcina apelantului-pârât, respectiv aceea de a depuse la dosar cererea de apel și înscrisurile în suficiente exemplare pentru comunicare.

În motivarea recursului, recurenții-pârâți au susținut în esență, că apelantul-pârât s-a aflat într-o situație deosebit de dificilă din punct de vedere financiar, neavând resursele necesare - nici materiale, nici tehnice ori juridice - pentru a depune înscrisurile în mai multe exemplare, așa cum i s-a solicitat de către instanță, precum și că nu și-a permis costurile aferente tehnoredactării și multiplicării documentelor, întrucât în perioada pandemiei a fost lipsit chiar și de mijloacele necesare procurării medicamentelor, pe fondul unei stări de sănătate precare. S-a mai susținut că perioada pandemiei a fost deosebit de gravă, caracterizată de un pericol constant pentru viață, soldată cu numeroase decese și cu efecte negative de durată asupra sănătății fizice, mentale, sociale și psihologice.

Înalta Curte apreciază că o atare motivare a recursului nu îndeplinește rigorile impuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât toate aceste aserțiuni, prezentate drept motive de recurs, exced cadrului procesual al acestei căi extraordinare de atac, în care controlul judiciar se limitează la verificarea legalității încheierii atacate din perspectiva motivelor de recurs prevăzute în mod expres și limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Or, deși prin cererea de recurs, recurenții-pârâți indică cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 5, 7 și 8 C. proc. civ., susținându-se "enumerăm posibile motive de recurs eligibile în speță", aceștia nu expun și critici concrete care să poate fi încadrate în vreunul din aceste cazuri, ci se mărginesc doar a reda conținutul respectivelor dispoziții legale. Însă, pentru a fi incident vreunul din motivele de casare invocate, recurenții-pârâți trebuie să se refere la un viciu de legalitate al încheierii recurate, să indice greșelile anume imputate instanței care a suspendat pricina și să indice încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Susținerile referitoare la situația financiară dificilă și la starea de sănătate precară a recurentului-pârât, precum și cele referitoare la suferința sa în contextul pandemiei de Covid 19, dar și aserțiunile exprimate cu privire la gravitatea și urmările acestei pandemii nu sunt critici de nelegalitate și nu constituie o motivare a căii de atac exercitate, conformă exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității încheierii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță. Numai astfel instanța de recurs poate să facă o verificare de ansamblu a încheierii atacate, chiar dacă numai în ce privește nelegalitatea, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, criticile trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat încheierea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate nu îndeplinesc condiția prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și întrucât în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, constatând nul recursul.

Totodată, reținând culpa procesuală a recurenților-pârâți, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea acestora, ca părți care au pierdut procesul în sensul textului legal menționat, la plata sumei de 2500 RON către intimații-reclamanți, cu titlu de cheltuieli de judecată, apreciind cuantumul acestora ca fiind corespunzător muncii concrete depuse de apărătorul părților intimate și complexității dosarului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenții-pârâți A. și B. împotriva încheierii din 10 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. și D..

Obligă recurenții-pârâți la plata sumei de 2500 RON către intimații-reclamanți, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2025.