ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 854/2024

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2024

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 07 noiembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2024, printre altele, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată cererea de revocare a măsurii controlului judiciar formulată de inculpatul A..

Pentru a dispune astfel, cu privire la cererea de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar formulate de inculpatul A., prima instanță a reținut că la termenul de judecată din data de 07.11.2024 inculpatul A., prin apărător ales, a solicitat revocarea măsurii preventive a controlului judiciar întrucât nu mai este utilă pentru buna desfășurare a urmăririi penale, a cercetării judecătorești și soluționării cauzei.

Apărarea a învederat că inculpatul s-a angajat într-o altă profesie, că este suspendat din profesia de avocat, că nu există niciun pericol să influențeze buna soluționare a procesului penal și întrucât are un program de opt ore/zi este neplăcut să lipsească, săptămânal, un număr de ore de la locul de muncă și nu știe cât de bine va fi acceptat de angajator.

Pentru aceste motive, a solicitat revocarea măsurii preventive a controlului judiciar deoarece nu mai este utilă pentru buna desfășurare a procesului penal.

Instanța de fond a procedat la audierea inculpatului A. cu privire la motivele de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar declarația acestuia, după citire și semnare, fiind atașată la dosar.

Analizând cererea de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar formulată de inculpatul A., Curtea a reținut că prin rechizitoriul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Corupției s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. , avocat în cadrul Baroului Ialomița, cercetat în stare de arest la domiciliu pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prev. și ped. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. și ped. de art. 322 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În fapt s-au reținut, în esență, următoarele:

La data de 29.01.2024, pe rolul Direcției Naționale Anticorupție, secția de Combatere a Corupției au fost înregistrate sub nr. x/2024, procesele-verbale de consemnare a denunțurilor formulate oral de numiții B. și C., împotriva inculpatului A., de profesie avocat în cadrul Baroului Ialomița.

Din conținutul actelor de sesizare a rezultat că, pe fondul stării de arest preventiv (din decembrie 2023) în care se află numitul B., cercetat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor, inculpatul A. a pretins sume de bani cu titlu de mită pentru punerea în libertate a numitului B., sumele de bani urmând a fi remise mai multor magistrați din cadrul Curții de Apel București.

Astfel, în urmă cu aproximativ două săptămâni, cu ocazia vizitelor efectuate de numitul C. (tatăl numitului B.) în Arestul Central al Poliției Capitalei, numitul B. i-a spus tatălui său despre faptul că inculpatul A. (avocat în cadrul Baroului Ialomița) îl poate ajuta să scape de arestul preventiv în schimbul remiterii unor sume de bani care vor fi acordate prin intermediul acestui avocat, mai multor magistrați din cadrul Curții de Apel București.

În această situație, numitul C. l-a contactat pe inculpatul A. sens în care a fost stabilită o primă întâlnire pentru data de 24.01.2024, locul stabilit fiind în fața blocului unde domiciliază numitului C.. Cu ocazia acestei întâlnirii, inculpatul A. i-a spus denunțătorului că este dispus să intervină la magistrați în schimbul unor sume de bani cu titlu de mită, pentru punerea în libertate a fiului său, însă, mai întâi, trebuie să încheie un contract de asistență juridică, în vederea reprezentării în instanță la contestația măsurii arestului preventiv. De asemenea, cele două persoane au stabilit ca la următoarea întâlnire, inculpatul A. să primească suma de 800 de RON pentru încheierea contractului de asistență juridică.

Ulterior, în data de 26.01.2024, numitul C. s-a întâlnit din nou cu inculpatul A., în jurul orelor 14:00, la Restaurantul "La plăcinte", situat lângă Tribunalul București. Astfel, la restaurantul "La plăcinte", inculpatul A. a solicitat si primit din partea numitului C. suma de 800 de RON, sens în care denunțătorul a semnat contractul prin care inculpatul urma să îl asiste juridic pe fiul acestuia, B..

În continuare, A. a procedat la verificarea telefoanelor mobile aparținând numitului C., sens în care i-a solicitat acestuia să îl însoțească afară, la mașină, pentru a discuta despre punerea în libertate a fiului său.

Conform acestor discuții, denunțătorul a arătat că inculpatul A. i-a transmis că este dispus să intervină pe lângă magistrați în vederea punerii în libertate a fiului său, în schimbul unei sume de bani cuprinsă între 15.000 - 30.000 euro, cu precizarea că aceste sume bani urmează a fi remise magistraților înainte de judecarea măsurii contestației arestului preventiv.

