ÎCCJ, Secția penală

Inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. A fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în baza art. 254 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. A fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la contrabandă calificată, în baza art. 26 din C. pen. raportat la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 în ref. la art. 274 din aceeași lege, precum și la art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de ANAF - prin DRAOV Timișoara (în prezent Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara). În baza art. 14 și 346 din C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. din vechiul C. civ. și art. 6 alin. (2) din Noul C. civ. a fost obligat inculpatul A. să plătească ANAF - prin DRAOV Timișoara (în prezent Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara) următoarele sume de bani: 1) pentru actul de contrabandă din data de 22.01.2011: 16.438 RON (taxa vamală), 46.425 RON (acciza), 21.936 RON (TVA), precum și accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere) calculate începând cu data de 22.01.2011 și până la data plății.

Inculpatul I. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) și lit. c) (dreptul de a exercita profesia de polițist) din C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat. A fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) și lit. c) (dreptul de a exercita profesia de polițist) din C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită calificată, în formă continuată (6 acte materiale din J.); pedeapsa principală de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) și lit. c) (dreptul de a exercita profesia de polițist) din C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă calificată. În baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 a fost obligat inculpatul I. să plătească statului suma de 1.286.544 RON, reprezentând echivalentul în RON al țigaretelor (recalculat de instanță conform precizărilor făcute în cazul inculpatului E. - referitor la tura din 27.01.2011, având ca obiect 168 baxuri); În privința laturii civile instanța a observat că ANAF s-a constituit parte civilă pentru actul de contrabandă din 27.01.2011 comis în J., solicitând plata creanțelor principale (taxă vamală, acciză, TVA) și accesorii (dobânzi și penalități de întârziere), în legătură cu sumele ce urmează a fi acordate cu titlu de despăgubiri trebuie făcută precizarea că vor fi avute în vedere sumele recalculate de instanță conform precizărilor făcute în cazul inculpatului E. (referitor la tura din 27.01.2011, având ca obiect 168 baxuri). În consecință, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF - prin DRAOV Timișoara (în prezent Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara). În baza art. 14 și 346 din C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. din vechiul C. civ. și art. 6 alin. (2) din Noul C. civ. l-a obligat pe inculpatul I. să plătească ANAF - prin DRAOV Timișoara (în prezent Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara, cu sediul în Timișoara) următoarele sume de bani: 1) pentru actul material de contrabandă din data de 27.01.2011: 186.480 RON (taxa vamală), 527.016 RON (acciza), 248.976 RON (TVA), precum și accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere) calculate începând cu data de 27.01.2011 și până la data plății.

Inculpatul C. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. A fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în baza art. 254 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. A fost condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, în baza art. 255 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000. A fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată. În baza art. 26 din C. pen. raportat la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 în ref. la art. 274 din aceeași lege, precum și la art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (prin schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării art. 41 alin. (2) din C. pen.), a fost condamnat la pedeapsa principală de 2 ani și 8 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) și lit. c) (dreptul de a exercita profesia de polițist) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă calificată (fapta din J. din data de 26.01.2011). În baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 a fost obligat inculpatul C. să plătească statului suma de 176.130 RON, reprezentând echivalentul în RON al țigaretelor. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de ANAF - prin DRAOV Timișoara (în prezent Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara). În baza art. 14 și 346 din C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. din vechiul C. civ. și art. 6 alin. (2) din Noul C. civ. a fost obligat inculpatul C. să plătească ANAF - prin DRAOV Timișoara (în prezent Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara, cu sediul în Timișoara) următoarele sume de bani: 1) pentru actul de contrabandă din data de 26.01.2011: 25.545 RON (taxa vamală), 72.146 RON (acciza), 34.090 RON (TVA), precum și accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere) calculate începând cu data de 26.01.2011 și până la data plății.

Inculpatul H. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. A fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, în baza art. 254 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. A fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la contrabandă calificată, în baza art. 26 din C. pen. raportat la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 în ref. la art. 274 din aceeași lege, precum și la art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. În baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 a fost obligat inculpatul H. să plătească statului suma de 2.695.580 RON, reprezentând echivalentul în RON al țigaretelor. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de ANAF - prin DRAOV Timișoara (în prezent Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara). În baza art. 14 și 346 din C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. din vechiul C. civ. și art. 6 alin. (2) din Noul C. civ. a fost obligat inculpatul H. să plătească ANAF - prin DRAOV Timișoara (în prezent Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara, cu sediul în Timișoara, următoarele sume de bani: 1) pentru actul material de contrabandă din data de 23.01.2011:99.958 RON (taxa vamală), 282.312 RON (acciza), 133.394 RON (TVA), precum și accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere) calculate începând cu data de 23.01.2011 și până la data plății; 2) pentru actul material de contrabandă din data de 27.01.2011: 186.480 RON (taxa vamală), 527.016 RON (acciza), 248.976 RON (TVA), precum și accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere) calculate începând cu data de 27.01.2011 și până la data plății; 3) pentru actul material de contrabandă din data de 28/29.01.2011: 104.401 RON (taxa vamală), 294.859 RON (acciza), 139.323 RON (TVA), precum și accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere) calculate începând cu data de 28.01.2011 și până la data plății.

