ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 801/2025

Ședința publică din data de 14 februarie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Bihor, secția I civilă, la data de 22.12.2022, sub Dosar nr. x/2022, precizată prin înscrisul aflat la dosar de fond, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Casa Sectorială de Pensii a MAI și Guvernul României ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: să se constate vătămarea drepturilor și intereselor legitime ale reclamanților, prin punerea în aplicare începând cu data de 1 ianuarie 2022 a dispozițiilor art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal- bugetare, publicată în M. Of. nr. 1202/18.12.2021, în temeiul cărora s-a aplicat o cotă de contribuție la sistemul de sănătate de 10% asupra veniturilor din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie; să fie obligați pârâții la despăgubiri constând în plata către fiecare reclamant a unor sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia acestora cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reținere din pensia reclamanților si pana la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflației; să fie obligați pârâții la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011); totodată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 225/CA/2023 din 13 noiembrie 2023, Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

A admis excepția lipsei de interes invocată prin întâmpinare de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și în consecință:

A respins ca lipsită de interes acțiunea precizată de reclamanții H., A., J., I., K., C. și D., toți cu domiciliul ales la cabinet de avocat L., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

A admis în parte acțiunea precizată de reclamanții F., E., B. și G. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

A obligat pârâții să plătească în favoarea celor patru reclamanți despăgubiri reprezentând dobânda legală penalizatoare și actualizarea cu rata inflației, aferente sumelor reținute din pensie cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, în baza O.U.G. nr. 130/2021, în perioada 01.01.2022-27.12.2022 inclusiv, despăgubiri calculate începând cu data reținerii fiecărei sume până la restituirea efectivă.

A respins ca rămasă fără obiect acțiunea celor patru reclamanți în privința pretențiilor constând în obligarea pârâților la restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate.

A respins cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 225/CA/2023 din 13 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs recurenții - pârâți Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României.

Recurentul - pârât Guvernul României a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând greșita aplicare a prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 de către instanța de fond și greșita admitere a excepției lipsei de interes a cererii privind plata de despăgubiri constând în sume egale cu cele reținute, începând cu luna ianuarie 2022, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, în temeiul O.U.G. nr. 130/2021, însă instanța a considerat că, în ceea ce privește capetele de cerere accesorii formulate în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, acestea sunt întemeiate, întrucât, în cadrul O.U.G. nr. 4/2023 nu s-a prevăzut asigurarea unei reparații integrale a prejudiciului, reprezentat nu doar în pierderea efectivă (damnum emergens), ci și în beneficiul nerealizat (lucrum cessans, exprimat prin dobânda datorată) la care se adaugă actualizarea cu rata inflației care urmărește conservarea valorii reale a obligațiilor bănești.

Totodată, Guvernul României a învederat lipsa capacității sale juridice civile precum și lipsa atribuțiilor sale legale de plată a sumelor ce fac obiectul cererii.

Recurenta-pârâtă Casa Sectorială de Pensii a MAI a susținut, prin cererea de recurs, că instanța de fond, în mod greșit a respins excepțiile netimbrării, lipsei de interes și excepției lipsei calității procesuale pasive. A susținut că în speță contribuția de asigurări sociale de sănătate nu este un venit sau un drept de pensie astfel încât să fie aplicabilă scutirea de la plata taxei de timbru, ci este o creanță fiscală iar acțiunea este supusă timbrării.

A mai arătat că acțiunea intimaților-reclamanți apare ca fiind lipsită de interes, întrucât folosul practic urmărit, acela de a obține obligarea pârâtei la restituirea diferențelor de contribuție de asigurări de sănătate de 10%, calculată asupra întregii pensii pe perioada ianuarie 2022 - decembrie 2022, nu mai subzistă în condițiile în care sumele reținute de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 se vor restitui din oficiu de către Casa Națională de Pensii Publice, prin casele sectoriale de pensii.

Recurenta-pârâtă Casa Sectorială de Pensii a MAI a mai invocat greșita soluționare a petitelor accesorii și acordării de despăgubiri constând în daune moratorii si compensatorii a căror natură juridică nu a fost avută în vedere de instanța de fond, aceasta dând o interpretare și o soluționare a accesoriilor contrară principiului de drept exprimat prin adagiul latin "Accesorium Sequitur Principale" - potrivit căruia regula de drept este că soluționarea capetelor de cerere accesorii urmărește soluționarea capetelor de cerere principale, precum și prevederilor art. 30 alin. (4) din C. proc. civ. conform cu care, cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principat

Intimații-reclamanți F. și E. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 14.02.2025, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În esență, recurenții-pârâți au prezentat aceleași argumente, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., privind încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, astfel că recursurile urmează a fi analizate unitar.

