ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1786/2025

Ședința publică din data de 28 martie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal sub număr unic de dosar x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, să se dispună: repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, prin care s-a introdus o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4000 de RON; obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata unor sume egale cu cele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia de serviciu; obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului; obligarea pârâților să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensia de serviciu a contribuțiilor sociale de sănătate.

Prin sentința civilă nr. 40/2023, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

"Respinge excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta A. (...) în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României (...)

Obligă pe pârâtul Guvernul României la plata către reclamanta A. a unor despăgubiri egale cu sumele reținute din pensia acesteia, în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 130/2021, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate, sumele urmând a fi indexate cu rata inflației.

Dispune obligarea pârâtului Guvernul României la plata către reclamantă a unor despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute din pensiile reclamantei cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului.

Respinge în rest cererea de chemare în judecată.

Obligă pe pârâtul Guvernul României să plătească reclamantei A. cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 200 de RON.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel Brașov."

Împotriva sentinței civile nr. 40/2023 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs Guvernul României, formulând totodată și cerere de repunere în termenul de declarare și motivare a recursului.

A învederat că, în data de 18.04.2024, la Registratura Generală a Guvernului României a fost înregistrată cu nr. x/18.04.2024, cererea creditoarei A. de punere în executare a obligațiilor Guvernului Româmei din sentința civilă nr. 40/03.04.2023, pronunțată de către Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2022.

Însă, recurentul arată că la data înregistrării cererii de executare voluntară a debitului izvorât din titlul antereferit, la sediul Guvernului României nu fusese comunicată, potrivit dispozițiilor C. proc. civ. soluția de fond, în vederea exercitării căii de atac.

Deși obligația procedurală de comunicare a sentinței prin poștă a fost menționată de către instanța de fond, prin însuși actul care preceda înscrisurile comunicate Guvernului României, în data de 08.12.2022, aceasta nu a fost îndeplinită/respectată în mod corespunzător.

În acest sens, susține că prin adresa emisă la data de 05.12.2022, în dosarul nr. x/2022, de către Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, s-a menționat, în mod clar, faptul că: "hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză se va comunica prin poștă conform art. 427 C. proc. civ.."

Însă, în mod contrar, Curtea de Apel Brașov nu a ținut cont de obligația instituită de lege și expres asumată de instanță asumat prin actul procedural sus menționat și a procedat la comunicarea sentinței civile nr. 40/03.04.2023, exclusiv, prin e-mail, la data de 04.05.2023.

Prin urmare, recurenta a arătat că prima instanță, deși s-a angajat, în mod ferm, prin adresa emisă la data de 05.12.2022, să comunice hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză, prin poștă, conform art. 427 C. proc. civ., a procedat la comunicarea sentinței civile nr. 40/03.04.2023, exclusiv, prin e-mail, deși nu a solicitat anterior Guvernului României permisiunea de a comunica valabil acte procedurale la adresa de email x@x.ro, cu atât mai mult cu cât aceasta nu figurează pe site-ul oficial al Guvernului României.

Recurentul a apreciat că dacă un document este transmis la o altă adresă, cum a fost situația în cauză, hotărârea judecătorească fiind comunicată pe adresa de email a unui compartiment din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, procedura nu poate fi considerată îndeplinită cu recurentul-pârât Guvernul României.

Nu s-a formulat întâmpinare.

S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 28.03.2025, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat, pentru următoarele considerente:

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că excepția tardivității recursului este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)." Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. "Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută."

Înalta Curte reține că sentința civilă nr. 40/2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentului-pârât, la data de 04.05.2023, la adresa de e-mail indicată de acesta.

Astfel, prin adresa instanței de fond prin care s-a comunicat cererea de chemare în judecată către Guvern, în vederea depunerii întâmpinării, i s-a pus în vedere acestuia, raportat la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 220/2022 privind valorificarea adaptată a unor măsuri dovedite benefice pentru instituțiile din domeniul justiției - Covid, să indice adresa de e-mail sau numărul de fax pentru comunicarea actelor de procedură. S-a mai menționat că "hotărârea judecătorească ce se va pronunța se va comunica prin poștă conform art. 427 C. proc. civ.."

În cauză, hotărârea a fost comunicată prin intermediul aplicației B., e-mailul fiind deschis de către Guvern la data de 04.05.2023, conform dovezii de comunicare de la dosarul de la fond, aceasta nemaifiind comunicată și prin poștă.

Înalta Curte are în vedere dispozițiile Deciziei nr. 75/2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept care a stabilit că:

"Efectuarea procedurii de citare, în conformitate cu dispozițiile art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., dacă partea a solicitat și a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală de comunicare a actelor de procedură, fără a fi condiționată de efectuarea procedurii în format letric conform dispozițiilor art. 154 alin. (1) din același act normativ.

Actul de citare a părții în proces, într-o altă modalitate decât cea invocată prin cererea adresată instanței, este lovit de nulitate în temeiul dispozițiilor art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., dacă prin nerespectarea modalității de comunicare a actului de procedură s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia, fără a fi condiționată de utilizarea procedurii înscrierii în fals, în temeiul dispozițiilor art. 163 alin. (5) și art. 164 alin. (4) din C. proc. civ.."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 154

1

C. proc. civ., care reglementează următoarele:

"(1)Comunicarea hotărârilor judecătorești se va face, din oficiu, prin poștă electronică dacă partea a indicat instanței datele corespunzătoare în acest scop direct sau la solicitarea expresă a instanței în timpul procesului. Comunicarea va fi semnată cu o semnătură electronică calificată sau o semnătură electronică avansată creată cu un certificat pentru semnătură electronică emis de o autoritate sau o instituție publică din România, care va înlocui ștampila instanței și semnătura grefierului de ședință.

(2)Hotărârile judecătorești se consideră comunicate la momentul la care au primit mesaj din partea sistemului folosit că au ajuns la destinatar potrivit datelor furnizate de acesta.

(3)Dacă comunicarea prin poștă electronică nu este posibilă din pricina lipsei datelor în acest sens sau sistemul folosit indică eroare în transmiterea prin poștă electronică, comunicarea hotărârilor judecătorești se va face potrivit art. 154."

Astfel, pentru argumentele arătate mai sus, Înalta Curte apreciază că dispozițiile legale sunt clare în ceea ce privește comunicarea hotărârilor, fiind enunțată regula conform căreia comunicarea hotărârilor judecătorești se "va face (…) prin poștă electronică". Este promovată formal teza obligativității comunicării hotărârilor judecătorești prin poștă electronică, iar o atare aplicare este condiționată de indicarea de către parte a datelor necesare pentru a face posibilă comunicarea. Indicarea acestor date se poate face de parte în mod direct sau "la solicitarea expresă a instanței în timpul procesului".

Drept urmare, instanța are libertatea deplină de a solicita părților implicate în procedura judiciară să indice toate datele necesare pentru comunicarea hotărârii prin poștă electronică.

În speță, a fost indicată o adresă de e-mail pentru comunicarea actelor de procedură, iar hotărârea a fost legal comunicată prin aplicația B. către Guvernul României, conform dovezilor de la dosar.

Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la data de 04.05.2023, iar recursul a fost declarat după o perioadă de timp de 1 an, respectiv la data de 24.05.2024.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere perioada pandemică și măsurile speciale luate în această perioadă, precum și dispozițiile legale menționate mai sus, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, va admite excepția tardivității invocată din oficiu și va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului.

Admite excepția tardivității invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinței nr. 40/2023 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.