Inculpatul F. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. A fost condamnat la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, în baza art. 254 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. A fost condamnat la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată, în baza art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 în ref. la art. 274 din aceeași lege. În baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 a fost obligat inculpatul F. să plătească statului suma de 3.891.867 RON, reprezentând echivalentul în RON al țigaretelor. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de ANAF - prin DRAOV Timișoara (în prezent Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara). În baza art. 14 și 346 din C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. din vechiul C. civ. și art. 6 alin. (2) din Noul C. civ. a fost obligat inculpatul F. să plătească ANAF - prin DRAOV Timișoara (în prezent Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara, cu sediul în Timișoara) următoarele sume de bani: 1) pentru actul material de contrabandă din data de 03.11.2010:48.958 RON (taxa vamală), 132.945 RON (acciza), 64.056 RON (TVA), precum și accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere) calculate începând cu data de 03.11.2010 și până la data plății; 2) pentru actul material de contrabandă din data de 04/05.11.2010: 44.669 RON (taxa vamală), 121.300 RON (acciza), 58.445 RON (TVA), precum și accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere) calculate începând cu data de 04.11.2010 și până la data plății; 3) pentru actul material de contrabandă din data de 07.11.2010:24.680 RON (taxa vamală), 67.018 RON (acciza), 32.291 RON (TVA), precum și accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere) calculate începând cu data de 07.11.2010 și până la data plății; 4) pentru actul material de contrabandă din 08/09.11.2010: 104.973 RON (taxă vamală), 285.055 RON (acciză), 137.346 RON (TVA), precum și accesoriile aferente (dobânzi și penalități de întârziere) calculate începând cu data de 08.11.2010 și până la data plății; 5)pentru actul material de contrabandă din data de 16/17.11.2010: 89.562 RON (taxa vamală), 243.206 RON (acciza), 117.182 RON (TVA), precum și accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere) calculate începând cu data de 16.11.2010 și până la data plății; 6) pentru actul material de contrabandă din data de 19.11.2010: 130.703 RON (taxa vamală), 354.924 RON (acciza), 171.010 RON (TVA), precum și accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere) calculate începând cu data de 19.11.2010 și până la data plății; 7) pentru actul material de contrabandă din 20/21.11.2010: 80.405 RON (taxă vamală), 218.340 RON (acciză), 105.201 RON (TVA), precum și accesoriile aferente (dobânzi și penalități de întârziere) calculate începând cu data de 20.11.2010 și până la data plății; 8) pentru actul material de contrabandă din data de 23/24.01.2011: 25.212 RON (taxa vamală), 71.205 RON (acciza), 33.645 RON (TVA), precum și accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere) calculate începând cu data de 23.01.2011 și până la data plății; 9) pentru actul material de contrabandă din data de 26.01.2011:25.545 RON (taxa vamală), 72.146 RON (acciza), 34.090 RON (TVA), precum și accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere) calculate începând cu data de 26.01.2011 și până la data plății.

Inculpatul B. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. A fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (fapta din J.). A fost condamnat la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă calificată, în baza art. 254 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., (două acte materiale din PMT Foeni II). A fost condamnat la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă calificată, în baza art. 254 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (două acte materiale din J.). A fost condamnat la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată, în baza art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 în ref. la art. 274 din aceeași lege, precum și la art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a fost obligat inculpatul B. să plătească statului, cu titlu de confiscare specială, suma de 2367 euro (în echivalentul monedei naționale, la cursul practicat de BNR la data plății). În baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 a fost obligat inculpatul B. să plătească statului suma de 928.126 RON, reprezentând echivalentul în RON al țigaretelor. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de ANAF - prin DRAOV Timișoara (în prezent Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara). În baza art. 14 și 346 din C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. din vechiul C. civ. și art. 6 alin. (2) din Noul C. civ. a fost obligat inculpatul B. să plătească ANAF - prin DRAOV Timișoara (în prezent Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara, cu sediul în Timișoara) următoarele sume de bani: 1) pentru actul material de contrabandă din data de 12/13.01.2011: 30.210 RON (taxa vamală), 85.321 RON (acciza), 40.315 RON (TVA), precum și accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere) calculate începând cu data de 12.01.2011 și până la data plății; 2) pentru actul material de contrabandă din data de 28/29.01.2011: 104.401 RON (taxa vamală), 294.859 RON (acciza), 139.323 RON (TVA), precum și accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere) calculate începând cu data de 28.01.2011 și până la data plății.

