ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 990/2023

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 17.08.2021, sub nr. x/2021, petentul A. a formulat în contradictoriu cu intimata Inspecția Judiciară, contestație împotriva rezoluției inspectorului-șef nr. C21-1404 din data de 06.09.2021 emisă în dosarul Inspecției Judiciare.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 176 din 4 februarie 2022, a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul A., aflat în Penitenciarul Slobozia, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond de reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimata Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul A. a supus controlului instanței de contencios administrativ, prin contestația înregistrată la data de 17.08.2021 pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal și ulterior prin precizările formulate oral în ședință publică, rezoluția inspectorului-șef nr. C21-1404 din data de 06.09.2021, atașată cererii sale. Conform dispozițiilor art. 451 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată și modificată, în forma în vigoare la data introducerii contestației, "(1) Împotriva rezoluției de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-șef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluționează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecția Judiciară. (2) Soluțiile pe care inspectorul-șef le poate dispune sunt: a) respingerea plângerii și menținerea rezoluției atacate; b) admiterea plângerii și completarea verificărilor. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef. (3) Rezoluția inspectorului-șef prin care au fost respinse plângerea și rezoluția de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluționarea cauzei se face de urgență și cu precădere […]". Aceste dispoziții legale sunt o transpunere specială a regulii de drept comun în materia contenciosului administrativ prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia". Plângerea prealabilă specifică materiei contenciosului administrativ este o instituție distinctă, cu regim și efecte proprii, fiind reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, iar neîndeplinirea sa este sancționată cu respingerea acțiunii, ca inadmisibilă. Actul prin care plângerea este soluționată nu poate fi atacat însă în mod independent de actul administrativ a cărui revocare s-a urmărit, în lipsa unei norme derogatorii exprese. Actul administrativ primar, din perspectiva definiției prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin care se stinge un raport juridic de drept administrativ, este rezoluția de clasare, iar rezoluția din urmă, în măsura în care plângerea este respinsă, are rolul de a consolida în procedura administrativă efectele primei rezoluții. Deși obiectul acțiunii în contencios administrativ, potrivit stipulației exprese a legii, este reprezentat și de rezoluția inspectorului-șef, aceasta nu poate fi atacată separat de rezoluția de clasare, din moment ce textul de lege face referire la cele două acte, în mod cumulativ, prin folosirea conjuncției "și", ceea ce conferă un caracter imperativ acestei condiții de exercitare a acțiunii în contencios administrativ. Având în vedere că, recurentul-reclamant A., a învederat că își îndreaptă contestația exclusiv împotriva rezoluției de soluționare a plângerii adresate inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, nu și împotriva rezoluției de clasare emise de inspectorul judiciar, instanța de fond în mod corect a constat inadmisibilitatea acțiunii. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.