ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 iulie 2025

Asupra conflictului de competență;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 63/2025 din 20.03.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025, Tribunalul Mureș, secția penală, a dispus în temeiul prevederilor art. 41 alin. (1), lit. a) și alin. (2) C. proc. pen., declinarea în favoarea Tribunalului Prahova a competenței soluționării cauzei privind pe inculpații:

Pentru a pronunța această soluție, în esență, instanța a avut în vedere că prin încheierea penală din data de 12.03.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, s-a dispus disjungerea cauzei, formarea unui nou dosar și declinarea în favoarea Tribunalului Prahova a cauzei privind pe inculpații menționați anterior, arătând că în dosarul nr. x/2018 au rămas pentru a fi judecate infracțiunile pentru care Tribunalul Mureș este competent teritorial, iar în aceeași cauză aplicația informatică ECRIS nu permite generarea a două sentințe cu număr.

Prin urmare, având în vedere admiterea excepției necompetenței teritoriale dispusă prin încheierea penală din data de 12.03.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2018, s-a arătat că remediul imediat al acestei soluții este declinarea cauzei în favoarea Tribunalului competent, prin sentință distinctă în dosarul nou format.

Prin încheierea penală nr. 142 din data de 25.06.2025, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2025, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova invocată de către inculpata A. S.A. și inculpatul C..

În temeiul art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 44 alin. (2), art. 46 alin. (1), art. 47 alin. (2) și (3), art. 49 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cauzei penale nr. 1587/102/2025, disjunsă din cauza penală nr. 2221/102/2018 aflată pe rolul Tribunalului Mureș, vizând pe inculpații:

- A. S.A., societate administrată în sistem dualist, cu sediul în București, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. și ped. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (text valabil începând cu data de 22.03.2013), cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen..(25 acte materiale în relație cu S.C. B. ȘI AUTOMATIZARE S.R.L. și 3 acte materiale în relație cu S.C. D. S.R.L.),

- C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată", prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (12 acte materiale) - în relația cu S.C. D. S.R.L..

Totodată, în baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen.., s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În esență, pentru a dispune astfel, Tribunalul Prahova a reținut că, în cauza penală inițială, prin încheierea din 12.03.2025, Tribunalul Mureș a dispus 29 de disjungeri iar ulterior, în fiecare dosar nou format, a dispus declinarea către 29 de tribunale la nivel național.

Competența teritorială a fost amplu dezbătută în faza de cameră preliminară. Prin încheierea nr. 63/CP/19.05.2022 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureș, definitivă prin încheierea nr. 32/C/CP/17.02.2023 a Curții de Apel Târgu-Mureș, a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mureș, excepție analizată global asupra întregii cauze penale ce constituie dosarul penal nr. x/2018

Tribunalul Prahova a reținut că încheierile pronunțate în faze de cameră preliminară se bucură de autoritate de lucru judecat, dispozițiile art. 47 alin. (2) și (3) C. proc. pen. trebuind interpretate și prin prisma arhitecturii unei cauze prin care instanța este sesizată prin rechizitoriu. Astfel, în condițiile în care, potrivit art. 342 C. proc. pen., competența instanței face obiectul controlului în faza de cameră preliminară iar această pretinsă neregularitate a fost invocată și amplu analizată, nu se identifică niciun argument pentru care acest aspect nu s-ar considera definitiv dezlegat încă din faza de cameră preliminară, dat fiind faptul că nu au apărut elemente noi ulterior soluționării definitive a camerei preliminare.

Mai mult, aplicarea dispozițiilor art. 46 C. proc. pen. privind disjungerea cauzei nu acordă posibilitatea efectuării vreunei noi analize a competenței instanței prin raportare la noul obiect parțial al învestirii, astfel cum a procedat Tribunalul Mureș în prezenta cauză. De vreme ce competența a fost global stabilită în favoarea Tribunalului Mureș, orice disjungere din cauza penală nr. 2221/102/2018 rămâne în competența acestei prime instanțe sesizate, neputând fi ignorată împrejurarea că toate aceste noi cauze provin dintr-o operațiune de disjungere.

S-a mai reținut că în prezenta cauză nu s-a dat citire actului de sesizare, însă argumentul central al soluției de declinare este o schimbare a încadrării juridice, operațiune efectuată în temeiul art. 386 C. proc. pen.

În consecință, s-a declinat competența de soluționare a cauzei penale nr. 1587/102/2025 disjunsă din cauza penală nr. 2221/102/2018 aflată pe rolul Tribunalului Mureș, constatându-se totodată ivit conflictul negativ de competență și astfel înaintată cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

*****

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 08.07.2025, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 17.07.2025.

Înalta Curte, analizând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Mureș și Tribunalul Prahova, cu privire la competența de soluționare a cauzei nr. 1587/102/2025 constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Mureș, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară.

Conform art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanța ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanța care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanța care și-a declinat cea din urmă competența.

Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, conflictul negativ de competență poartă asupra soluționării cauzei penale privind pe inculpații A. S.A., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. și ped. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (text valabil începând cu data de 22.03.2013), cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (25 acte materiale în relație cu S.C. B. ȘI AUTOMATIZARE S.R.L. și 3 acte materiale în relație cu S.C. D. S.R.L.) și C., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată", prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (12 acte materiale) - în relația cu S.C. D. S.R.L..

Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș a fost sesizat Tribunalul Mureș cu privire la un număr de 89 de inculpați, cauza fiind înregistrată sub dosar nr. x/2018.

Prin actul de sesizare s-a reținut că o parte din activitatea infracțională reținută în cauză s-a desfășurat pe raza județului Mureș și a atras competența teritorială a Tribunalului Mureș.

În cauză, a fost parcursă procedura de cameră preliminară, iar prin încheierea nr. 32 din data de 17.02.2023 pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Târgu Mureș, s-a dispus începerea judecății.

Ulterior, Tribunalul Mureș a sesizat Tribunalul Prahova în ceea ce privește pe inculpații A. S.A. și C., trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, fiind format dosarul de față nr. x/2025

Potrivit art. 36 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. competența de judecată a infracțiunilor cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism aparține tribunalului.

Determinarea competenței teritoriale a instanțelor de judecată se realizează în funcție de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârșirii infracțiuni (forum delicticomissi), astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiași text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul (forum deprehensionis); locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta (forum domicilii) și locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate (forum domicilii victimae).

Dispozițiile art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. definesc locul săvârșirii infracțiunii ca fiind "locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia", iar prevederile alin. (3) al aceluiași articol statuează că, "în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să judece."

Norma de procedură evocată instituie, prin urmare, competența egală a tuturor instanțelor judecătorești în circumscripția cărora s-a desfășurat activitatea infracțională, fără a avea relevanță juridică, sub acest aspect, dacă în raza instanței sesizate s-a desfășurat întreaga activitate obiectivă circumscrisă verbum regens al infracțiunii deduse judecății sau, dimpotrivă, s-a produs numai rezultatul acesteia.

Or, ca efect al opțiunii legislative relevate de dispozițiile art. 41 alin. (1) sau art. 41 alin. (3) din C. proc. pen., sesizarea uneia dintre instanțele deopotrivă competente teritorial potrivit alin. (2) al textului are ca efect încetarea vocației celorlalte la judecarea cauzei, competența recunoscută organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condițiile legii.

Înalta Curte constată că Tribunalul Mureș a fost prima instanță sesizată cu rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, devenind, astfel, incidente și dispozițiile art. 41 alin. (4) teza finală din C. proc. pen. care, în caz de sesizări succesive a mai multor instanțe deopotrivă competente, atribuie instanței mai întâi sesizate competența de judecare a cauzei.

Relevant sub aspectul competenței de soluționare a cauzei este faptul că, prin încheierea din data de 07.11.2021 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul asociat nr. x/2018, în raport de încadrarea juridică stabilită de organul de urmărire penală în sarcina inculpatei A. S.A., în temeiul art. 345 alin. (1) din C. proc. pen., s-a respins ca nefondată excepția necompetenței materiale, teritoriale și după calitatea persoanei a Tribunalului Mureș cu privire la soluționarea prezentei cauze.

Astfel se constată că, în procedura de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară a analizat competența materială, teritorială și după calitatea persoanei a Tribunalului Mureș cu privire la soluționarea prezentei cauze.

De asemenea, Înalta Curte notează că nici disjungerea nu atrage declinarea cauzei pentru respectarea duratei rezonabile a procesului penal în vederea garantării inculpaților a dreptului la un proces penal echitabil, Tribunalul Mureș deturnând scopul prevăzut de legiuitor în ceea ce privește instituția disjungerii.

În acest sens, Înalta Curte constată că disjungerea cauzei este o măsură procesuală care se dispune pentru buna desfășurare a judecății, însă atât dosarul inițial, cât și cel nou format ca urmare a disjungerii, rămân spre soluționare instanței inițial investite, în speță, Tribunalul Mureș.

Potrivit dispozițiilor art. 46 alin. (1) din C. proc. pen., pentru motive temeinice privind mai buna desfășurare a judecății, instanța poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpați sau la unele dintre infracțiuni, însă, în situația în care judecătorul apreciază că se impune disjungerea cauzei, legea nu îi permite ca, sub pretextul unei mai bune desfășurări a judecății, să procedeze la declinarea cauzei cu referire la inculpații pentru care a dispus disjungerea în favoarea unei alte instanțe decât în condițiile legii [spre exemplu în cazul în care se dispune disjungerea și ulterior inculpatul, după săvârșirea infracțiunii dobândește una din calitățile prevăzute la art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., reglementat de art. 48 alin. (2) din C. proc. pen..].

Prin urmare, Înalta Curte având în vedere dispozițiile art. 36 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 41 din C. proc. pen., concluzionează că, în speță, competența de a soluționa cauza privind pe inculpații A. S.A. și C. din punct de vedere material și teritorial aparține în primă instanță Tribunalului Mureș.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei de față în favoarea Tribunalului Mureș, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații A. S.A. și C. în favoarea Tribunalului Mureș, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iulie 2025.