Inculpatul D. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. A fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă calificată, în baza art. 254 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. A fost condamnată la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de contrabandă calificată, în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 în ref. la art. 274 din aceeași lege, precum și la art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, (fapta din J. din data de 19/20.01.2011). În baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 a fost obligat inculpatul D. să plătească statului suma de 91.894 RON, reprezentând echivalentul în RON al țigaretelor. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de ANAF - prin DRAOV Timișoara (în prezent Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara). În baza art. 14 și 346 din C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. din vechiul C. civ. și art. 6 alin. (2) din Noul C. civ. a fost obligat inculpatul D. să plătească ANAF - prin DRAOV Timișoara (în prezent Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara, cu sediul în Timișoara) următoarele sume de bani: 1) pentru actul de contrabandă din data de 19/20.01.2011: 13.328 RON (taxa vamală), 37.642 RON (acciza), 17.786 RON (TVA), precum și accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere) calculate începând cu data de 19.01.2011 și până la data plății.

Inculpatul G. a fost condamnat la pedeapsa 3 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. A fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, în baza art. 254 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (6acte materiale din J.). A fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de contrabandă calificată, în formă continuată, în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 în ref. la art. 274 din aceeași lege, precum și la art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., în formă continuată (6 acte materiale din J.). În baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 a fost obligat inculpatul G. să plătească statului suma de 3.372.990 RON, reprezentând echivalentul în RON al țigaretelor. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de ANAF - prin DRAOV Timișoara (în prezent Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara). În baza art. 14 și 346 din C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. din vechiul C. civ. și art. 6 alin. (2) din Noul C. civ. a fost obligat inculpatul G. să plătească ANAF - prin DRAOV Timișoara (în prezent Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara, cu sediul în Timișoara) următoarele sume de bani: 1) pentru actul material de contrabandă din data de 04/05.11.2010: 44.669 RON (taxa vamală), 121.300 RON (acciza), 58.445 RON (TVA), precum și accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere) calculate începând cu data de 04.11.2010 și până la data plății; 2) pentru actul material de contrabandă din data de 07.11.2010:24.680 RON (taxa vamală), 67.018 RON (acciza), 32.291 RON (TVA), precum și accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere) calculate începând cu data de 07.11.2010 și până la data plății; 3) pentru actul material de contrabandă din data de 16/17.11.2010: 89.562 RON (taxa vamală), 243.206 RON (acciza), 117.182 RON (TVA), precum și accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere) calculate începând cu data de 16.11.2010 și până la data plății; 4)pentru actul material de contrabandă din data de 19.11.2010: 130.703 RON (taxa vamală), 354.924 RON (acciza), 171.010 RON (TVA), precum și accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere) calculate începând cu data de 19.11.2010 și până la data plății; 5) pentru actul material de contrabandă din data de 24/25.01.2011: 18.659 RON (taxa vamală), 52.698 RON (acciza), 24.900 RON (TVA), precum și accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere) calculate începând cu data de 24.01.2011 și până la data plății; 6) pentru actul material de contrabandă din data de 27.01.2011: 186.480 RON (taxa vamală), 527.016 RON (acciza), 248.976 RON (TVA), precum și accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere) calculate începând cu data de 27.01.2011 și până la data plății.

