ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1620/2024

Ședința publică din data de 13 iunie 2024

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la 3 mai 3019, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor la plata sumei de 70.000 euro, reprezentând despăgubiri materiale, și a sumei de 30.000 euro, cu titlu de daune morale, pentru repararea prejudiciului cauzat prin modul de instrumentare a dosarului penal nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București.

Prin sentința civilă nr. 742 din 27 aprilie 2022, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins excepția inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată, și a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe civile, a declarat apel reclamanta A..

Prin decizia civilă nr. 1353A din 24 octombrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul.

Împotriva acestei decizii civile, la 22 decembrie 2023, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și, făcând referire la art. 21 din Constituția României, la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a învederat că o durată excesivă a unui proces penal poate produce prejudicii justițiabililor, prin prelungirea unei stări de incertitudine, precum și că durata rezonabilă a unei proceduri judiciare se înscrie printre garanțiile esențiale ale unui proces echitabil, astfel că statul, în calitate de administrator și garant al sistemului judiciar, este ținut de obligația pozitivă de a adopta măsurile necesare pentru ca procesul să se desfășoare în condiții optime.

În ședința publică din 13 iunie 2024, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite și va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, astfel că părțile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situației de fapt.

Scopul recursului transcede, așadar, interesului particular și constă în asigurarea unui cadru juridic coerent și unitar, printr-o interpretare și aplicare uniformă a legii materiale și/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele și le poate aprecia (în primă instanță) sau, după caz, reaprecia și completa (în apel). În acest context, nu se poate pretinde instanței de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanță de fond, în mod vădit contrar rolului și funcțiilor căii extraordinare de atac a recursului.

Prin urmare, motivarea recursului presupune invocarea și argumentarea unor critici de nelegalitate care, pe de o parte, trebuie să privească soluția pronunțată de instanța de apel, iar, pe de altă parte, trebuie să se circumscrie motivelor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

În cauză, se constată că memoriul de recurs nu respectă aceste exigențe legale, întrucât recurenta-reclamantă nu aduce nicio critică soluției pronunțate de instanța de apel, ci doar prezintă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materia încălcării dreptului la soluționarea procesului penal într-un termen rezonabil, exprimându-și, într-o manieră generală, nemulțumirea față de soluția pronunțată de instanța de apel.

Pentru ca argumentele invocate în memoriul de recurs să poată fi încadrate în motivele de casare reglementate de lege, recurenta-reclamantă trebuia să argumenteze punctual de ce consideră că raționamentul logico-juridic al curții de apel (în urma căruia s-a ajuns la concluzia că nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a intimatului) contravine dispozițiilor legale, dezacordul părții față de cele constatate de instanța de apel și prezentarea jurisprudenței naționale și europene în materie neputând fi încadrate în vreunul dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Deși recurenta-reclamantă invocă, în mod formal, motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și face referire la art. 21 din Constituția României și la art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, totuși aceasta nu expune critici concrete de nelegalitate a deciziei civile recurate. O atare atitudine procesuală ignoră faptul că, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, partea interesată nu poate invoca orice fel de nemulțumiri, ci doar pe acelea care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, în conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Prin urmare, simpla prezentare a normelor naționale și europene incidente în materie și a jurisprudenței dezvoltate în baza acestora, fără a fi însoțite de critici concrete cu privire la modalitatea în care instanța de apel le-a interpretat și le-a aplicat în cauză, nu respectă exigențele privind motivarea recursului, devenind incidente prevederile art. 488 alin. (2) din C. proc. civ.

Față de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității, invocată din oficiu la termenul din 13 iunie 2024, și va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu.

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1353A din 24 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iunie 2024.