ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 201/2025

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 2037 din 8 noiembrie 2022, Tribunalul Vâlcea- Secția I civilă a respins excepția inadmisibilității acțiunii, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Olt și a respins cererea formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român.

Împotriva acestei sentințe civile, a formulat apel reclamantul.

Prin decizia civilă nr. 2338 din 23 aprilie 2024, Curtea de Apel Pitești- Secția I civilă a anulat, ca netimbrat, apelul.

Împotriva acestei decizii, la iulie 2024, a declarat recurs reclamantul, prin care a învederat că decizia instanței de apel este lovită de nulitate absolută, fiind nemotivată și dată cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și a normelor de drept material, în condițiile în care apelul era scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar cererea de ajutor public judiciar și cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru au fost respinse în mod abuziv.

În ședința publică din 23 ianuarie 2025, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului, invocată prin întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va admite și va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, astfel că motivarea recursului presupune invocarea unor critici de nelegalitate care trebuie, pe de o parte, să privească soluția atacată, iar, pe de altă parte, să se circumscrie motivelor prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În prezenta cauză, se constată că memoriul de recurs nu respectă aceste exigențe legale, întrucât recurentul-reclamant nu formulează nicio critică care să privească soluția instanței de apel și/sau raționamentul juridic ce a stat la baza pronunțării acesteia, astfel cum, în mod corect, a învederat intimatul-pârât prin întâmpinare, rezumându-se a susține, în mod generic, nemotivarea și încălcarea normelor de procedură, precum și a normelor de drept material.

Simpla redare a unor motive prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fără a se arăta argumentele care justifică incidența acestora în cauză, nu poate conduce la concluzia că recursul este motivat, în conformitate cu exigențelor legale. O atare atitudine procesuală ignoră faptul că, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, nu pot fi invocate orice nemulțumiri, ci doar acelea care privesc decizia recurată și care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, conform art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Referitor la modul de soluționare a cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru sau a cererii de acordare a ajutorului public judiciar, nu pot fi formulate critici în căile de atac de reformare, dispozițiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și ale art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008 prevăzând că poate fi exercitată numai cerere de reexaminare.

În același sens, prin Decizia nr. 7 din 8 decembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a decis că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului”. Această decizie se aplică, mutatis mutandis, și în ceea ce privește art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, care au un conținut identic cu cel al art. 18 din Legea nr. 146/1997.

Ca atare, în absența unor argumente care să reflecte critici punctuale ale deciziei recurate, instanța de recurs nu poate decela aspectele de nelegalitate pe care partea urmărește a le invoca și dacă acestea se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., context în care intervine sancțiunea nulității recursului, potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Față de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A împotriva deciziei civile nr. 2338 din 23 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Pitești-Secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2025.