ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2197/2024

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2024

Asupra cererii de strămutare, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței supreme la data de 11 octombrie 2024, petenta A. S.R.L. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.

La data de 30 octombrie 2024, intimata B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea prezentei cereri de strămutare.

La termenul de judecată din 24 septembrie 2024, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale în soluționarea cererii privind strămutarea judecării procesului aflat pe rolul Tribunalului Tulcea.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale, Înalta Curte o găsește întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze petenta A. S.R.L. a solicitat strămutarea judecării dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocând motive de bănuială legitimă.

Potrivit dispozițiilor art. 142 alin. (1) din C. proc. civ., "cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competența revine Înaltei Curți de Casație și Justiție".

Așadar, din norma evocată rezultă că Înaltei Curți nu îi revine competența de a soluționa cereri de strămutare întemeiate pe motiv de bănuială legitimă aflate pe rolul judecătoriilor sau tribunalelor, legiuitorul stabilind competența în favoarea instanței supreme exclusiv pentru cazurile în care strămutarea pe motiv de bănuială legitimă se cere de la o curte de apel.

Reținând că petenta A. S.R.L. a solicitat strămutarea judecării unei cauze aflate pe rolul Tribunalului Tulcea, invocând în susținerea cererii motive de bănuială legitimă, Înalta Curte constată că aparține Curții de Apel Constanța competența materială de soluționare a cererii, instanță în a cărei circumscripție se află Tribunalul Tulcea.

Pentru considerentele expuse anterior și în temeiul dispozițiilor art. 132 și art. 129 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cererii formulate de petenta A. S.R.L., privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Declină competența soluționării cererii formulate de petenta A. S.R.L., privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017, aflat pe rolul Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Constanța.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2024.