De asemenea, pe lângă aceste sume de bani, inculpatul A. a mai solicitat inițial suma de 7.000 euro, însă în urma negocierilor dintre cei doi a fost stabilită suma de 6.000 euro, reprezentând "comisionul" inculpatului pentru intervenția directă asupra magistraților.

Totodată, numitul C. a susținut că, contestația măsurii arestului preventiv urmează să aibă loc la finalul acestei săptămâni sau la finalul săptămânii viitoare, între cei doi (C. și A.) urmând a mai avea loc o nouă întâlnire (cu câteva zile înainte de judecarea contestației arestului preventiv) pentru stabilirea exactă a sumei de bani ce urmează a fi remisă inculpatului A. pentru punerea în libertate a numitului B..

La data de 11.02.2024, inculpatul A. a fost depistat în flagrant în București, pe strada x, în timp ce primea de la numitul C. suma de 17.000 euro, prilej cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante, asupra sa fiind identificata suma de bani pusă la dispoziția denunțătorului de organele de urmărire penală.

Inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere.

Prin încheierea din data de 12.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2024 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului A. pentru o perioadă de 30 de zile, de la 12.02.2024 până la 12.03.2024 inclusiv.

Prin încheierea nr. 152/21.02.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2024 s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu față de inculpatul A., pe o durată de 30 de zile, de la 21.02.2024 până la 21.03.2024, inclusiv.

La data de 12.03.2024 cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, sub nr. x/2024 iar prin încheierea din data de 14.03.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024.1, a fost constatată legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu luată față de inculpatul A. și menținută această măsură.

Măsura preventivă a arestului la domiciliu luată față de inculpatul A. a fost menținută ulterior de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală prin încheierea F/CP din 11.04.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024.3 și prin încheierea F/CP din 09.05.2024 pronunțată de în dosarul nr. x/2024.4

Prin încheierea F/CP din data de 16.05.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2024.5 s-a dispus față de inculpatul A. înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pentru o durată de 60 de zile, de la 16.05.2024 la 14.07.2024, inclusiv, încheiere care a rămas definitivă prin încheierea nr. 422 din data de 29.05.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2024.5.

Măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul A. a fost menținută ulterior de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală prin încheierea F/CP din data de 13.06.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024.6, prin încheierea F/CP din data de 16.07.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024 și prin încheierea F/CP din data de 12.09.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024.

Prin încheierea F/CP din data de 22.05.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024 judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală au fost respinse ca nefondate cererile și excepțiile invocate de către inculpatul A.. În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s/a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, cu referire la dosarul penal nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Corupției. S-a dispus începerea judecății cu privire la inculpatul A., trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și de art. 322 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul A., aceasta fiind respinsă ca nefondată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală prin încheierea nr. 761/22.10.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024.

După înaintarea de către judecătorul de cameră preliminară a dosarului către instanța de judecată, prin încheierea/F din data de 28.10.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2024, îndreptată prin încheierea din data de 29.10.2024, în baza art. 208 alin. (5) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar luată față de inculpatul A. și în baza art. 208 alin. (5) C. proc. pen., s-a menținut măsura controlului judiciar luată față de inculpatul A..

Împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2024 a formulat contestație inculpatul A., aceasta fiind respinsă ca nefondată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală prin decizia penală nr. 815 din data de 05.11.2024.

Curtea de apel a avut în vedere că potrivit art. 242 alin. (1) C. proc. pen. măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul A., în perioada 24.01-11.02.2024, a pretins și primit sume de bani de la denunțătorul C., lăsând să se creadă că are influență asupra magistraților de la Curtea de Apel București, promițând că îi va determina pe aceștia să dispună cercetarea în libertate a denunțătorului B., aflat în stare de arest preventiv. De asemenea, s-a reținut că rezultă suspiciunea rezonabilă că la data de 11.02.2024 a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului în contractul de asistență juridică nr. x datat 01.02.204, contract pe care l-a folosit la momentul depistării în flagrant.

