ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1628/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi, reclamanta U.N.T.R.R. a chemat în judecată pe pârâta SC W. SRL, solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei de 3.420 RON, reprezentând cotizație restantă pentru anii 2008, 2009, 2010 și 2011, precum și la plata dobânzilor legale aferente acestei sume.

Prin Sentința civilă nr. 1838 din 9 mai 2012, Judecătoria Brezoi a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, reținând, în esență, că această instanță este competentă în raport de dispozițiile art. 29 din Statutul Uniunii Naționale a Transportatorilor Rutieri din România, care prevede că "eventualele litigii între asociație și membrii săi sunt de competența exclusivă a instanțelor în raza cărora își are sediul asociația". Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 10513 din data de 4 decembrie 2012, a constatat că litigiul nu este de competența sa întrucât normele de competență teritorială relativă sunt de ordine privată prin care sunt ocrotite interesele particulare, iar instanța nu poate invoca din oficiu o asemenea excepție întrucât ar însemna o subrogare a acesteia în drepturile pârâtului dincolo de vreo manifestare de voință prin care acesta, în speță, nu a înțeles să o exercite.

Astfel fiind, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi și constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulator de competență. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Brezoi competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: S-a constatat că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria Brezoi, secția civilă, U.N.T.R.R.

a solicitat instanței obligarea pârâtei SC W. SRL la plata sumei de 3.420 RON, reprezentând cotizație restantă pentru anii 2008, 2009, 2010 și 2011, precum și la plata dobânzilor legale aferente acestei sume. Prealabil pronunțării regulatorului de competență, trebuie avut în vedere că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, art. 159 1 C. proc. civ. a suferit modificări, în sensul că textul nou introdus stabilește regimul juridic al excepției de necompetență, respectiv al persoanelor sau organelor care pot invoca necompetența și până la ce moment al procesului.

Astfel, necompetența de ordine publică - generală, materială și teritorială exclusivă - poate fi invocată de oricare dintre părți sau de instanță, din oficiu, până la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului, iar necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare sau, când nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare. După cum se poate observa, obiectul cauzei dedus judecății îl constituie o acțiune în pretenții, respectiv de obligare a pârâtei la plata sumei de 3.420 RON, cu dobânda legală.

Cum reclamantul a înțeles să introducă cererea de chemare în judecată la instanța în circumscripția căreia își are sediul debitoarea, atât reclamanta, cât și instanța nu mai puteau reveni asupra ei, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat competența instanței respective, competență ce ar fi putut fi contestată numai de către pârâtă prin întâmpinare sau cel mai târziu la prima zi de înfățișare. Astfel, în mod greșit Judecătoria Brezoi a declinat competența de soluționare a cauzei la Judecătoria Sectorului 4 București, deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, dreptul de a decide competența soluționării cauzei revine pârâtei, instanța neputând să dispună din oficiu. Față de considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