ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4535/2024

Ședința publică din data de 15 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 07.12.2023, sub nr. x/2023, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General Pentru Imigrări - Direcția Migratie - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin, a formulat contestație împotriva refuzului instituției pârâte IGI Caraș-Severin nr. x/BICS/BED/10.11.2023 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societatea reclamantă pentru dl. B. cetățean al statului NEPAL, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea actului emis de către pârât și obligarea acestuia să emită unu nou act prin care sa soluționeze favorabil cererea reclamantei de acordare a avizului de angajare pentru cetățeanul străin.

Prin sentința civilă nr. 165 din 12 martie 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migratie - Biroul Pentru Imigrări Caraș-Severin.

Împotriva sentinței civile nr. 165 din 12 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, reclamanta a susținut că străinul B. a fost încadrat în munca inițial la societatea comerciala A. S.R.L. care i-a obtinut aviz de angajare in munca, însă Inspectoratul Teritorial de Munca Timis în urma unui control tematic din data de 11.04.2023 in urma analizei activitatii societatii, a constatat faptul ca activitatea de prestari sewicii ce se desfasoara la terti trebuie autorizata de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale ca si agent de munca temporara.

La data de 29.05.2023 măsură a fost îndeplinită și comunicată la ITM Timis facandu-se mentiunea clara ca este imposibil de modificat structura societatii A. S.R.L. in conformitate cu cerintele H.G. nr. 1256/2011, dar a fost infiintata o firma subsidiara A. S.R.L., în care asociat unic este A. S.R.L., urmând să se facă transferul tuturor angajaților străini și care lucrează sub forma de prestari servicii la terti.

Recurente susține că a depus online pe site-ul instituției parate cerere de acordare a avizului de angajare in munca impreuna cu toate documentele necesare (pasaport, cazier, permis sedere, chitante plata taxe, adeverinta de la ANOFM, fisa postului, certificat constatator de la Registrul Comertului Timiș, certificat de inregistrare al societatii, curriculum vitae, poza, declaratie pe proprie raspundere a strainului ca nu are antecedente penale, oferta angajare, delegatie a persoanei imputernicite sa depuna dosarele din partea soubscrisei precum si acordul din partea societatii A. S.R.L. privind angajarea strainului in cadrul subscrisei) la data de 24.07.2023 primind numar de inregistrare x. Oferta de angajare pentru cetateanul strain este pentru functia cu cod COR: 932906: muncitor necalificat la asamblarea si montarea pieselor iar unul din codurile CAEN ale societatii, pentru care s-a cerut autorizare de catre Registrul Comertului este 2562 — Operatiuni de mecanica generala, ceea ce înseamna ca este corelat codul Cor al cetateanului strain cu codul CAEN al societatii.

Recurenta afirmă că instituția pârâtă motivează în drept pe de o parte refuzul de eliberare a avizului de angajare pentru cetățeanul străin prin faptul că recurenta nu îndeplinește conditiile necesare pentru acordarea avizului de angajare, aratand ca ca am incalcat prevederile art. 4, alin. (2) lit. a), din) O.G. nr. 25/2014, iar in fapt ca societatea nu desfasoară activitatile prevăzute în actul constitutiv, iar pe de alta parte prin încălcarea de către reclamantă a disp. art. 30 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014.

Condiția generală pentru eliberarea avizului de angajare pe care institutia consideră că recurenta a încălcat-o este cea prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. a): angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală desfășoară pe teritoriul României activități compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului.

Recurenta apreciază că în cadrul raportului juridic tripartit (agent de muncă temporari - salariat temporar - utilizator) partea care are calitatea de angajator este agentul de muncă temporar, iar pentru a păstra sensul reglementării agentului de muncă temporară, nu i se poate imputa acestui subiect de drept obligativitatea de a presta efectiv activitatea pentru care se cere acordarea avizului de muncă, activitatea urmând să se desfășoare la utilizator, deoarece utilizatorul este persoana fizică sau juridică pentru care și sub supravegherea si conducerea căreia muncește temporar un salariat temporar pus la dispozitie de agentul de munci temporară.

Astfel, având în vedere dispozitiile legale în vigoare, pentru ca aplicarea art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014 să fie în concordanță cu dispozitiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, cu dispozitiile H.G. nr. 1256/2011 cu Directiva 2008/104/CE este necesar ca avizul de angajare să fie cerut de agentul de muncä temporarä pentru că acesta are calitatea de angajator, nu utilizator.