Sub acest aspect instanța a constatat că, în cauză, există probe în sensul art. 223 C. proc. pen. din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile de care este acuzat, prevăzute de dispozițiile art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 322 alin. (1) C. pen., relevante sub acest aspect fiind mijloacele de probă indicate prin rechizitoriu, respectiv: declarație martor C. 05.02.2024; declarație martor C. 11.02.2024; proces-verbal 11.02.2024 consemnare serii bancnote; proces-verbal 11.02.2024 constatare infracțiune flagrantă; planșă fotografică Serviciu Tehnic 126/II-1/2024 serii bancnote 17.000 euro; planșă fotografică Serviciu Tehnic 126/II-1/2024 serii bancnote 17.000 euro ridicare flagrant; planșă fotografică constatare infracțiune flagrantă 11.02.2024; procese-verbale de redare a discuțiilor purtate în mediul ambiental; proces-verbal de redare convorbiri purtate pe D. precum și alte înscrisuri întocmite în dosarul de urmărire penală nr. 4/1/P/2024.

Instanța a apreciat că temeiurile ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii preventive a controlului judiciar subzistă, nevoia de a asigura buna desfășurare a procesului penal menținându-se, restricțiile impuse de această măsură preventivă fiind minimale și reprezentând măsuri necesare într-o societate democratică, în vederea prevenirii săvârșirii de fapte penale și pentru protejarea drepturilor și libertăților altora, astfel cum s-a statuat constant atât în practica CEDO cât și în cea a instanțelor naționale.

Totodată, s-a menționat că această măsură restrictivă trebuie examinată și în raport de dispozițiile art. 2 din protocolul nr. 4 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora, oricine se găsește în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul să circule în mod liber și să-și aleagă în mod liber reședința sa. Alin. 3 al acestui articol stabilește situațiile în care se pot aduce restrângeri dreptului la liberă circulație:

"exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora".

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că libertatea de mișcare, așa cum este garantată de art. 2 Protocol 4, este reglementată pentru a asigura oricărei persoane libertatea de deplasare pe teritoriul unui stat și să părăsească acest teritoriu, ceea ce implică dreptul de a pleca în orice alt stat dorește și care îl primește (Peltonen vs. Finlanda, hotărârea Comisiei din 20.02.1995). Libertatea de mișcare interzice orice măsură de natură a aduce atingere acestui drept sau exercițiului său fără a îndeplini condițiile de a fi necesară într-o societate democratică, în vederea atingerii unuia dintre scopurile legitime enumerate limitativ in paragraful 3 (Baumann v. Franța).

Pe de altă parte, Curtea a precizat că limitarea libertății de circulație pentru nevoile unei proceduri penale în curs nu pune în sine o problemă pe terenul art. 2 Protocol 4 dacă acesta este proporțională cu scopul legitim urmărit (Fedorov și Fedorova vs. Rusia, Antonenkov ș.a. vs. Ucraina, Petre vs. România).

În același sens, instanța a reținut că restrângerile pe care le presupune această măsură preventivă nu reprezintă o încălcare a drepturilor constituționale vizând dreptul la un proces echitabil, dreptul la libera circulație, prezumția de nevinovăție, deoarece acestea se subsumează scopurilor acestei măsuri, astfel cum sunt acestea definite în cuprinsul art. 202 alin. (1) C. proc. pen.

Totodată instanța a constatat că în cauză nu au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar și nici nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii.

S-a reținut că în cauză cercetarea judecătorească este la debut și până la acest moment procesual nu au fost administrate mijloace de probă care să infirme presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiuni sus-menționate.

Analizând măsura preventivă dispusă în prezenta cauză, Curtea a constatat că aceasta este prevăzută de lege în art. 211 C. proc. pen. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că statele membre pot să aplice preventiv măsuri restrictive de libertate unui acuzat în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, mergând până la privarea de libertate, astfel încât Curtea a apreciat că măsura prev. de art. 211 C. proc. pen. urmărește un scop legitim.

Măsura prin care se aduce atingere libertății de mișcare trebuie să fie necesară într-o societate democratică, astfel încât ingerința să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea scopului, cu alte cuvinte potrivit testului proporționalității măsura restrictivă trebuie să fie necesară și suficientă pentru realizarea funcției sale de protecție (Bartik vs. Rusia). Doar durata măsurii restrictive nu poate fi luată singură în considerare pentru a verifica dacă a fost menținut echilibrul între interesul general de asigurare a bunei desfășurări a instrucției penale și interesul personal al acuzatului de a se bucura de libertatea de mișcare. Acest echilibru este evaluat în raport de circumstanțele speciale ale fiecărei cauze. Restricția poate fi justificată într-un caz concret dacă există indicii cu privire la un interes general care să depășească interesul individual la exercitarea libertății de mișcare (Hajibeyli vs Azerbaijan).

