ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3278/2024

Ședința publică din data de 13 iunie 2024

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată, la data de 27.12.2022, pe rolul Tribunalului Olt – secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C., D. și E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Afacerilor Interne,

Prin sentința civilă nr. 113 din 9 martie 2023, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 31.03.2023, sub nr. x/2023.

Prin încheierea de ședință din 8 mai 2023 (astfel cum a fost îndreptată din oficiu prin încheierea din 8 iunie 2023), Curtea a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamanți și a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. XXIV pct. 11-14, 16-20 și art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 în raport de dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României.

Prin sentința civilă nr. 474 din 16 octombrie 2023, Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne și a respins acțiunea față de acesta.

A admis în parte cererea formulată de reclamanți și a obligat pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne la plata către reclamanți a unei despăgubiri egale cu sumele reținute ca și contribuții de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei rețineri și până la încetarea acesteia, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale, de la data fiecărei rețineri și până la plata sumei.

Împotriva acestei hotărâri, pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne au formulat recurs.

2.1. Recurentul-pârât Guvernul României a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea, în parte, a hotărârii recurate, în sensul respingerii, în principal, ca inadmisibil, și, în subsidiar, ca neîntemeiat a capătului de cerere privind obligarea Guvernului României la plata către reclamanți de despăgubiri constând în contravaloarea actualizării cu indicele de inflație și a dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate de la data reținerilor acestora și până la restituire, în condițiile O.U.G. nr. 4/2023.

A susținut recurentul-pârât că de la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2023, restituire sumelor prevăzute de art. 1 din acest act normativ se poate realiza numai prin procedura specială și în limitele expres stabilite de această lege.

Prima instanță avea obligația de a face aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2023, întrucât legiuitorul a adoptat un act normativ special, în temeiul căruia intimații-reclamanți au dreptul de a primi sumele reținute din veniturile din pensii cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 01.01.2022 până la data de 27.12.2022, inclusiv.

Instanțele judecătorești nu se pot substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor deja existente și nu este admis nici ca prin interpretarea normelor juridice instanțele judecătorești să adauge consecințe contrare legii.

În acest condiții, în mod nelegal instanța de fond a stabilit, implicit, și o altă sursă bugetară pentru plata sumelor solicitate de intimații-reclamanți, deși art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 4/2023 prevede că plata se face prin diminuarea veniturilor bugetului Fondului național unic de asigurări de sănătate și se evidențiază la o poziție distinctă de venituri bugetare.

Pe de altă parte, cererea privind actualizarea sumelor restituite se impune a fi respinsă întrucât Decizia Curții Constituționale nr. 650 din 15 decembrie 2022 produce efecte pentru viitor.

În aceste condiții, legiuitorul a înțeles să intervină pentru rezolvarea într-un mod echitabil a situației pensionarilor, instituind norme juridice ce reglementează situația generală a acestei categorii sociale, situație creată de pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 650 din 15 decembrie 2022.

Prin O.U.G. nr. 4/2023 s-au luat măsuri reparatorii, în sensul restituirii sumelor din perioada ianuarie 2022- decembrie 2022, iar acest act normativ nu prevede actualizarea.

A mai precizat recurentul că, din moment ce competența restituirii sumelor reținute (obligația principală) este dată prin lege exclusiv caselor teritoriale/sectoriale de pensii și/sau entităților care plătesc venituri din pensii, Guvernul României nu are atribuții și nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare și/sau a diferențelor de sume rezultate din actualizarea sumelor datorate în raport cu indicele de inflație.

De altfel, repararea integrală a prejudiciului presupune un calcul care se raportează la debitul restant, fără ca dobânda să se calculeze asupra debitului care ar cuprinde actualizarea cu rata inflației, iar aceste calcule nu pot fi făcute decât de entitatea care plătește intimaților-reclamanți drepturile din pensie.

Din această perspectivă, instanța de fond nu putea să valideze pretențiilor intimaților-reclamanți și să oblige Guvernul României la plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, întrucât acestea reprezintă, în fapt, o obligație la imposibil.

2.2. Recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., pârâta susține că soluția instanței de fond este rezultatul unor erori de raționament juridic și de aplicare a legii la situația dedusă judecății și de analiză a situației solicitantului de pensie, erori vădite și care conduc la restituirea contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate cu încălcarea O.U.G. nr. 4/2023.