În plus, recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a invocat, tot în considerarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., greșita respingere a excepțiilor invocate în fața instanței de fond, respectiv excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale pasive.

Referitor la excepția netimbrării acțiunii în despăgubiri, invocată de recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în raport de prevederile art. 16 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate. Din verificarea actelor dosarului rezultă că reclamanților nu le-a fost pusă în vedere, de către instanța de fond competentă să soluționeze cauza, obligația achitării taxei judiciare de timbru, conform art. 31 coroborat cu art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, astfel că nu putea fi dispusă măsura anulării acțiunii, în condițiile art. 197 C. proc. civ.

De altfel, în recurs pârâta-recurentă s-a limitat la a relua argumentul netimbrării acțiunii, astfel cum a fost expus în întâmpinarea depusă în fața instanței de fond, fără a contesta în vreun fel concluzia care decurge din nestabilirea de către prima instanță a unei taxe de timbru, respectiv de împrejurarea că aceasta a considerat acțiunea a fi scutită de obligația plății taxei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, criticile amintite ale recurentei-pârâte Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

Totodată, Înalta Curte reține că instanța de fond în mod corect a respins excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că, prin cerere, s-a solicitat dobânda legală penalizatoare și actualizarea cu rata inflației a acestor sume și că pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a avut calitatea de plătitor al pensiei, reținerea efectivă a sumelor reprezentând CAS și restituirea acestora, potrivit O.U.G. nr. 4/2023, s-a realizat prin intermediul acestei instituții.

Analizând recursurile din perspectiva motivului de casare comun, invocat de ambii recurenți, Înalta Curte reține că, în cauză, intimații-reclamanți s-au considerat vătămați în drepturile și interesele lor legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în MO nr. 1202/18.12.2021 și pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiei de serviciu.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum și al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privința trimiterii la art. 1573 și alin. (7)

1

Codul fiscal] și pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] și art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 C.f iscal și pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, dispozițiile mai sus menționate fiind declarate neconstituționale.

În esență, instanța de contencios constituțional a reținut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuții la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, însă, prin ordonanță de urgență nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuții, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituție, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituție, care interzice afectarea drepturilor și libertăților fundamentale prin ordonanțe de urgență.

Drept urmare, după cum au precizat ambii recurenți-pârâți, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reținute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituționale.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023, "(1) Sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferențele de impozit pe venit se calculează separat față de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se rețin la data efectuării plății sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc și se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023".

Art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului", conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe considerate neconstituționale sau declarate ca atare posibilitatea promovării unei acțiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative".

În acest context, Înalta Curte constată că sunt nefondate susținerile recurentului-pârât Guvernul României, în sensul că persoana care a reținut și care, ulterior, a fost obligată prin O.U.G. nr. 4/2023 la restituirea respectivelor sume, reținute din pensiile intimaților-reclamanți, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, este persoana de la care pot fi cerute despăgubirile solicitate, pentru că răspunderea pentru despăgubirile solicitate, ce le-au fost cauzate intimaților-reclamanți prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, declarată ulterior neconstituțională, aparține emitentului, în speță Guvernului României, în considerarea culpei pentru emiterea ordonanței declarate neconstituționale.

Contrar alegațiilor recurenților-pârâți, acțiunea de față are ca obiect, în condițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională. Fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constă în emiterea respectivei ordonanțe de către Guvern. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanței neconstituționale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.

De asemenea, pretențiile reclamanților nu au natură civilă, ci vizează acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a vătămării produse prin emiterea de către Guvernul României a unei ordonanțe de urgență declarate neconstituționale, iar obligarea ambilor pârâți la plata despăgubirilor a fost dispusă și în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 4/2023, conform cărora sumele în cauză se transferă de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, la solicitarea Casei Naționale de Pensii Publice, caselor de pensii sectoriale și entităților care plătesc venituri din pensii.

Prin urmare, în mod corect prima instanță a admis în parte acțiunea în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne și i-a obligat la actualizarea sumei cu indicele de inflație și la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire.

