ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2469/2024

Ședința publică din data de 06 noiembrie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. 1. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 13 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător A. formulată de recurentul B..

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurentul B..

Prin cererea de recurs, întemeiată pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a învederat că va depune motivele de recurs după comunicarea hotărârii.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul, în raport cu excepțiile procesuale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la excepția netimbrării, a cărei analiză este prioritară, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al aceluiași articol statuează în sensul că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de aceasta și de a transmite dovada achitării taxei în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speță, prin rezoluția din 2 iulie 2024, s-a stabilit în sarcina recurentului obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în temeiul dispozițiilor art. 9 lit. a) coroborate cu art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii de recurs. De asemenea, prin aceeași rezoluție, recurentului i s-a adus la cunoștință faptul că, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, are posibilitatea formulării cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 33 și 42 din O.U.G. nr. 80/2013.

Obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru a fost adusă la cunoștința recurentului prin adresa emisă în 10 iulie 2024 și comunicată în 23 iulie 2024, potrivit dovezii de la dosarul de recurs.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa, recurentul nu a formulat cerere de reexaminare, după cum nu a formulat nici cerere de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii, reducerii sau eșalonării taxei judiciare de timbru.

Întrucât recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanță, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, coroborate cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este legal timbrat, astfel încât se impune sancțiunea anulării acestuia.

De altfel, Înalta Curte constată că recursul dedus judecății este nemotivat.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În cauză, prin încheierea din 13 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător A. formulată de recurentul B..

Prin cererea de recurs, recurentul a învederat că va depune motivele de recurs ulterior, obligație pe care nu și-a mai îndeplinit-o.

În aceste condiții, având în vedere că recurentul nu a motivat recursul declarat și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul B. împotriva încheierii din 13 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – secția I civilă, în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 06 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.