ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2180/2024

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2024

Asupra cererii de strămutare, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă la 11 octombrie 2024, sub nr. x/2024, petenta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Galați, B.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei C. S.R.L. Tulcea, D. S.R.L., prin lichidator judiciar E., F. S.A., G. S.A. și H., strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 140 alin. (2) și art. 142 alin. (1) teza a III-a raportat la art. 22, art. 45 și art. 6-9 C. proc. civ., art. 11 C. civ., art. 1 alin. (5) și art. 16 alin. (1) și (2) Constituția României, precum și art. 6 și art. 13 CEDO.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 142 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea cererii de strămutare, invocată de intimata G. S.A., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. civ. "cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competența de soluționare revine Înaltei Curți de Casație și Justiție. În cazul cererilor de strămutare întemeiate pe motivul de bănuială legitimă vizând calitatea părții de judecător la o instanță din circumscripția curții de apel competente, precum și a celor vizând calitatea de parte a unei instanțe din circumscripția aceleiași curți, competența de soluționare revine Înaltei Curți de Casație și Justiție. (....)"

Legiuitorul a reglementat competența instanței supreme pentru cazul în care strămutarea pe motiv de bănuială legitimă se cere de la o curte de apel, precum și în cazul cererilor de strămutare întemeiate pe motivul de bănuială legitimă vizând calitatea părții de judecător la o instanță din circumscripția curții de apel competente și a celor vizând calitatea de parte a unei instanțe din circumscripția aceleiași curți.

În cauză, cererea întemeiată pe motive de bănuială legitimă privește strămutarea dosarului nr. x/2017, având ca obiect o contestație împotriva tabelului definitiv întocmit în procedura insolvenței, soluționat de Tribunalul Tulcea, instanță aflată în circumscripția teritorială a Curții de Apel Constanța.

Totodată, instanța supremă constată că în cauza a cărei strămutare se solicită nu figurează ca parte un judecător sau o instanță de judecată pentru ca Înalta Curte de Casație și Justiție să devină competentă în soluționarea cererii, potrivit art. 142 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, având în vedere că, pe de o parte, în cauză, petenta a solicitat strămutarea unui dosar aflat pe rolul Tribunalului Tulcea, iar pe de altă parte, nu există motive care să atragă competența instanței supreme, conform art. 142 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită excepția necompetenței sale materiale și să decline în favoarea Curții de Apel Constanța competența soluționării cererii formulate de petenta A. S.R.L. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017, al Tribunalului Tulcea – secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a cererii formulate de petenta A. S.R.L. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017, al Tribunalului Tulcea – secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Constanța.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 noiembrie 2024.