ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4818/2024

Ședința publică din data de 25 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanții A., și B. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Locală De Pensii Sector 4 București, au formulat cerere de chemare în judecată, solicitând ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să dispună:

1.- Repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate (CASS) datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, reparare a prejudiciului ce urmează a se efectua prin:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 949/2023 din 7 iunie 2023, a respins excepția rămânerii fără obiect, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților ca fiind neîntemeiate, a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată formulată reclamanții A., și B. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Locală De Pensii Sector 4 București, a obligat pârâtul Guvernul României la plata către fiecare reclamant a dobânzii legale începând cu luna ianuarie 2022, de la data reținerii sumelor din pensia fiecărui reclamant, și până la data achitării fiecărei tranșe lunare în temeiul O.U.G. nr. 4/2023, urmând ca fiecare tranșă restituită să fie actualizată cu indicele de inflație, respingând în rest acțiunea astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Guvernul României a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că instanța de fond a reținut, în esență, faptul că, urmare a aplicării prevederilor declarate neconstituționale, reclamanții au suferit un prejudiciu material constând în contravaloarea contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea de pensie ce depășește suma lunară de 4000 RON reținute din pensiile fiecăruia, începând cu luna ianuarie 2022. De asemenea, s-a mai reținut că prejudiciul material se păstrează în privința accesoriilor la aceste sume, constând în contravaloarea indicelui de inflație și a dobânzii legale, în condițiile în care noul act normativ nu prevede și o astfel de obligație în sarcina debitorului, fiind asumată doar obligația de restituire a sumelor efectiv încasate.

În mod eronat, instanța de fond, a dispus în sarcina Guvernului României obligația de a plăti către reclamanți a unor sume egale cu sumele reținute, începând cu luna ianuarie 2022, din pensiile reclamanților, rețineri făcute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4000 RON pentru fiecare drept de pensie, precum și la plata de despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului, întrucât se relevă lipsa capacității juridice civile a Guvernului României.

Astfel, Guvernul României poate sta în judecată, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ atunci când se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, aflându-ne în această situație în prezența unei capacități juridice speciale de drept public, fundamentată pe prevederile constituționale ale art. 102 și 108 și pe cele ale actului normativ de organizare și funcționare a Guvernului.

În situația în care Guvernul României va cădea în pretenții și va fi obligat să restituie reclamanților sumele de bani reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, titlul executoriu nu va putea fi dus la îndeplinire tocmai din lipsa capacității juridice civile.

Guvernul României nu are atribuții de a calcula și reține din pensii contribuția de asigurări sociale de sănătate, mai mult decât atât nici nu poate fi obligat să plătească despăgubiri întrucât sumele au fost calculate și reținute de către casele teritoriale de pensii sau, după caz, de casele de pensii sectoriale, respectiv entitățile care plătesc venituri din pensii.

În aceste condiții, la data de 17 februarie 2023 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 138, O.U.G. nr. 4/15.02.2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate.

Astfel cum reiese din preambulul actului normativ, acesta a fost adoptat în considerarea Deciziei Curții Constituționale nr. 650/2022.

Față de acestea, intrarea în vigoare a actului normativ reprezentat de O.U.G. nr. 4/2023 exprimă transpunerea practică a obligației dispuse în sarcina pârâtului prin titlul executoriu, împrejurare față de care, cererea pendinte este rămasă fără obiect, neputându-se susține în continuare, în mod valabil, solicitarea de penalități prin calea urmată de către paliile reclamante.

Reglementările conținute de O.U.G. nr. 4/2023 dau în competența caselor teritoriale de pensii, caselor de pensii sectoriale precum și entităților care plătesc venituri din pensii, restituirea sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, sume pretinse a fi restituite prin prezenta cerere de chemare în judecată.

Prin urmare, din moment ce competența restituirii sumelor reținute (obligația principală) este dată prin lege, exclusiv caselor teritoriale/sectoriale de pensii și/sau entităților care plătesc venituri din pensii, Guvernul României nu are atribuții si nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare și/sau a diferentelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflație.

În măsura în care instanța de judecată va aprecia că obligația este purtătoare de dobânzi sau impune actualizări ale acesteia în raport cu indicele de inflație, în temeiul prevederilor art. 1 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, potrivit cărora, dobânda penalizatoare este "dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență (...)", rezultă în mod clar faptul că, debitorului obligației bănești - principale, îi revine si sarcina îndeplinirii obligației subsecvente, pe cale de consecință.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispozițiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanții au învestit instanța cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, solicitând plata unei despăgubiri egale cu diferența supraimpozitată pentru ceea ce depășea 4000 RON în urma admiterii excepției de neconstituționalitate invocate, dobândă legală și actualizarea sumelor cu rata inflației.

Prin decizia nr. 650/15.12.2022 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) ], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) ], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a din capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii"], pct. 16 [cu referire la art. 1573 ], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum și al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a din capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii"], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privința trimiterii la art. 1573 și alin. (71) ] și pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) ] și ale art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 și pct. 19] din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt neconstituționale.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate invocată a fost admisă prin Decizia nr. 650/2022 pronunțată de Curtea Constituțională.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive Înalta Curte reține că pârâtul Guvernul României este emitentul actului care a cauzat prejudiciul în sarcina reclamanților, astfel că în mod corect a fost respinsă excepția de către instanța de fond.

Simpla adoptare a O.U.G. nr. 4/2023 de către Guvern nu conduce la lipsirea de interes a acțiunii sau de obiect întrucât reclamanții solicită instanței și analiza condițiilor în care adoptarea acesteia de către Guvern reprezintă o reparare a prejudiciului pe care l-au suferit.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că prin adoptarea art. XXIV și a art. XXV, ambele din O.U.G. nr. 130/2021 s-a cauzat reclamanților o vătămare constând în diminuarea drepturilor de asigurări sociale, astfel cum rezultă din taloanele depuse la dosarul cauzei.

Caracterul ilicit al actului Guvernului rezidă în declararea neconstituționalității O.U.G. nr. 130/2021 în ceea ce privește dispozițiile art. XXIV și art. XXV, răspunderea instituită de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 fiind o răspundere obiectivă ce intervine de plano, ca urmare a admiterii excepției de neconstituționale, fără a fi necesară dovedirea vreunei culpe a Guvernului României în adoptarea ordonanței de urgență. Mai mult decât atât, rezultă din considerentele Deciziei nr. 650/2022 că excepția de neconstituționalitate a fost admisă întrucât Guvernul a dispus prin ordonanță de urgență în domeniul drepturilor fundamentale, o astfel de reglementare nefiind permisă de Constituția României.

Prejudiciul suferit de reclamanți are natură pecuniară și constă în sumele reținute din drepturile de pensie ca o consecință a aplicării dispozițiilor declarate neconstituționale prin Decizia nr. 650/2022, existând astfel și legătura de cauzalitate. Prin urmare, despăgubirea ce se cuvine reclamanților este egală cu sumele reținute din pensie în temeiul textelor declarate neconstituționale, însă nu se confundă cu dreptul la pensie, având natură juridică diferită, precum și dobânda legală, dar și actualizarea sumelor cu indicele de inflație în vederea acoperirii efective a prejudiciului.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023 sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023-28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul – pârât Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 949/2023 din 7 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.