Inculpatul E. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. A fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, în baza art. 254 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. A fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de contrabandă calificată, în baza art. 26 din C. pen. raportat la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 în ref. la art. 274 din aceeași lege, precum și la art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. În baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 a fost obligat inculpatul E. să plătească statului suma de 1.623.488 RON reprezentând echivalentul în RON al țigaretelor. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF - prin DRAOV Timișoara (în prezent Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara). În baza art. 14 și 346 din C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. din vechiul C. civ. și art. 6 alin. (2) din Noul C. civ. a fost obligat inculpatul E. să plătească ANAF - prin DRAOV Timișoara (în prezent Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara, cu sediul în Timișoara) următoarele sume de bani: 1) pentru actul material de contrabandă din data de 12/13.01.2011: 30.210 RON (taxa vamală), 85.321 RON (acciza), 40.315 RON (TVA), precum și accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere) calculate începând cu data de 12.01.2011 și până la data plății; 2) pentru actul material de contrabandă din data de 24/25.01.2011: 18.659 RON (taxa vamală), 52.698 RON (acciza), 24.900 RON (TVA), precum și accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere) calculate începând cu data de 24.01.2011 și până la data plății; 3) pentru actul material de contrabandă din data de 27.01.2011: 186.480 RON (taxa vamală), 527.016 RON (acciza), 248.976 RON (TVA), precum și accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere) calculate începând cu data de 27.01.2011 și până la data plății. Prin decizia penală nr. 106/A din 21.03.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2014, au fost admise apelurile declarate de inculpații K., L., M., E., N., O., P., Q., R., G., F., S., T., U., V., I., W., H., B., C., D., A. și X. împotriva sentinței penale nr. 35/PI din 29 ianuarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2011. A fost desființată, în parte, sentința penală atacată, numai în ceea ce îi privește pe apelanții inculpați susmenționați și numai în ceea ce privește pedepsele principale aplicate acestora. Au fost admise apelurile declarate de Y. (moștenitoarea inculpatului Z.) și de AA., BB. și CC. (moștenitorii inculpatului DD.) împotriva aceleiași sentințe. A fost desființată, în parte, sentința penală atacată în ceea ce îi privește pe susnumiții moștenitori și numai în ceea ce privește obligarea lor la plata despăgubirilor civile către partea civilă. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii. Au fost respinse apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, inculpații EE., FF. și GG. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara împotriva aceleiași sentințe. În esență, prin decizia instanței de apel cu privire la acțiunea penală a fost modificat regimul de executare al pedepsei în cazul anumitor inculpați, dispunându-se soluții de condamnare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. În ceea ce privește soluționarea acțiunii civile a fost menținută modalitatea de soluționare a primei instanțe. Examinând cauza sub aspectul admisibilității în principiu, s-a reținut că instanța verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 459 alin. (3) din C. proc. pen. Procedând la verificările impuse de art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., instanța de fond a constatat faptul că cererea este formulată în termen, fiind o solicitare în favoarea persoanei condamnate ce poate fi formulată oricând, în conformitate cu dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. pen.. De asemenea s-a reținut faptul că este îndeplinită și cea de-a doua condiție, cererea fiind motivată, în drept, pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) și e) din C. proc. pen. În speță, s-a reținut că cererea revizuenților a fost formulată cu respectarea condițiilor de la lit. a)-d) ale articolului menționat și anume titularii cererii au fost parte în procesul soluționat prin hotărârea atacată, și îndeplinește condițiile de formă și fond cerute de dispozițiile art. 456 alin. (2) și (3) din C. proc. pen., respectiv au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, iar faptele și împrejurările invocate nu au fost prezentate într-o cerere anterioară care să fi fost judecată definitiv. Curtea a reținut că faptele și mijloacele de probă în baza cărora a fost formulată cererea de revizuire nu conduc în mod evident la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, nefiind îndeplinită condiția de la lit. e) art. 459 alin. (3) din C. proc. pen. Cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. presupune descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Nu constituie fapte sau împrejurări noi nici apărările care au fost puse în discuție, analizate și lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar. Așadar, s-a reținut că pentru a fi incident cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. este necesar ca faptele și împrejurările noi să fi preexistat hotărârii atacate, doar că ele nu au putut fi cunoscute de instanță, indiferent din care motiv. Descoperirea