ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3851/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3851/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 13 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub nr. x/23.12.2022, reclamantul A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE și CASA NATIONALĂ DE ASIGURARI DE SĂNĂTATE, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâților la calcularea și plata sumelor reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensie, rețineri efectuate cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10 % din partea ce depășește suma lunară de 4000 RON pentru dreptul la pensie și până la momentul încetării acestor rețineri efectuate în temeiul O.U.G. nr. 130/2021-art. XXIV; obligarea pârâtelor la plata sumei rezultate din aplicarea dobânzii legale penalizatoare și a actualizării cu indicele de inflație pentru fiecare sumă reținută lunar cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate de 10 % în contextul legislativ mai sus indicat, începând cu ianuarie 2022, data primei rețineri și până la încetarea reținerilor cu acest titlu și temei; obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a MAI să înceteze reținerile lunare din pensie a contribuțiilor sociale de sănătate de 10 % din partea ce depășește suma lunară de 4000 RON pentru fiecare drept de pensie, de la data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei pronunțate în data de 15 decembrie 2022 de Curtea Constituțională, în dosarul nr. x/2022.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal
Prin sentința civilă nr. 182 de la data de 15 martie 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea cauzei privind pe reclamantul A., pe pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate și M.A.I. Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. și pe chemata în garanție Agenția Națională de Administrare Fiscală, în favoarea instanței competente, respectiv Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această soluție, în esență, instanța a reținut că acțiunea reclamantului având ca obiect restituirea sumelor reținute din pensie, începând cu luna ianuarie 2022, cu titlu de contribuții de sănătate, a fost introdusă la data de 23 decembrie 2022, ulterior pronunțării Curții Constituționale prin Decizia nr. 650/15.12.2022, prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile fiscale în baza cărora au fost reținute sumele solicitate (constată dispozițiile art. XXIV pct. 11, pct. 12, pct. 13, pct. 14, pct. 16, pct. 17, pct. 18 și pct. 19 și ale art. XXV alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021).
A mai reținut că reclamantul nu a invocat dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 și nici nu a înțeles să se judece în contradictoriu cu Guvernul României, ci a invocat prevederile Ordinului MFP nr. 1899/22.12.2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și rambursare a sumelor de la buget, art. 117, art. 153 lit. f) din Legea nr. 263/2010, art. 1531, art. 1535 C. civ.
În acest sens, Curtea de Apel Timișoara, constatând că aceste contribuții de sănătate au o natură fiscală, fiind reglementate de art. 155 Codul fiscal și cum reclamantul urmărește restituirea lor, a stabilit că litigiul în cauză are o natură contencios administrativ-fiscală, fiind incidente prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (sumele fiind reținute și virate la bugetul de stat cu titlu de CASS), iar competența de soluționare se stabilește potrivit criteriului valoric, în conformitate cu disp. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste motive, dat fiind că obiectul cauzei este evaluabil în bani și se situează sub pragul valoric de 3.000.000 RON, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara și a declinat cauza în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Timiș, potrivit art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.
2.2. Hotărârea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal
Prin sentința civilă nr. 492/29.05.2024, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a reținut că reclamantul a solicitat, în fapt, acordarea de despăgubiri (constând în restituirea sumelor reținute din pensia lunară, potrivit O.U.G. nr. 130/2021, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate), susținând existența unei vătămări cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor acestui act normativ.
Pe cale de consecință, cererea cu care reclamantul a învestit instanța de judecată se încadrează în tipul special de acțiune judiciară în contencios administrativ reglementat de art. 9 din Legea nr. 554/2004, chiar dacă reclamantul nu a invocat în mod expres aceste dispoziții.
A mai arătat că regulile de determinare, din ierarhia instanțelor de judecată, a competenței de soluționare a cauzelor în materia contenciosului administrativ, sunt cele reglementate de art. 10 din Legea nr. 554/2004, aceste prevederi fiind incidente atât în materia acțiunilor de tip general, reglementate de art. 8 din Legea nr. 554/2004, dar și în cea a celor de tip special, reglementate de art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilește două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze o pricină având această natură, mai precis criteriul poziționării autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și criteriul valoric, constând în cuantumul impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.
Tribunalul a apreciat că, în litigiul pendinte, nu este aplicabil criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din acest act normativ, ci cel al rangului central al autorității publice emitente a ordonanței de urgență declarate neconstituționale, având în vedere și soluția adoptată în cadrul Întâlnirii președinților secțiilor specializate ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel dedicate unificării practicii judiciare în domeniul contencios administrativ și fiscal București, 22 - 23 mai 2023, unde s-a stabilit faptul că: (...)"Competența materială de soluționare a acțiunilor se stabilește în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 în funcție de criteriul rangului autorității, judecata în primă instanță fiind de competența curților de apel."
În consecință, instanța a apreciat întemeiată excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș și, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ. cu referire la art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, având în vedere obiectul cauzei și domiciliul reclamantului, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, iar, în temeiul art. 134 C. proc. civ., constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța ierarhic superioară comună, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Argumente de fapt și de drept relevante
Examinând aspectele cauzei deduse judecății, Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a arătat că prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10 % din partea ce depășește suma de 4000 RON, a fost vătămat în drepturile și interesele sale legitime, motiv pentru care a solicitat să se constate că prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 130/2021 - declarate neconstituționale de Curtea Constituțională în dosarele nr. x D/2022 și 2176 D/2022 din ședința din 15 decembrie 2022 - i s-a cauzat prejudiciul pentru a cărui reparare integrală trebuie să îi plătească și dobânzile legale penalizatoare și actualizate cu indicele de inflație pentru debitul principal.
Înalta Curte reține și că la data de 20.05.2024, reclamantul a depus o cerere de renunțare la judecată, determinat de faptul că, ulterior introducerii cererii sale de chemare în judecată, a intrat în vigoare Ordonanța de urgență nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, prin Decizia nr. 650/2022 Curtea Constituțională dispunând obligația de restituire din oficiu, lunar, în perioada 1 martie 2023-28 februarie 2024 a contribuției de asigurări sociale de sănătate, reținute din veniturile din pensii în perioada 1 ianuarie - 27 decembrie 2022, aferentă perioadei 1 ianuarie - 27 decembrie 2022. Față de aceste împrejurări, reclamantul constată că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.
Pentru stabilirea cu prioritate a competenței materiale și teritoriale a instanței, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:
"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Astfel, față de rangul central al autorității pârâte față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri constând în dobânzile legale penalizatoare, actualizate cu indicele de inflație, precum și obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., pe pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate și M.A.I. Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. și pe chemata în garanție Agenția Națională de Administrare Fiscală în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată astăzi, 13 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.