În ceea ce privește măsura controlului judiciar luată față de inculpatul A., s-a constatat că sunt îndeplinite în continuare cerințele art. 211 C. proc. pen., întrucât există suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit infracțiuni cu grad ridicat de gravitate, iar măsura controlului judiciar este necesară pentru atingerea scopurilor prevăzute de art. 202 alin. (1) C. proc. pen., impunându-se a fi menținută și în continuare cu toate interdicțiile și obligațiile, astfel cum au fost modificate prin încheierea nr. 422 din data de 29.05.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2024.5.

În acest sens, în condițiile în care există presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiuni prin care a adus atingere desfășurării normale a activității instanțelor de judecată, prezentând actul de justiție ca fiind un bun supus comercializării și folosind un înscris falsificat, acționând în calitate de avocat, s-a apreciat că aceste împrejurări care relevă necesitatea menținerii măsurii controlului judiciar în scopul prevenirii comiterii altor infracțiuni și al asigurării bunei desfășurări a procesului penal.

În condițiile cauzei, s-a precizat că măsura controlului judiciar este necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, prin menținerea obligației impuse inculpatului de a nu lua legătura cu denunțătorii, iar pentru prevenirea oricărei încercări de a se sustrage și pentru asigurarea prezenței acuzatului la desfășurarea procesului penal este necesară și obligația impusă acestuia de a nu părăsi teritoriul României.

A apreciat prima instanță că sunt îndeplinite în continuare și cerințele art. 202 alin. (3) C. proc. pen., măsura preventivă fiind proporțională cu restrângerea drepturilor inculpatului. Condiția proporționalității decurge din cea a necesității și presupune, în scopul garantării libertăților persoanei și evitării arbitrariului, existența unui just echilibru între restricțiile impuse și scopul urmărit prin dispunerea măsurii preventive, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, prin raportare la circumstanțele cauzei, la gravitatea infracțiunii pentru care este suspectat inculpatul, la situația personală a acestuia.

Curtea a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 242 alin. (1) C. proc. pen. pentru a se dispune revocarea măsurii având în vedere că nu au fost identificate cauze care să împiedice exercitarea acțiunii penale și nici nu au intervenit alte împrejurări necunoscute la momentul dispunerii măsurii preventive din care să rezulte nelegalitatea acestei măsuri.

Raportat și la stadiul procesual (dosarul se află la debutul cercetărilor pe fondul cauzei), s-a precizat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, unul dintre scopurile instituirii controlului judiciar fiind acela al garantării unei bune desfășurări a procesului penal, iar în condițiile expuse anterior, acest deziderat primează înaintea unui prejudiciu temporar cauzat inculpatului prin instituirea celei mai ușoare măsuri preventive.

În ceea ce privește circumstanțele pozitive de ordin personal ale inculpatului (are familie, lipsa de antecedente penale), judecătorul fondului a apreciat că acestea reprezintă stări normale de fapt care trebuie să caracterizeze o persoană și nu constituie prin ele însele, o justificare pentru a se dispune revocarea sau înlocuirea unei măsuri preventive.

Prin urmare, s-a constatat că este necesară în continuare supravegherea inculpatului, alături de obligațiile impuse, inclusiv cea vizând obligația de a nu exercita profesia de avocat (calitate în care se presupune că a acționat acesta), pentru atingerea scopurilor prevăzute de dispozițiile art. 202 alin. (1) C. proc. pen. în privința împrejurării că inculpatul a fost suspendat la cerere din profesia de avocat, instanța a constatat că nu are relevanță în privința necesității menținerii măsurii preventive, întrucât suspendarea depinde exclusiv de voința acuzatului, acesta având posibilitatea să reia oricând, la cerere, exercitarea profesiei.

Totodată, Curtea a avut în vedere și aspectele susținute de apărare la prezentul termen de judecată în sensul că inculpatul s-a suspendat la cerere din profesia de avocat și că s-a angajat la o societate comercială începând cu data de 07.11.2024, având o normă de muncă de 8 ore/zi, 40 ore/săptămână, însă apreciază că îndatoririle de serviciu al acestuia nu sunt afectate de obligațiile impuse în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar, acestea reprezentând chestiuni care vizează executarea obligațiilor ce îi revin inculpatului, respectiv obligația de a se prezenta la organele de poliție.