lor ulterioară și invocarea pe calea revizuirii are drept scop evidențierea unor erori de fapt, produse în judecata inițială din cauza necunoașterii respectivelor împrejurări, astfel încât noua situație să conducă la anularea hotărârii contrare legii. Dacă astfel de împrejurări, de natură să contureze o eroare de fapt, au apărut ulterior hotărârii a cărei revizuire se cere, ele nu pot fi temei de anulare a acesteia. S-a reținut că revizuenții sunt nemulțumiți de soluția definitivă de condamnare pronunțată în cauză invocând drept fapte sau împrejurări noi: Decizia nr. 64/2023 a ÎCCJ privind dezlegarea unei chestiuni de drept, Decizia nr. 26/2019 a Curții Constituționale, cererea de îndreptare eroare materială formulată de partea civilă ANAF cu privire la dosarele x/2011 și y/2011; adresa Ministerului de Finanțe din Republica Serbia din data de 20.01.2011 și adresa x din 15.02.2011 din care ar rezulta că prejudiciul imputat revizuenților este incert și nelegal stabilit. Instanța de fond a reținut că nu pot fi considerate fapte sau împrejurări noi deciziile ÎCCJ pronunțate în dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală și deciziile Curții Constituționale invocate de către revizuenți, acestea fiind pronunțate și publicate în Monitorul Oficial al României după rămânerea definitivă a hotărârii prin care au fost condamnați revizuenții, nefiind fapte și împrejurări care au preexistat hotărârii atacate. Prin Decizia nr. 64/2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind dezlegarea unei chestiuni de drept, invocată de către revizuenți, s-a stabilit că " punerea la dispoziție a infrastructurii necesare, de către Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor din cadrul Serviciului Român de Informații, în sensul asigurării condițiilor tehnice pentru punerea în aplicare a măsurilor de supraveghere tehnică, nu reprezintă o activitate de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică, conform art. 142 din C. proc. pen. 2. În procedura prevăzută de articolul 148 alin. (3) din C. proc. pen., precum și de articolul 150 alin. (5) din C. proc. pen., sesizarea judecătorului de drepturi și libertăți în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnică este obligatorie în cazul în care procurorul apreciază că este necesar ca investigatorul să poată folosi dispozitive tehnice de înregistrare, chiar dacă există un mandat de supraveghere tehnică de aceeași natură emis anterior, aceste dispoziții legale instituind o procedură specială, derogatorie de la prevederile art. 139 din C. proc. pen.." Potrivit dispozițiilor art. 477 alin. (3) din C. proc. pen., dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, presupunând conformarea, pe viitor, la exigențele dispozitivului deciziei, fiind aplicabilă cauzelor pendinte. De asemenea, s-a reținut că din considerentele Decizie nr. 270/2016 pronunțată de Curtea Constituțională se desprinde concluzia că, spre deosebire de recursul în interesul legii, hotărârile prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept sunt pronunțate înaintea soluționării definitive a cauzei pentru a se evita situația imposibilității producerii efectelor acestor hotărâri asupra cauzelor penale soluționate definitiv. Sub acest aspect s-a constatat că cele invocate de revizuenți, nu prezintă fapte sau împrejurări noi, de natură a afecta în vreun fel temeinicia hotărârii de condamnare. Revizuenții nu se raportează la fapte sau împrejurări necunoscute de instanță și preexistente soluționării cauzei. S-a reținut că această concluzie derivă și din jurisprudența Curții Europeane a Drepturilor Omului, precum și din aceea că unul dintre principiile fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice care impune ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție (...), securitatea juridică implicând respectul pentru principiul res judicata (...) care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că partea nu poate solicita revizuirea unei decizii definitive și executorie cu unicul scop de a obține o reexaminare a situației de fapt. Revizuenții au criticat modul de administrare a mijloacelor de probă pe parcursul urmăririi penale și aprecierea probelor în procesul penal în baza cărora s-a dispus condamnarea acestora, și soluționarea acțiunii civile, dar pe calea revizuirii, nu se poate ajunge la reinterpretarea probatoriului administrat în cauză sau la suplimentarea probatoriului, pe aspecte de fapt avute în vedere de instanțele care au judecat cauza definitiv. Instanța de fond a constatat că revizuirea este o cale extraordinară de atac, în care judecarea din nou pe fond a unei cauze poate avea loc doar în situațiile expres și limitativ prevăzute de lege, astfel că cele solicitate de petenți nu se încadrează în dispozițiile menționate, având, mai degrabă, caracterul unei căi ordinare de atac, anume cea a apelului, de care revizuenții au uzat deja, având în vedere soluția pronunțată de Înalta Curet de Casație și Jsutiție. Totodată, evaluarea sau interpretarea diferită sau greșită a probelor administrate nu reprezintă un caz de revizuire a hotărârii de condamnare, căci nu se regăsește printre situațiile limitativ și expres prevăzute la lit. a)-f), ale art. 453 din C. proc. pen. Revizuenții au invocat drept fapte și împrejurări noi și prevederile Deciziei nr. 26/2019 a Curții Constituționale prin care " s-a admis sesizarea și s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parlamentul României, pe