ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2320/2024

Ședința publică din data de 19 aprilie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, au solicitat:

I). repararea prejudiciului cauzat r prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie:

II). obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamante a unor sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensiile reclamantelor, rețineri făcute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reținere din pensia fiecărui reclamant și până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflației (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);

III). obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011);

IV). Obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensii a contribuțiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunțării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004).

De asemenea, în temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, reclamantele au solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. Of. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituționalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuțiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV pct. 11-14,16-20), respectiv art. XXV din aceeași Ordonanță, prevederile fiind neconstituționale în raport de dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 art. 4 și 6, art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României.

Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 96/2023 din 22 februarie 2023, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și, în consecință, a obligat pârâtul la despăgubiri constând în plata indexării cu rata inflației aferentă despăgubirilor constând în plata către reclamante a unor sume egale cu sumele reținute, începând cu luna ianuarie 2022, din pensiile reclamantelor, rețineri făcute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4000 RON pentru fiecare drept de pensie, a obligat pârâtul la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului, a respins în rest acțiunea și cererea de intervenție formulată de către intervenientul Ministerul Finanțelor.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Guvernul României și intervenientul Ministerul Finanțelor au declarat recurs.

3.1. Pârâtul Guvernul României, prin recursul formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., susține că instanța de fond în mod greșit a dispus în sarcina Guvernului României obligația de a plăti către reclamante a unor sume egale cu sumele reținute, începând cu luna ianuarie 2022, din pensiile reclamantelor, rețineri făcute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4000 RON pentru fiecare drept de pensie, precum și la plata de despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului, întrucât se relevă lipsa capacității juridice civile a Guvernului României.

Astfel, se arată că Guvernul României poate sta în judecată, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ atunci când se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, aflându-ne în această situație în prezența unei capacități juridice speciale de drept public, fundamentată pe prevederile constituționale ale art. 102 și 108 și pe cele ale actului normativ de organizare și funcționare a Guvernului.

Guvernul României nu are atribuții de a calcula și reține din pensii contribuția de asigurări sociale de sănătate și nici nu poate fi obligat să plătească despăgubiri întrucât sumele au fost calculate și reținute de către casele teritoriale de pensii sau, după caz, de casele de pensii sectoriale, respectiv entitățile care plătesc venituri din pensii.

Se mai susține că reglementările conținute de O.U.G. nr. 4/2023 dau în competența caselor teritoriale de pensii, caselor de pensii sectoriale precum și entităților care plătesc venituri din pensii, restituirea sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, sume pretinse a fi restituite prin prezenta cerere de chemare în judecată.

Prin urmare, din moment ce competența restituirii sumelor reținute (obligația principală) este dată prin lege, exclusiv caselor teritoriale/sectoriale de pensii și/sau entităților care plătesc venituri din pensii, Guvernul României nu are atribuții si nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare și/sau a diferențelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflație.

3.2. Intervenientul Ministerul Finanțelor, prin recursul formulat, critică soluția primei instanțe ca fiind dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, motive de casare regăsite în art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Ulterior, la data de 11 mai 2023, în temeiul dispozițiilor art. 406 C. proc. civ., a formulat o cerere prin care învederează instanței că înțelege să renunțe la judecata recursului și totodată solicită să se ia act de acest lucru.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a textelor de lege incidente, Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecată formulată de intervenientul Ministerul Finanțelor și va respinge recursul formulat de pârâtul Guvernul României, ca nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

4.1. În ceea ce privește recursul formulat de Ministerul Finanțelor, Înalta Curte reține că recurentul-intervenient, în temeiul dispozițiilor art. 406 C. proc. civ., a formulat o cerere prin care învederează instanței că înțelege să renunțe la judecata recursului și totodată solicită să se ia act de acest lucru.

Conform dispozițiilor art. 406:

"(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.

(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

(...)

(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.

(...)

(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

De asemenea, instanța reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Astfel fiind, Înalta Curte, analizând actele dosarului precum și cererea formulată de recurentul-intervenient, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (6) C. proc. civ., va lua act de renunțarea la judecata recursului de față.

4.2. În ceea ce privește recursul formulat de Guvernul României, Înalta Curte constată că din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantele sunt foști procurori, în prezent având calitatea de pensionari, retrași din activitate prin emiterea unor Decrete prezidențiale de eliberare din funcție, beneficiind de pensie de serviciu, în temeiul art. 82 din Legea nr. 303/2004, modificată și completată, acordate prin Deciziile de pensionare emise pentru fiecare, care au fost puse în plată după eliberarea din funcție, aspect ce rezultă din taloanele de plată a pensiei.

Prin O.U.G. nr. 130/2021 s-a modificat și completat Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, devenind obligatorii contribuțiile de asigurări sociale de sănătate pentru venituri din pensii, pentru partea care depășește suma de 4.000 RON (art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-a introdus art. 155 alin. (1) lit. a)1 din Codul fiscal), ordonanța nefăcând nicio distincție între pensiile contributive și pensiile de serviciu.

Ca urmare a modificărilor legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, începând cu luna ianuarie 2022, pensiile de serviciu ale reclamantelor au fost grevate de contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, reținerea făcându-se la sursă de către Casa Teritorială de Pensii, prin aplicarea procentului de 10% cu privire la sumele ce depășesc 4.000 RON din venitul din pensii.

Reclamantele au solicitat ca O.U.G. nr. 130/2021 să fie supusă controlului de constituționalitate și, urmare a declarării sale neconstituționale, să le fie restituite sumele reținute.

Înalta Curte are în vedere faptul că prin Decizia nr. 650 din 15 decembrie 2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2)], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a 1)], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a din capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii"], pct. 16 [cu referire la art. 157 3], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum și al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a din capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii"], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privința trimiterii la art. 1573 și alin. (71)] și pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2)] și ale art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 și pct. 19] din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative s-a stabilit "Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de D. în Dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, de E. și alții în Dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, de F. și alții în Dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, de G. în Dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de H. și I. în Dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f) 2)], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1)], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a din capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii"], pct. 16 [cu referire la art. 157 3], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum și al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a din capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii"], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privința trimiterii la art. 1573 și alin. (71)] și pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f) 2)] și ale art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 și pct. 19] din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt neconstituționale."

Ulterior, pe parcursul soluționării prezentului litigiu a fost adoptată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, în preambulul căreia este menționată Decizia CCR nr. 650/2022, ca temei al emiterii actului normativ.

Articolul 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023 prevede că: "Sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023-28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate."

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecată formulată de intervenientul Ministerul Finanțelor și va respinge recursul formulat de pârâtul Guvernul României, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurentul - intervenient Ministerul Finanțelor prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj împotriva sentinței civile nr. 96/2023 din 22 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul declarat de recurentul - pârât Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 96/2023 din 22 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.