De asemenea, instanța de fond a mai reținut că durata măsurilor preventive luate față de inculpatul A. nu a depășit un termen rezonabil (aproximativ 9 luni), în condițiile în care cauza prezintă un grad relativ ridicat de complexitate, iar organele judiciare nu au dat dovadă de pasivitate, dosarul aflându-se deja în faza de judecată, iar ultima verificare a măsurii preventive a controlului judiciar fiind realizată la data de 28.10.2024 în dosarul nr. x/2024, încheiere ce a rămas definitivă la Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 815 din data de 05.11.2024.

În consecință, Curtea de Apel București, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. pen., a respins ca nefondată cererea de revocare a măsurii controlului judiciar formulată de inculpatul A..

v

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul A. la data de 08.11.2024.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15.11.2024, fiind stabilit termen de judecată la data de 19.11.2024.

Cu prilejul dezbaterilor de la acest termen, apărătorul ales al inculpatului contestator A. a solicitat admiterea contestației și în consecință, admiterea cererii de revocare a măsurii controlului judiciar dispusă față de inculpat, arătând în esență că la momentul de față această măsură preventivă nu mai este utilă pentru soluționarea cauzei, urmând a se avea în vedere atitudinea corectă a inculpatului, în faza de urmărire penală și în faza de cameră preliminară. A arătat că prezenta cauză deja se află în fața instanței de fond, menționând că inculpatul nu are cum și nu dorește să influențeze în vreun fel buna desfășurare a procesului penal și, de asemenea, nu există indicii că ar încerca să se sustragă sau să zădărnicească în vreun fel justa soluționare a cauzei. S-a precizat de apărare că astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, la momentul de față inculpatul este suspendat din profesia de avocat și s-a angajat într-o funcție remunerată, așa cum reiese din contractul individual de muncă depus la dosar. În consecință, s-a solicitat admiterea contestației și revocarea măsurii preventive în discuție.

Criticile formulate de către apărătorul inculpatului asupra contestației de față, precum și susținerile reprezentantului parchetului și ultimul cuvânt al contestatorului au fost pe larg redate în partea introductivă a prezentei încheieri.

Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de contestație invocate, Înalta Curte apreciază contestația formulată de inculpatul A. ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Astfel, Înalta Curte reține că, în cauză, obiectul prezentei contestații este constituit de încheierea Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată la data de 07.11.2024 în dosarul nr. x/2024 prin care s-a respins ca nefondată cererea de revocare a măsurii controlului judiciar formulată de inculpatul A..

În cauza de față, inculpatul A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2024 din 11.03.2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Corupției, pentru comiterea infracțiunilor de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Prin actul de sesizare a instanței, în esență, s-a reținut că inculpatul A., având calitatea de avocat în cadrul Baroului Ialomița, a pretins de la martorul denunțător C. sume de bani, pentru sine și pentru alții, pretinzând că are influență asupra unor judecători de la Curtea de Apel București și că îi va determina pe aceștia să dispună cercetarea în stare de libertate a martorului denunțător B., arestat preventiv în altă cauză sub acuzația comiterii infracțiunii de tentativă de omor.

Sub aspectul măsurilor preventive dispuse în cauză față de inculpat, istoricul cauzei relevă faptul că împotriva inculpatului A. a fost luată inițial măsura arestului preventiv prin încheierea din data de 12.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2024, pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 12.02.2024 până la 12.03.2024, inclusiv. Prin încheierea nr. 152/21.02.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2024 s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu față de inculpatul A.. Măsura preventivă a arestului la domiciliu luată față de inculpatul A. a fost menținută ulterior, periodic, prin încheierile pronunțate în procedura de cameră preliminară din 11.04.2024 și din 09.05.2024.

Prin încheierea F/CP din data de 16.05.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2024.5 s-a dispus față de inculpatul A. înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pentru o durată de 60 de zile, de la 16.05.2024 la 14.07.2024, inclusiv, încheiere care a rămas definitivă prin încheierea nr. 422 din data de 29.05.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2024.5.

Astfel, măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul A. a fost menținută ulterior succesiv prin încheierile pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, definitive prin respingerea contestațiilor inculpatului, iar după finalizarea procedurii de cameră preliminară prin încheierea F/CP din data de 22.05.2024, definitivă prin încheierea nr. 761 din data de 22.10.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în cauză, instanța de fond a fixat termen de judecată pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar dispuse față de inculpatul A., la data de 28.10.2024. Pe fondul cauzei primul termen de judecată a fost stabilit la data de 07.11.2024.