Prin îmbinarea acestui raport juridic tripartit (agent de muncă temporară - salariat temporar utilizator) se respectă dispozitiile art. 4 alin. (2) lit. a), respectiv angajatorul (agentul de muncă temporară) este cel care obține avizul de angajare, cetățeanul străin (salariatul temporar) este cel care prestează muncă, iar utilizatorul este cel la care se prestează efectiv munca salariatului temporar, conform misiunii de muncä temporară.

Recurenta apreciază că agentul de muncă temporară este considerat angajator potrivit dispozițiilor legale în vigoare amintite că avizul de angajare trebuie obținut de acesta, nu de societatea comercială sau persoana fizică pentru care salariatul temporar va lucra efectiv. Mai mult, reamintim că H.G. nr. 1256/2011 prevede posibilitatea angajatorului agent de muncă temporară de a angaja cetățeni străini sau apatrizi, iar în solutionarea cererilor de eliberare a avizului de angajare, Inspectoratul General pentru Imigrări nu trebuie să se limiteze la aplicarea doar a dispozitiilor O.G. nr. 25/2014, ci trebuie să coroboreze aceste dispozitii cu celelalte acte normative aplicabile în materia angajării cetățenilor străini la angajatorii care sunt autorizati ca agent de muncă temporară, respectiv Codul muncii, H.G. nr. 1256/2011 Directiva 2008/104/CE.

În ceea ce privește sustinerile pârâtului privind controalele pe care le-a efectuat in temeiul dreptului de control al statului este adevărat, că potrivit art. 6 alin. (11) din O.G. nr. 25/2014, Inspectoratul General pentru Imigrări poate efectua controale la sediile sociale sau punctele de lucru ale angajatorilor. Însă, aceste prevederi nu pot conduce la validarea actului contestat în cauză, în conditiile în care acest text a fost introdus mult după emiterea actului atacat (02.10.2023), abia pe parcursul solutionării cauzei, prin Legea nr. 28 din 29 februarie 2024 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul sträinilor, publicat în Monitorul Oficial nr. 176 din 5 martie 2024.

Cu privire la cel de al doilea temei de refuz, arătam instanței faptul însăși prima instanta admite faptul că plata este valabilă, fiind făcută chiar și de un tert, si acesta nu poate constitui motiv de respingere a cererii de emitere a acizului de angajare ptr cetateanul strain.

Initmatul-pârât nu a formula tîntâmpinare la cererea de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea depusă la data de 29/09/2023 și înregistrată de pârât sub nr. x, reclamanta A. S.R.L. a solicitat eliberarea avizului de angajare pentru cetățeanul străin B., cetățean al statului Nepal.

Prin actul nr. 528014/BICS/BED/10/11/2023 pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări i-a comunicat că cererea a fost soluționată nefavorabil, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 17 alin. (4) coroborat cu prevederile art. 4 alin. (2) lit. a) și prevederile art. 30 alin. (1) raportat la art. 28 alin. (21) din O.G. nr. 25/2014.

Reclamanta în vederea apărării intereselor sale s-a adresat instanței în temeiul art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014 potrivit căruia "(5) Refuzul eliberării avizului de angajare/detașare poate fi contestat la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a dispus această măsură, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare", solicitând anularea adresei și obligarea pârâtului la emiterea avizului de angajare pentru cetățeanul străin.

Soluționând acțiunea cu care a fost învestită, Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea, reținând, în esență, că refuzul pârâtului de emitere a avizului de angajare respectă dispozițiile O.G. nr. 25/2014, este justificat, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.

Pentru a răspunde criticilor recurentei-reclamante, Înalta Curte are în vedere că potrivit art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 "Străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere", iar conform art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002 "Dacă raportul de muncă al străinului încetează înainte de expirarea perioadei pentru care a fost eliberat permisul unic sau Cartea albastră a UE, acestea rămân valabile până la expirarea perioadei pentru care au fost eliberate, dar nu mai mult decât perioada în care străinul beneficiază de indemnizație de șomaj potrivit prevederilor Legii nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, sau nu mai mult de 90 de zile de la data înregistrării încetării raportului de muncă dacă străinul nu beneficiază de indemnizație de șomaj.".