Instanța a admis capătul principal de cerere, în loc să-l respingă ca neîntemeiat sau ca lipsit de interes avându-se în vedere faptul că intimații-reclamanți sunt beneficiarii unui drept de pensie plafonat conform art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Instanța s-a raportat la alt temei legal decât celor corect și aplicabil, respectiv la art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023 aplicabile persoanelor ale căror drepturi la pensie au fost deschise anterior datei de 15.09.2017 și nu au fost plafonate conform art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, față de art. 1 alin. (6) din același act normativ care este aplicabil persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost deschise ulterior datei de 15.09.2017.

Astfel, soluția primei instanțe a depășit atribuțiile puterii judecătorești, întrucât a creat un raport obligațional identic cu cel reglementat de O.U.G. nr. 4/2023, deși trebuia să constate că un astfel de raport există și să rețină lipsa de interes a acțiunii.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă invocă, sub un prim aspect, greșita aplicare a normelor de drept material, raportat la prevederile O.U.G. nr. 4/2023, la efectele juridice ex nunc ale Deciziei Curții Constituționale nr. 650/2022, detaliate în cuprinsul întâmpinării de la fond și la art. 147 alin. (4) din Constituție, care stabilesc caracterul general obligatoriu, pentru viitor, al deciziilor Curții Constituționale.

Totodată, pârâta susține greșita respingere a excepției lipsei de interes a acțiunii, ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 4/2023, greșita respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes a acțiunii, a arătat recurenta că nu se poate stabili folosul real care ar decurge din restituirea CASS, având în vedere că reclamanții nu beneficiază de o pensie netă rezultată în urma reținerii contribuției a asigurărilor sociale de sănătate, orice demers în justiție trebuind să fie util și să urmărască un folos practic, juridic și legitim, direct și personal, născut și actual. Astfel, este lipsită de interes solicitarea reclamanților având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea diferențelor de contribuție de asigurări de sănătate, întrucât reclamanții nu beneficiază de o pensie netă rezultată în urma reținerii contribuției a asigurărilor sociale de sănătate.

Cât privește calitatea procesuală pasivă, arată că sumele reținute cu titlu de contribuție nu se realizează venit la bugetul asigurărilor sociale de stat, ci la bugetul asigurărilor sociale de sănătate. Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne doar a calculat, reținut la sursă și virat la Casa Națională de Asigurări de Sănătate contribuțiile de asigurări de sănătate, neputând restitui sume pe care nu le-a încasat în patrimoniul propriu. Art. 2 din O.U.G. nr. 4/2023 reglementează modalitatea de restituire a sumelor privind contribuția de asigurări sociale de sănătate, prin transferul respectivelor sume către beneficiari, prin Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, însă rolul acestei case sectoriale este acela de intermediar între pensionarul militar și deținătorul sumelor reținute.

A mai susținut recurenta-pârâtă că dreptul la pensie a fost deschis ulterior date de 15.09.2017 și reclamanții beneficiază de o pensie militară stabilită în baza Legii nr. 213/2015, iar punerea în aplicare a Deciziei Curții Constituționale nr. 650/15.12.2022 nu produce efecte plafonării la media salariilor nete.

Reclamanții beneficiază de un cuantum bănesc al dreptului de pensie rezultat din aplicarea art. 60 din Legea nr. 223/2015, respectiv plafonarea stabilită potrivit art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 și nu beneficiază de o pensie netă rezultată în urma reținerii contribuției asigurărilor sociale de sănătate, din drepturile de pensie ale acestora nefiind reținut CASS.

Prin urmare, interesul trebuie să fie în legătură cu pretenția formulată, să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală și să existe în momentul în care se exercită dreptul la acțiune și pe tot parcursul soluționării cauzei. A

Astfel, la data publicării O.U.G. nr. 4/2023 în Monitorul Oficial al României, cererea reclamanților a rămas fără obiect și, implicit, lipsită de interes.

Referitor la celelalte capete de cerere formulate de reclamanți, acestea sunt accesorii, urmărind soluționarea capetelor de cerere principale.

