ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2154/2024

Asupra cererii de strămutare, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă la 14 octombrie 2024, petenții A. și B. au solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 și dosarele asociate a1-a20 aflate pe rolul Tribunalului Dâmbovița – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pentru motive de bănuială legitimă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 142 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea cererii de strămutare, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competența de soluționare revine Înaltei Curți de Casație și Justiție. În cazul cererilor de strămutare întemeiate pe motivul de bănuială legitimă vizând calitatea părții de judecător la o instanță din circumscripția curții de apel competente, precum și a celor vizând calitatea de parte a unei instanțe din circumscripția aceleiași curți, competența de soluționare revine Înaltei Curți de Casație și Justiție. (....)."

Legiuitorul a reglementat competența instanței supreme pentru cazul în care strămutarea pe motiv de bănuială legitimă se cere de la o curte de apel, precum și în cazul cererilor de strămutare întemeiate pe motivul de bănuială legitimă vizând calitatea părții de judecător la o instanță din circumscripția curții de apel competente și a celor vizând calitatea de parte a unei instanțe din circumscripția aceleiași curți.

În cauză, cererea întemeiată pe motive de bănuială legitimă privește strămutarea unui dosar civil (dosarul nr. x/2017 și dosarele asociate a1 - a20, având ca obiect procedura insolvenței) aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, instanță aflată în circumscripția teritorială a Curții de Apel Ploiești.

Așadar, având în vedere că, pe de o parte, în cauză, petenții au solicitat strămutarea unui dosar aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar, pe de altă parte, nu există motive care să atragă competența instanței supreme conform art. 142 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită excepția necompetenței sale materiale și să decline în favoarea Curții de Apel Ploiești competența soluționării cererii formulată de petenții A. și B. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 și dosarele asociate a1 până la a20 ale Tribunalului Dâmbovița – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a cererii formulată de petenții A. și B. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 și dosarele asociate a1 până la a20 ale Tribunalului Dâmbovița – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 noiembrie 2024.