Totodată, art. 17 alin. (1) și (4) din O.G. nr. 25/2014 prevede că "(1) Străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, cu excepția celui pentru lucrători sezonieri, poate ocupa un nou loc de muncă, la același angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărții albastre a UE. (...) (4) Noul aviz de angajare se eliberează unui alt angajator cu îndeplinirea condițiilor generale prevăzute la art. 4 și, după caz, cu îndeplinirea condițiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9", iar art. 4 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din aceeași ordonanță de Guvern statuează că "(1) Avizul de angajare se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări la cererea angajatorului dacă sunt îndeplinite condițiile generale prevăzute la alin. (2) și condițiile speciale prevăzute de prezenta ordonanță în funcție de tipul de lucrător. (2) Condițiile generale pentru eliberarea avizului de angajare sunt următoarele: (...) a) angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală desfășoară pe teritoriul României activități compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului;"

Din aceste dispoziții legale, avute în vedere de autoritatea intimată-pârâtă la emiterea refuzului contestat în cauză, rezultă că o condiție esențială pentru eliberarea avizului de angajare reprezentată de compatibilitatea funcției pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului din partea angajatorului persoană juridică.

În acord cu argumentele prezentate de instanța fondului, Înalta Curte constată că potrivit art. 88 Codul muncii definește munca prestată prin agent de muncă temporar ca fiind: "munca prestată de un salariat temporar care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară și care este pus la dispoziția utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea și conducerea acestuia din urmă.". Iar salariatul temporar este definit ca fiind "persoana care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară, în vederea punerii sale la dispoziția unui utilizator pentru a lucra temporar sub supravegherea și conducerea acestuia din urmă", în timp ce agentul de muncă temporară este definit ca fiind "persoana juridică, autorizată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, care încheie contracte de muncă temporară cu salariați temporari, pentru a-i pune la dispoziția utilizatorului, pentru a lucra pe perioada stabilită de contractul de punere la dispoziție sub supravegherea și conducerea acestuia. Condițiile de funcționare a agentului de muncă temporară, precum și procedura de autorizare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului."

În sensul art. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, noțiunea de angajator este definită ca "persoana juridică sau persoana fizică cu sediul social ori profesional, respectiv domiciliul în România ori filiala din România a unei persoane juridice străine cu sediul în străinătate, care încadrează în muncă un străin în condițiile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Codul muncii;" iar, noțiunea de aviz de angajare este definit ca fiind "documentul oficial eliberat de către Inspectoratul General pentru Imigrări, care atestă dreptul unui angajator de a încadra în muncă un străin pe o anumită funcție.", iar cea de lucrător permanent este definită drept "străinul încadrat în muncă pe teritoriul României cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, încheiat cu un angajator în baza avizului de angajare;".

Totodată potrivit art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014: "Dovada îndeplinirii condiției generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) se face prin prezentarea de către angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală a următoarelor documente: a) certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerțului ori certificatul de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor, în copie și în original;".

Din perspectiva textelor de lege anterior indicate, Înalta Curte apreciază că apărarea recurentei-reclamante, potrivit căreia ar îndeplini toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 25/2014 întrucât cetățenii străini desfășoară activități lucrative în baza unor contracte de prestări servicii încheiate între ea, în calitate de prestator și alte societăți comerciale, în calitate de beneficiari, în cuprinsul cărora se prevede faptul că angajații A. își vor desfășura activitatea la aceste societăți beneficiare, nu este legală. Chiar dacă recurenta-reclamanta a arătat că este constituită ca agent de muncă temporară, iar angajații săi sunt trimiși la alte societăți prin leasing de personal, societatea având activitate autorizată la terți, fapt care reiese din certificatul constatator anexat cererii sale, condiția lipsă pentru a i se acorda avizul de la instituția pârâtă vizează faptul că societatea recurentă nu desfășoară activități compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului.

Așadar, prin raportare la textele de lege aplicabile în cauza dedusă judecății, în mod corect a reținut instanța de fond că angajatorul care solicită emiterea avizului de angajare trebuie să desfășoare în mod efectiv, direct și nemijlocit, activitatea compatibilă cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului, încheierea unui contract de muncă temporară, în vederea desfășurării efective a muncii la altă persoană (utilizator), neîncadrându-se în cerințele legii, depășind scopul acesteia.

În ceea ce privește critica privitoare la refuzul de emitere a avizului din perspectiva plății taxei pentru eliberare a acestui aviz de către o altă societate comercială, Înalta Curte apreciază că este de prisos a se mai efectua o analiză, în condițiile în care din analiza condițiilor pentru eliberarea acestui aviz s-a concluzionat și de către instanța de recurs că în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere că recurenta-reclamantă nu a prezentat critici apte să conducă la reformarea soluției primei instanțe, nefiind incident motivul de casare/nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 165 din 12 martie 2024 a Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.