Ca atare, instanța de fond, Curtea de Apel București, după finalizarea procedurii de cameră preliminară, dosarul aflându-se în faza de judecată, prin încheierea/F din data de 28.10.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2024, în baza art. 208 alin. (5) C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar luată față de inculpatul A., fiind menținută această măsură.

Împotriva încheierii din 28.10.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2024, a formulat contestație inculpatul A., aceasta fiind respinsă ca nefondată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală prin decizia penală nr. 815 din data de 05.11.2024.

La primul termen de judecată stabilit în etapa judecării în fond a cauzei, la data de 07.11.2024, inculpatul A., prin apărător ales, a solicitat revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, învederând apărarea că inculpatul s-a angajat într-o altă profesie, că este suspendat din profesia de avocat, că nu există niciun pericol să influențeze buna soluționare a procesului penal și întrucât are un program de opt ore/zi este neplăcut să lipsească, săptămânal, un număr de ore de la locul de muncă, susținând astfel că această măsură nu mai este utilă pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești și soluționării cauzei, solicitând revocarea acesteia.

Astfel, prin încheierea contestată în cauză, pronunțată la data de 07.11.2024, instanța de fond, examinând cererea de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar formulată de inculpatul A., a respins ca nefondată această cerere de revocare, pentru considerentele anterior prezentate pe larg, în esență, reținând că în cauză nu au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar și nici nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii, iar în ceea ce privește împrejurarea că la cererea sa inculpatul a fost suspendat din profesia de avocat și că s-a angajat la o societate comercială, instanța de fond a menționat că îndatoririle de serviciu al acestuia nu sunt afectate de obligațiile impuse în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar, acestea reprezentând chestiuni care vizează executarea obligațiilor ce îi revin inculpatului, respectiv obligația de a se prezenta la organele de poliție, potrivit măsurii preventive sub imperiul căreia se află. Ca atare, raportat și la stadiul procesual (dosarul se află la debutul cercetărilor pe fondul cauzei), s-a precizat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, unul dintre scopurile instituirii controlului judiciar fiind acela al garantării unei bune desfășurări a procesului penal, iar în condițiile expuse anterior, acest deziderat primează înaintea unui prejudiciu temporar cauzat inculpatului prin instituirea celei mai ușoare măsuri preventive, fiind astfel respinsă cererea inculpatului de revocare a măsurii preventive.

Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 242 alin. (1) din C. proc. pen. pentru a se dispune revocarea măsurii preventive a controlului judiciar dispusă față de inculpatul A., reținând că la acest moment procesual nu au intervenit elemente noi de natură să modifice concluzia la care s-a ajuns la momentul luării și ulterior menținerii măsurii controlului judiciar față de acest inculpat, Înalta Curte subliniind că ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar a cărei revocare se solicită în prezent, a fost realizată prin încheierea din data de 28.10.2024 a Curții de Apel București, încheiere ce a rămas definitivă prin decizia penală nr. 815 din data de 05.11.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2024, fiind respinsă contestația inculpatului împotriva încheierii din 28.10.2024.

Or, de la data ultimei verificări cu titlu definitiv a măsurii de prevenție în discuție, respectiv 05.11.2024 când s-a respins contestația inculpatului și până la momentul formulării cererii de revocare a măsurii controlului judiciar la termenul din 07.11.2024 în fața instanței de fond, se constată că în mod judicios Curtea de Apel București a reținut că nu au încetat temeiurile care au determinat măsura preventivă și nici nu au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea acesteia, astfel că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., respingând cererea inculpatului de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar ca nefondată.

În acord cu cele reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că aspectele invocate de apărarea inculpatului în susținerea cererii de revocare a măsurii preventive, respectiv împrejurarea că, la cererea sa, inculpatul a fost suspendat din profesia de avocat, în prezent fiind angajat la o societate comercială, (având program zilnic de 8 ore, iar în aceste condiții, în opinia apărării, nu există niciun pericol să influențeze buna soluționare a procesului penal și se impune revocarea măsurii preventive a controlului judiciar întrucât măsura nu mai este utilă pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești și soluționării cauzei), nu sunt apte să conducă la concluzia că au apărut temeiuri noi care să impună revocarea măsurii preventive, astfel cum prevăd dispozițiile art. 242 alin. (1) din C. proc. pen.