de-o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești, pe de altă parte, generat de încheierea între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de Informații a Protocolului nr. 00750 din 4 februarie 2009, precum și de exercitarea, în mod necorespunzător, a controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații. 2. Admis sesizarea și constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parlamentul României, pe de-o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești, pe de altă parte, generat de încheierea între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de Informații a Protocolului nr. 09472 din 8 decembrie 2016, doar cu privire la dispozițiile art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1) și art. 9, precum și de exercitarea, în mod necorespunzător, a controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații. 3. Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești, precum și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și unitățile subordonate vor verifica, în cauzele pendinte, în ce măsură s-a produs o încălcare a dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, și vor dispune măsurile legale corespunzătoare." Cu privire la efectele unei decizii a Curții Constituționale asupra unor cauze definitiv soluționate, instanța a constatat că, prin Decizia nr. 37 din 19 ianuarie 2021, Curtea Constituțională a reținut că "legiuitorul a reglementat în dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. un mecanism procedural prin intermediul căruia persoanele îndreptățite pot exercita o cale extraordinară de atac - și anume revizuirea - pentru remedierea situației lor în procesele penale în care a fost invocată o excepție de neconstituționalitate admisă de Curtea Constituțională după pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive." Curtea Constituțională a amintit jurisprudența sa cu privire la instituția revizuirii întemeiate pe acest motiv, și anume Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, prin care a statuat că "soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, este neconstituțională." Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că este în spiritul dreptului la un proces echitabil ca părțile să poată beneficia de efectele deciziilor Curții Constituționale, în cauzele în care au invocat excepția de neconstituționalitate a unei dispoziții legale și în care s-a pronunțat o hotărâre definitivă care s-a întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituțională, aceasta fiind rațiunea pentru care legiuitorul a reglementat, printre cazurile de revizuire, pe cel prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. În acest sens, prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016 pronunțată de Curtea Constituțională, paragrafele 25 și 33, Curtea a reținut că, "distinct de ipoteza cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării deciziei de admitere a excepției de neconstituționalitate (cauze pendinte) - în care decizia de admitere produce efecte erga omnes, întrucât ceea ce are relevanță în privința aplicării sale este faptul că raportul juridic guvernat de dispozițiile legii declarate neconstituționale nu este definitiv consolidat -, în privința cauzelor care nu se mai află pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării deciziei de admitere a Curții, fiind vorba despre un raport juridic epuizat, decizia de admitere va produce efecte juridice doar în condiții strict limitative." Instanța a apreciat că motivul invocat de revizuenți pentru a obține o rejudecare a cauzei penale nu se încadrează în cazul prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., întrucât nu au fost aduse în discuție fapte sau împrejurări noi care să conducă la netemeinicia hotărârii de condamnare. Totodată, a constatat instanța de fond că, prin fapte sau împrejurări necunoscute la judecarea cauzei se înțelege fapte probatorii noi, adică probe în sensul art. 97 alin. (1) din C. proc. pen., care au legătură cu fapta penală deduse judecății. Cu privire la înțelesul expresiei "fapte sau împrejurări", în literatura de specialitate, ca și în practica judiciară, s-a considerat că aceasta se referă la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, și anume orice întâmplare, situație sau stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii. Pe de altă parte, faptele sau împrejurările noi la care face referire art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., trebuie să fie descoperite, din această exprimare rezultând și necesitatea preexistenței acestora față de momentul pronunțării hotărârii judecătorești supuse revizuirii. În acest context, pronunțarea unei decizii de către Curtea Constituțională nu poate avea semnificația unor fapte sau împrejurări noi, în accepțiunea art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. Instanța a reținut că Deciziei nr. 26/2019 a Curții Constituționale invocată de către revizuenți drept faptă sau împrejurare nouă nu poate produce efecte pentru trecut (ex tunc) actului jurisdicțional al Curții - cu încălcarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală - și ar nega, în mod nepermis, autoritatea de lucru judecat care este atașată hotărârilor judecătorești definitive în condițiile în care revizuenții nu au sesizat Curtea Constituțională cu această excepție în cauză pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. Revizuenții au invocat drept fapte sau împrejurări noi, necunoscute