ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1628/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi, reclamanta U.N.T.R.R. a chemat în

judecată pe pârâta SC W. SRL, solicitând instanței obligarea acesteia la plata

sumei de 3.420 RON, reprezentând cotizație restantă pentru anii 2008, 2009,

2010 și 2011, precum și la plata dobânzilor legale aferente acestei sume.

Prin Sentința civilă

nr. 1838 din 9 mai 2012, Judecătoria Brezoi a admis excepția necompetenței

teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a

cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, reținând, în esență,

că această instanță este competentă în raport de dispozițiile art. 29 din

Statutul Uniunii Naționale a Transportatorilor Rutieri din România, care

prevede că "eventualele litigii între asociație și membrii săi sunt de

competența exclusivă a instanțelor în raza cărora își are sediul

asociația".

Judecătoria

Sectorului 4 București, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 10513 din data

de 4 decembrie 2012, a constatat că litigiul nu este de competența sa întrucât

normele de competență teritorială relativă sunt de ordine privată prin care

sunt ocrotite interesele particulare, iar instanța nu poate invoca din oficiu o

asemenea excepție întrucât ar însemna o subrogare a acesteia în drepturile

pârâtului dincolo de vreo manifestare de voință prin care acesta, în speță, nu

a înțeles să o exercite.

Astfel fiind, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi și

constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru regulator de competență.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două

instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,

în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de

competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Brezoi competența teritorială de

soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

S-a constatat că prin

cererea de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria Brezoi, secția

civilă, U.N.T.R.R. a solicitat instanței obligarea pârâtei SC W. SRL la plata

sumei de 3.420 RON, reprezentând cotizație restantă pentru anii 2008, 2009,

2010 și 2011, precum și la plata dobânzilor legale aferente acestei sume.

Prealabil pronunțării

regulatorului de competență, trebuie avut în vedere că odată cu intrarea în

vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea

soluționării proceselor, art. 159

1

C. proc. civ. a suferit modificări,

în sensul că textul nou introdus stabilește regimul juridic al excepției de

necompetență, respectiv al persoanelor sau organelor care pot invoca

necompetența și până la ce moment al procesului.

Astfel, necompetența

de ordine publică - generală, materială și teritorială exclusivă - poate fi

invocată de oricare dintre părți sau de instanță, din oficiu, până la prima zi

de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea

dezbaterilor asupra fondului, iar necompetența de ordine privată poate fi

invocată doar de pârât prin întâmpinare sau, când nu este obligatorie, cel mai

târziu la prima zi de înfățișare.

După cum se poate

observa, obiectul cauzei dedus judecății îl constituie o acțiune în pretenții,

respectiv de obligare a pârâtei la plata sumei de 3.420 RON, cu dobânda legală.

Cum reclamantul a

înțeles să introducă cererea de chemare în judecată la instanța în

circumscripția căreia își are sediul debitoarea, atât reclamanta, cât și

instanța nu mai puteau reveni asupra ei, întrucât prin introducerea acțiunii

s-a fixat competența instanței respective, competență ce ar fi putut fi

contestată numai de către pârâtă prin întâmpinare sau cel mai târziu la prima

zi de înfățișare.

Astfel, în mod greșit

Judecătoria Brezoi a declinat competența de soluționare a cauzei la Judecătoria

Sectorului 4 București, deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, dreptul de a

decide competența soluționării cauzei revine pârâtei, instanța neputând să

dispună din oficiu.

Față de

considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C.

proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Brezoi, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea

judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