ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2229/2025

Ședința publică din data de 29 aprilie 2025

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-sectia a IX-a în data de 22.01.2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâții să asigure reclamantului, pe bază de prescripție medicală, fără somație și fără trecerea vreunui termen, în regim de compensare 100 % (fără contribuție personală), medicamentul ENFORTUMAB VEDOTIN (denumire comercială PADCEV) pe bază de prescripție medicală, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2024 al acestei instanțe.

Prin sentința nr. 276 din data de 21 februarie 2024, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România, ca neîntemeiate.

Totodată, a respins excepțiile inadmisibilității ordonanței președințiale, ca neîntemeiate.

A admis cererea de ordonanță președințială și a obligat pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale să-i asigure reclamantului, pe bază de prescripție medicală, fără somație și fără trecerea vreunui termen, în regim de compensare 100 % (fără contribuție personală), medicamentul ENFORTUMAB VEDOTIN (denumire comercială PADCEV) pe bază de prescripție medicală, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2024 al acestei instanțe.

Împotriva sentinței de fond menționate la pct. 2 au exercitat recursuri pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Ministerul Sănătății, toți recurenții criticând-o pentru nelegalitate conform argumentelor expuse pe larg în cererile de recurs formulate și solicitând admiterea căilor de atac astfel cum au fost promovate, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei cu consecința respingerii cererii de ordonanță președințială ca neîntemeiată.

Analizând, cu prioritate, în condițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului-reclamant A., invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată și o va admite, pentru motivele expuse în continuare.

Conform art. 997 din C. proc. civ.:

"(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului. (3) La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen. (4) Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului. (5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt."

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura dispusă pe calea ordonanței președințiale este caracterizată de urgență și are un caracter provizoriu, fiind limitată sub aspect temporal, în sensul că poate fi dispusă numai până la data soluționării definitive a dosarului ce vizează fondul cauzei.

În speță, cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A. vizează obligarea pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, să asigure reclamantului, pe bază de prescripție medicală, fără somație și fără trecerea vreunui termen, în regim de compensare 100 % (fără contribuție personală), medicamentul ENFORTUMAB VEDOTIN (denumire comercială PADCEV) pe bază de prescripție medicală, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2024 al acestei instanțe.

Excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa are ca efect împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului.

Din prevederile art. 56 alin. (3) C. proc. civ. rezultă că lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată atât în primă instanță, cât și direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepție procesuală, iar în recurs, în condițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanța poate să invoce lipsa capacității procesuale de folosință din oficiu, oricând, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac."

De asemenea, conform art. 56 alin. (1) din C. proc. civ. poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit dispozițiilor cuprinse la alin. (3) al aceluiași text de lege, lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință fiind lovite de nulitate absolută.

Așa cum reiese din înscrisurile aflate la dosar, intimatul-reclamant A. a decedat la data de 19 martie 2024, act deces 1151/2024, București, iar obiectul cererii de de ordonanță președințială era strâns legat de persoana reclamantului, întrucât viza asigurarea medicației pentru tratarea bolii de care suferea acesta.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, capacitatea de folosință a persoanei fizice începe de la naștere și încetează la moartea acesteia, iar potrivit art. 5 alin. (2) din același act normativ, capacitatea de folosință este capacitatea de a avea drepturi și obligații. Totodată, pentru a fi parte în proces este necesar, potrivit art. 56 din C. proc. civ., ca titlularul acțiunii să aibă folosința drepturilor civile, deci să aibă capacitate de folosință.

În consecință, având în vedere că la momentul pronunțării instanței de recurs, titularul cererii de ordonanță președințială nu avea capacitate procesuală de folosință, Înalta Curte urmează să respingă recursurile declarate împotriva sentinței primei instanțe, ca fiind formulate împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 32 alin. (1) lit. a) și art. 56 din același cod, Înalta Curte va respinge recursurile formulate de pârâții Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, toate împotriva sentinței civile nr. 276 din data de 21 februarie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulate împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 276 din 21 februarie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulate în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 aprilie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.