Împrejurarea că inculpatul contestator A. s-a angajat într-o altă profesie, că este suspendat din profesia de avocat, la cererea acestuia, nu poate în niciun caz duce la concluzia că măsura preventivă nu se mai justifică, neputând fi primite susținerile apărării potrivit cărora măsura preventivă nu mai este utilă soluționării cauzei, Înalta Curte subliniind că măsura controlului judiciar dispusă față de inculpat se justifică în continuare dat fiind etapa incipientă a procesului, cauza aflându-se la debutul cercetării judecătorești, iar motivul pentru care inițial s-a dispus această măsură fiind, așa cum s-a arătat, întocmai pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.

De altfel, acest aspect invocat în sprijinul cererii de revocare nu are caracter de noutate, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, a fost adus la cunoștința instanței încă de la termenul din 28.10.2024, când a avut loc ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar, când măsura a fost menținută, instanța precizând în încheierea de ședință de la acel momentul faptul că are în vedere și aspectele susținute oral de apărare la termenul de judecată din data de 28.10.2024 în sensul că inculpatul s-a suspendat la cerere din profesia de avocat și că urmează să se angajeze la o societate comercială cu sediul principal în București și punct de lucru în Piatra Neamț, însă apreciază că libertatea acestuia de mișcare nu este afectată de obligațiile impuse în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar.

În consecință, Înalta Curte în acord cu cele reținute prin încheiere contestată, pronunțată la data de 07.11.2024, relativ la împrejurarea că inculpatul a fost suspendat la cerere din profesia de avocat, constată că acest aspect nu are relevanță în privința necesității menținerii măsurii preventive, întrucât suspendarea depinde exclusiv de voința acuzatului, acesta având posibilitatea să reia oricând, la cerere, exercitarea profesiei, iar în concret acest argument nu este de natură a determina revocarea măsurii preventive așa cum a solicitat apărarea inculpatului. Deopotrivă, împrejurarea că inculpatul contestator s-a angajat la o societate comercială, având un program de 8 ore/zi, nu afectează legalitatea măsurii preventive pentru a fi incidente dispozițiile legale care permit revocarea măsurii, îndatoririle de serviciu al acestuia nefiind afectate de obligațiile impuse în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar, acestea reprezentând chestiuni care vizează executarea obligațiilor legale stabilite în sarcina sa în cadrul măsurii preventive sub imperiul căreia se află, respectiv obligația de a se prezenta la organele de poliție astfel cum s-a dispus în sarcina acestuia, potrivit art. 215 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Totodată, fără a relua argumentele judicios prezentate de judecătorul fondului în încheierea contestată, Înalta Curte la rândul său constată că sunt îndeplinite în continuare cerințele art. 211 din C. proc. pen., întrucât există suspiciunea rezonabilă că inculpatul A. a săvârșit infracțiuni cu grad ridicat de gravitate, (infracțiunile cercetate în cauză fiind cea de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.), iar măsura controlului judiciar este necesară pentru atingerea scopurilor prevăzute de art. 202 alin. (1) din C. proc. pen., impunându-se a fi menținută și în continuare cu toate interdicțiile și obligațiile, astfel cum au fost modificate prin încheierea nr. 422 din data de 29.05.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2024.5.

Astfel, având în vedere natura infracțiunilor pentru care inculpatul A. este cercetat, gravitatea faptelor și impactul negativ asupra opiniei publice, faptul că pericolul pentru ordinea publică nu s-a estompat, că nu a fost depășit un termen rezonabil al măsurii preventive, iar cauza se află la debutul cercetării judecătorești în fond, urmând a fi administrate probe, Înalta Curte apreciază că măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul A. este în continuare necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, așa cum cer dispozițiile art. 202 alin. (1) din C. proc. pen., subliniind totodată, față de cele reținute în cauză, că nu au apărut temeiuri noi care să impună revocarea măsurii preventive, astfel cum prevăd dispozițiile art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., fiind în mod judicios respinsă cererea inculpatului de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar formulată la termenul din 07.11.2024, respectiv la două zile după soluționare definitivă a contestației formulate împotriva încheierii prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive în discuție, în etapa judecării în primă instanță, fiind menținută măsura.

Concluzionând, având în vedere că în cauză nu au fost evidențiate împrejurări care să justifice revocarea acestei măsuri, astfel cum s-a solicitat de apărare, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că încheierea atacată este legală și temeinică, contestația inculpatului A. fiind așadar nefondată.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 07 noiembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 07 noiembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2024.