De asemenea, Înalta Curte subliniază că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o normă cu caracter special în materia contenciosului administrativ, constituind o reflectare la nivelul legii organice a normei constituționale de la art. 126 alin. (6) teza finală din Constituția României, potrivit căruia "Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale.".

Una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii în justiție este calitatea procesuală, ce presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății - calitate procesuală activă, și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în baza aceluiași raport juridic - calitate procesuală pasivă, instanța fiind obligată să verifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raport de drept material dedus judecății. Conform art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

În prezentul litigiu, în raport cu cauza juridică a acțiunii și cu dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile, Înalta Curte constată că, din punct de vedere al calității procesuale pasive, există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecății și instituțiile menționate, respectiv pârâtul Guvernul României, în calitate de emitent al ordonanței declarate neconstituționale, și pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în calitate de autoritate desemnată cu restituirea contribuțiilor, conform art. 2 alin. (1), (2) și (3) din O.U.G. nr. 4/2023.

Nu pot fi primite criticile recurenților potrivit cărora, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea pendinte a rămas fără obiect și nu mai există interesul intimaților-reclamanți de a acționa, câtă vreme s-a dispus doar restituirea sumelor reținute, nu și repararea prejudiciului cauzat prin reținerea sumelor de bani din drepturile de pensie ale intimaților în baza O.U.G. nr. 130/2021, declarată neconstituțională.

Astfel, pretențiile rămase în litigiu, la acest moment, vizează despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind dobânda legală și actualizarea sumelor restituite cu indicele de inflație, doar capătul de cerere privind plata despăgubirilor constând în contravaloarea contribuțiilor sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea din pensie ce depășește suma de 4.000 RON rămânând fără obiect prin emiterea ordonanței de urgență menționate.

Contrar apărărilor recurenților, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii patrimoniale, potrivit art. 9 alin. (5) teza I din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 1349 C. civ., respectiv fapta ilicită (emiterea O.U.G. nr. 130/2021 cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție, conform celor constatate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 650/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022), prejudiciul material (reținerile efectuate din pensia reclamanților, în intervalul 01.01.2022-27.12.2022, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea din pensie ce depășește suma lunara de 4000 RON), legătura de cauzalitate (reținerile au fost efectuate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 130/2021).

Prin urmare, în mod corect prima instanță a obligat pârâții la actualizarea sumei cu indicele de inflație și la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire, fiind aplicabile și dispozițiile art. 1357 și art. 1385 alin. (1) C. civ., potrivit cărora repararea prejudiciului suferit trebuie să fie integrală în privința pierderii suferite de către reclamanți, dar și a lipsei de folosință asupra sumei reținute din contravaloarea activului personal net acumulat.

O astfel de modalitate de reparație impune acordarea atât a actualizării sumei reținute cu indicele de inflație, cât și acordarea dobânzii legale penalizatoare, conform prevederilor O.G. nr. 13/2011, începând cu data efectuării reținerii și până la data plății efective a debitului principal, în acord cu prevederile O.U.G. nr. 4/2023.

Așadar, câtă vreme prin O.U.G. nr. 4/2023 s-a dispus doar restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, fără a se dispune repararea integrală a prejudiciului suportat de reclamant prin reținerile nelegale din pensie, în sensul indexării cu rata inflației a sumelor ce vor fi restituite și plății dobânzilor legale aferente acestor sume, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile din recurs formulate de pârâta Casa Sectorială de Pensii a MAI vizând obligația de plată a acestor accesorii. Despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 sunt aferente prejudiciului constând, pe de-o parte, în debitul principal (a cărui restituire a fost reglementată prin O.U.G. nr. 4/2023), iar, pe de altă parte, în devalorizarea monedei datorită inflației și lipsirea reclamantului de folosința sumei solicitate (dobânda legală). Or, obligația de plată a acestor accesorii aparține tot recurenților-pârâți, care au generat prejudiciul prin impunerea în sarcina reclamantului a obligației de plată a unei contribuții, printr-un act normativ neconstituțional.

Prin urmare, vor fi respinse ca nefondate motivele de recurs referitoare la legalitatea soluției de obligare la plata accesoriilor aferente debitului principal, atât din perspectiva pretinsei lipsei de interes/obiect a acțiunii, cât și a argumentelor pe fondul acestei pretenții.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursurile declarate de recurenții - pârâți Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României împotriva sentinței nr. 225/CA/2023 din 13 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenții - pârâți Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României împotriva sentinței nr. 225/CA/2023 din 13 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.