instanței la data soluționării cauzei și cererea de îndreptare eroare materială formulată de partea civilă ANAF cu privire la dosarele x/2011 și y/2011 Instanța a constatat că, prin cererea de îndreptare a eroii materiale, care a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel Timișoara, partea civilă a solicitat îndreptarea erorii materiale în sensul precizării în dispozitivul sentinței penale 35/PI/29.01.2014 a prejudiciului reținut de instanță conform solidarității stabilite în cursul urmăririi penale și a judecării cauzei, așa cum au fost comunicate de către autoritatea vamală. Cererea de îndreptare a eroii materiale a fost recalificată de către instanța de judecată drept contestație la executare, iar prin sentința penală nr. 580/PI din 15.09.2017 pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara a fost respinsă ca nefondată contestația la executare, soluția primei instanțe fiind menținută prin Decizia nr. 320/10.04.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017. Referitor la deficiențele ori neregularitățile existente în cadrul procedurii de executare silită privind latura civilă invocate de către revizuenți, dincolo de faptul că acestea pot face obiectul unei contestații la executare în materie civilă, Curtea a reținut că nu poate face aprecieri în prezentul cadru procesual cu privire la modalitatea în care se desfășoară executarea silită de către executorii judecătorești, iar aceste aspecte erau deja cunoscute de către instanțele de judecată. Cererea de îndreptare a eroii materiale formulată de către partea civilă, recalificată de către prima instanță drept contestație la executare, nu poate constitui temei al revizuirii în baza art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., nefiind probă propriu-zisă, respectiv orice întâmplare, situație sau stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii și nici fapte și împrejurări noi care au preexistat hotărârii atacate. Revizuenții au invocat drept fapte sau împrejurări noi și adresa Ministerului de Finanțe din Republica Serbia din data de 20.01.2011 și adresa x din data de15.02.2011 din care ar rezulta că prejudiciul imputat revizuenților este incert și nelegal stabilit. Curtea a reținut că potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă a unei fapte sau împrejurări cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Pe calea revizuirii nu este posibilă o prelungire a probatoriului pentru fapte și împrejurări cunoscute de instanță, și nicio readministrare sau o reinterpretare a probatoriului administrat. Faptul că la soluționarea definitivă a acțiunii civile instanțele și-au argumentat soluția pe alte probe, nu poate determina o reinterpretare a probatoriului sau o prelungire a acestuia în cadrul acestui demers procesual. În ceea ce privește cazul de revizuire invocat, instanța de fond a reținut că solicitarea revizuenților nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, întrucât au fost formulate critici care privesc modul de analizare și evaluare a probatoriului de către instanța învestită cu soluționarea cauzei, care au condus petenții la concluzia că soluția dispusă în cauză nu este temeinică. Astfel, instanța a constatat că potrivit art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., constituie caz de revizuire descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate, or, așa cum rezultă din dosarul de fond, instanța a apreciat asupra solicitărilor de probatorii ale revizuenților, cu ocazia soluționării pe fond a cauzei. În ceea ce privește cel de-al doilea caz de revizuire invocat, instanța a reținut că pentru a se reține cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. trebuie îndeplinite următoarele condiții: 1. Să existe două hotărâri penale definitive, prin care instanțele să soluționeze conflictul de drept penal substanțial. 2. Dispozitivele hotărârilor judecătorești definitive să fie ireconciliabile. Se va reține caracterul ireconciliabil în cazul în care soluțiile pronunțate se exclud una pe cealaltă. Caracterul ireconciliabil vizează, în principiu, situația de fapt reținută (aceeași faptă, dar făptuitori diferiți, ori același făptuitor însă fapte diferite, respectiv fapte și făptuitori diferiți, dacă acestea sunt corelative), însă poate viza și situații de drept diferite, întemeiate pe aceeași baza factuală. 3. Hotărârile să nu fi fost atacate concomitent prin intermediul altor căi extraordinare de atac. Revizuenții au invocat faptul că, din cauza unor disjungeri s-a ajuns ca inculpații (trimiși în judecată pentru comiterea în calitate de participanți la aceleași fapte prevăzute de legea penală) să fie judecați în 2 loturi procesuale distincte: lotul x dosar x/2011 și lotul x dosar x/2011, iar astfel pe latură civilă, pentru aceleași acte materiale și pentru aceeași participanți la comiterea acestora, să fie pronunțate hotărâri judecătorești definitive ce nu se pot concilia, prin care latura civilă a fost soluționată diferit. Curtea a reținut că aspectele criticate cu privire la soluționarea acțiunii civile au fost invocate prin motivele de apel, o suplimentare a probatoriului așa cum au solicitat revizuenții prin efectuarea unei expertize privind cuantumul prejudiciului nefiind admisibilă. Pentru existența acestui caz de revizuire este necesar să existe două hotărâri penale definitive prin care instanțele să fi soluționat conflictul de drept substanțial penal sau latura civilă provenită din infracțiune, iar dispozitivele