Capătul de cerere privind obligarea la actualizarea sumelor supuse restituirii cu rata inflației și la plata dobânzii legale nu a fost fundamentat în drept. Acordarea daunelor compensatorii și/sau moratorii în baza dispozițiilor art. 1531 și art. 1535 C. civ. este condiționată de existența unei culpe a debitorului în neexecutarea/executarea cu întârziere a unei obligații ce îi revenea. Normele declarate neconstituționale s-au bucurat, anterior pronunțării deciziei Curții Constituționale, de prezumția de constituționalitate, neputând fi reținut caracterul ilicit al conduitei pârâtei, care a reținut sumele reprezentând cote de contribuție CASS din pensia reclamanților în baza dispozițiilor legale ce se bucurau de prezumția de constituționalitate.

Astfel, în cauză, executarea creanței solicitate de reclamanți a fost eșalonată prin act normativ, astfel încât nu se poate reține culpa sa în neexecutarea obligației, respectând actul normativ declarat ulterior neconstituțional precum și O.U.G. nr. 4/2023.

Recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a formulat întâmpinare la recursul pârâtului Guvernul României, prin care a reluat argumentele prezentate prin recursul propriu și a arătat că a procedat la repararea prejudiciului astfel cum legiuitorul a stipulat în mod expres în sensul punerii în aplicare a deciziei Curții Constituționale nr. 650 din 15 decembrie 2022 fiind restituite din oficiu sumele reținute cu titlu de CASS.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, examinând sentința recurată în raport cu criticile formulate de recurenți, cu dispozițiile legale incidente și cu actele și lucrările dosarului, apreciază că recursurile pârâților sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce urmează.

În esență, recurenții-pârâți au prezentat aceleași argumente, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, astfel că recursurile urmează a fi analizate unitar.

În plus, recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. Însă, din această perspectivă, Înalta Curte reține că acest motiv de nelegalitate se întemeiază pe conceptul de exces de putere ce derivă din principiul constituțional al separației puterilor în stat și vizează imixtiunea instanțelor judecătorești în domeniul atribuțiilor puterii legislative sau executive. Or, recurenta nu a precizat modalitatea în care instanța de fond ar fi săvârșit vreun act pe care numai un organ al puterii legislative sau executive îl poate face sau ar fi depășit puterile judecătorești statornicite prin Constituție, ci criticile sale, pe care le-a subsumat acestui motiv de casare, se referă tot la interpertarea eronată a normelor de drept material.

Astfel, analizând recursurile din perspectiva motivului de casare comun, invocat de ambii recurenți, Înalta Curte reține că, în cauză, intimații-reclamanți s-au considerat vătămați în drepturile și interesele lor legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în MO nr. 1202/18.12.2021 și pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiei de serviciu.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)

2

)

Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a

1

) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 157

3

Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum și al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)

2

), alin. (5) în privința trimiterii la art. 157

3

și alin. (7)

1

Codul fiscal] și pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)

2

) Codul fiscal] și art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 Codul fiscal și pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, dispozițiile mai sus menționate fiind declarate neconstituționale.

În esență, instanța de contencios constituțional a reținut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuții la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, însă, prin ordonanță de urgență nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuții, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituție, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituție, care interzice afectarea drepturilor și libertăților fundamentale prin ordonanțe de urgență.

Drept urmare, după cum au precizat ambii recurenți-pârâți, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reținute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituționale.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023,

,,(1) Sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferențele de impozit pe venit se calculează separat față de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se rețin la data efectuării plății sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc și se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023".

Art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului", conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe considerate neconstituționale sau declarate ca atare posibilitatea promovării unei acțiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative".

În acest context, Înalta Curte constată că sunt nefondate susținerile recurentului-pârât Guvernul României, în sensul că persoana care a reținut și care, ulterior, a fost obligată prin O.U.G. nr. 4/2023 la restituirea respectivelor sume, reținute din pensiile intimaților-reclamanți, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, este persoana de la care pot fi cerute despăgubirile solicitate, pentru că răspunderea pentru despăgubirile solicitate, ce le-au fost cauzate intimaților-reclamanți prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, declarată ulterior neconstituțională, aparține emitentului, în speță Guvernului României, în considerarea culpei pentru emiterea ordonanței declarate neconstituționale.

Contrar alegațiilor recurenților-pârâți, acțiunea de față are ca obiect, în condițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională. Fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constă în emiterea respectivei ordonanțe de către Guvern. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanței neconstituționale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.