acestora să fie ireconciliabile, în sensul de a se exclude unul pe altul (de exemplu, printr-o hotărâre judecătorească complicii la săvârșirea unei infracțiuni sunt condamnați, în timp ce autorii, judecați ulterior, sunt achitați, considerându-se că fapta nu există). Revizuenții au contestat cuantumul prejudiciului, nemulțumirile acestora vizând modul de soluționare a acțiunii civile și au solicitat o reinterpretare a probatoriului administrat, fapt inadmisibil în acest stadiu procesual, deoarece se tinde la o reanalizare a fondului cauzei. S-a reținut că instanța nu este ținută nici să analizeze modalitatea de comitere a infracțiunii, faptul că revizuenții au de plătit un prejudiciu foarte mare (prejudiciul fiind stabilit printr-o hotărâre definitivă), aceste chestiuni excedând obiectului cauzei. Faptul că în dosarul nr. x/2011 al Curții de Apel Timișoara și în dosarul nr. x/2011 al Curții de Apel Timișoara sumele de bani stabilite ca prejudiciu diferă nu reprezintă o contrarietate de hotărâri, în condițiile în care răspunderea penală este personală, iar prejudiciul a fost stabilit pentru fiecare inculpat raportat la acte materiale diferite, cantități diferite de țigări, chiar dacă faptele au fost comise în cursul aceleiași zile. Prin concluziile scrise, revizuenții au invocat, pentru a demonstra caracterul incert al prejudiciului, sentința civilă nr. 2437/08.03.2017 pronunțată de Judecătoria Timișoara rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1612/26.09.2017 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2016, prin care a fost admisă contestația la executare în cazul contestatorului HH., inculpat în dosarul nr. x/2011. Instanța de fond a reținut că hotărârile invocate nu au aplicabilitate în cauză, ele vizând aspecte privind dosarul de executare, respectiv calculul debitului de către executorul judecătoresc, nefiind contestat prejudiciul stabilit de către instanță la judecata pe fond așa cum rezultă din considerentele deciziei civile menționate . Împrejurarea că instanțele au soluționat acțiunea penală și acțiunea civilă în fiecare dosar menționat raportat la probele administrate, stabilind prejudiciul apreciat în mod diferit de către petenți, nu constituie motiv de ireconciliabilitate a hotărârilor. Față de specificul căilor extraordinare de atac, în raport cu deosebirea fundamentală, de necontestat, între căile ordinare și căile extraordinare de atac; cu respectarea principiului autorității de lucru judecat; dar și a premisei prezumției de legalitate a soluțiilor pronunțate în mod definitiv; cu evoluția modificărilor legislative în materia revizuirii, se constată că orice element care a fost pus în discuția instanțelor și cu privire la care aceasta s-a pronunțat în mod definitiv, nu mai poate constitui temei al revizuire, fără dovedirea vrunui caz de revizuire reglementat din C. proc. pen. și ca urmare cererea de revizuire apare ca inadmisibilă. În ceea ce privește cererea revizuenților de suspendare a executării hotărârii supuse revizuirii instanța a apreciat că nu sunt întrunite prevederile art. 460 alin. (1) din C. proc. pen. pentru a se dispune suspendarea raportat la considerentele menționate, motiv pentru care a fost respinsă. Împotriva sentinței penale nr. 5/REV din data de 4 iulie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală în dosarul nr. x/2024 au declarat apel, în termenul legal, revizuenții G., C., E., F., A., B., D., I. și H.. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12 august 2024, primul termen de judecată fiind stabilit, în mod aleatoriu, la data de 25 septembrie 2024, când a fost amânată cauza pentru termenul din data de 6 noiembrie 2024 având în vedere cererea de amânare în vederea pregătirii apărării formulată de apărătorul revizuenților. Concluziile reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului ales al apelanților revizuenți au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate. Prin motivele de apel formulate, apelanții revizuenți au susținut că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică, apreciind că cererea de revizuire întrunește condițiile de admisibilitate în principiu prevăzute de art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., fiind întemeiată pe cazurile de revizuire reglementate de art. 453 alin. (1) lit. a) și lit. e) din același act normativ. În ceea ce privește cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., apelanții au invocat existența unor împrejurări noi, necunoscute instanței la momentul soluționării cauzei, care ar dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare. Astfel, aceștia au invocat, în primul rând, adresa emisă de Ministerul Finanțelor din Republica Serbia - Administrația Vămilor, la data de 20.01.2011, și adresa Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) din data de 15.02.2011, din conținutul cărora ar rezulta că valoarea unui pachet de țigări marca x, la care s-a raportat acuzația de contrabandă, era semnificativ mai mică decât cea reținută de instanță în soluția de condamnare, astfel că prejudiciul imputat ar fi incert și nelegal stabilit. De asemenea, apelanții au invocat ca împrejurare nouă cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de partea civilă ANAF - DGRFP Timișoara, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2017. Prin această cerere, partea civilă a solicitat clarificarea modalității de executare a dispozițiilor civile din sentința penală nr. 35/PI din 29 ianuarie 2014, în