De asemenea, pretențiile reclamanților nu au natură civilă, ci vizează acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a vătămării produse prin emiterea de către Guvernul României a unei ordonanțe de urgență declarate neconstituționale, iar obligarea ambilor pârâți la plata despăgubirilor a fost dispusă și în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 4/2023, conform cărora sumele în cauză se transferă de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, la solicitarea Casei Naționale de Pensii Publice, caselor de pensii sectoriale și entităților care plătesc venituri din pensii.

Prin urmare, în mod corect prima instanță a admis în parte acțiunea în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne și i-a obligat la actualizarea sumei cu indicele de inflație și la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire.

De asemenea, Înalta Curte subliniază că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o normă cu caracter special în materia contenciosului administrativ, constituind o reflectare la nivelul legii organice a normei constituționale de la art. 126 alin. (6) teza finală din Constituția României, potrivit căruia "Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale.".

Una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii în justiție este calitatea procesuală, ce presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății - calitate procesuală activă, și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în baza aceluiași raport juridic - calitate procesuală pasivă, instanța fiind obligată să verifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raport de drept material dedus judecății. Conform art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

În prezentul litigiu, în raport cu cauza juridică a acțiunii și cu dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile, Înalta Curte constată că, din punct de vedere al calității procesuale pasive, există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecății și instituțiile menționate, respectiv pârâtul Guvernul României, în calitate de emitent al ordonanței declarate neconstituționale, și pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în calitate de autoritate desemnată cu restituirea contribuțiilor, conform art. 2 alin. (1), (2) și (3) din O.U.G. nr. 4/2023.

Nu pot fi primite criticile recurenților potrivit cărora, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea pendinte a rămas fără obiect și nu mai există interesul intimaților-reclamanți de a acționa, câtă vreme s-a dispus doar restituirea sumelor reținute, nu și repararea prejudiciului cauzat prin reținerea sumelor de bani din drepturile de pensie ale intimaților în baza O.U.G. nr. 130/2021, declarată neconstituțională.

Astfel, pretențiile rămase în litigiu, la acest moment, vizează despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind dobânda legală și actualizarea sumelor restituite cu indicele de inflație, doar capătul de cerere privind plata despăgubirilor constând în contravaloarea contribuțiilor sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea din pensie ce depășește suma de 4.000 RON rămânând fără obiect prin emiterea ordonanței de urgență menționate.

Contrar apărărilor recurenților, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii patrimoniale, potrivit art. 9 alin. (5) teza I din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 1349 C. civ., respectiv fapta ilicită (emiterea O.U.G. nr. 130/2021 cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție, conform celor constatate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 650/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022), prejudiciul material (reținerile efectuate din pensia reclamanților, în intervalul 01.01.2022-27.12.2022, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea din pensie ce depășește suma lunara de 4000 RON), legătura de cauzalitate (reținerile au fost efectuate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 130/2021).

Prin urmare, în mod corect prima instanță a obligat pârâții la actualizarea sumei cu indicele de inflație și la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire, fiind aplicabile și dispozițiile art. 1357 și art. 1385 alin. (1) C. civ., potrivit cărora repararea prejudiciului suferit trebuie să fie integrală în privința pierderii suferite de către reclamanți, dar și a lipsei de folosință asupra sumei reținute din contravaloarea activului personal net acumulat.

O astfel de modalitate de reparație impune acordarea atât a actualizării sumei reținute cu indicele de inflație, cât și acordarea dobânzii legale penalizatoare, conform prevederilor O.G. nr. 13/2011, începând cu data efectuării reținerii și până la data plății efective a debitului principal, în acord cu prevederile O.U.G. nr. 4/2023.

În consecință, Înalta Curte reține că sunt fondate recursurile pârâților doar din perspectiva rămânerii fără obiect a capătului de cerere privind despăgubirile constând în contravaloarea contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate reținute conform O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei rețineri și până la încetarea acesteia, restul dispozițiilor instanței de fond fiind legale.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursurile, va casa în parte sentința recurată și, în rejudecare, va respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere vizând obligarea pârâților la despăgubirile menționate, menținându-se restul dispozițiilor instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României împotriva sentinței nr. 474 din 16 octombrie 2023 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte hotărârea recurată și, în rejudecare,

Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea privind obligarea pârâților la restituirea către reclamanți a sumelor reținute din pensie cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, începând cu ianuarie 2022 și până la momentul încetării reținerii.

Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.