Decizia nr. 1884/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă — Omisiunea instanței de a pune în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanție

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a civilă la 6.07.2017, reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Ilfov a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate existența dreptului de administrare al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Ilfov asupra terenului forestier în suprafață de 0,23 ha, evidențiat în Amenajamentul Ocolului Silvic București, Unitatea de Producție II Băneasa, unitatea amenajistică 63 M3, cât și regimul juridic de teren fond forestier proprietate publică a Statului; să o oblige pe pârâtă să-i lase, în deplină administrare și folosință, terenul menționat. Totodată, a solicitat introducerea, în cauză, a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art. 11 alin. 10 din Legea nr. 46/2008, art. 865 C.civ., art. 68 și art. 78 C.proc.civ. Pârâta A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat următoarele excepții: excepția nulității pentru neplata taxei judiciare de timbru; excepția lipsei capacității procesuale de folosință; excepția lipsei calității procesuale active; excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată; excepția de nelegalitate parțială a Ordinelor de aprobare a amenajamentelor silvice ale fondului forestier proprietate publică a statului, administrate de Ocolul Silvic București, din anii 1990, 2000 și 2010; excepția prescripției dreptului material la acțiune. De asemenea, a formulat și cerere de chemare în garanție a următoarelor entități: societatea B. S.A., Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Statul Român, prin Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Cu privire la cererea reclamantei, de introducere, în cauză, a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat respingerea acesteia, în principal, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată. Chemata în garanție B. S.A. a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție, prin care a solicitat, în principal, să fie respinsă iar, în subsidiar, a formulat chemarea în garanție a Statului Român, prin Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. La 04.12.2017, Regia Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică Ilfov, în numele proprietarului Statul Român, a depus cerere adițională, prin care, în temeiul prevederilor art. 30 alin. 5 și art. 204 C.proc.civ., a modificat petitul acțiunii introductive de instanță, în sensul că a solicitat: a. obligarea pârâților să-i lase, în liniștită posesie și deplină proprietate, terenul forestier în suprafață de 0,23 ha, evidențiat în Amenajamentul Ocolului Silvic București, Unitatea de Producție II Băneasa, unitatea amenajistică 63 M; b. obligarea pârâților să aducă fondul forestier de interes național în suprafață de 0,23 ha, evidențiat în Amenajamentul Ocolului Silvic București, Unitatea de Producție II Băneasa, unitatea amenajistică 63 M3 în starea inițială, iar, în caz contrar, instanța să dispună autorizarea sa, ca, pe cheltuiala pârâților, să aducă terenul la starea inițială. La termenul din 07.12.2017, pârâta A. S.R.L. a solicitat introducerea, în cauză, a Ministerului Apelor și Pădurilor și a Ministrului Ministerului Apelor și Pădurilor, în vederea soluționării excepției de nelegalitate invocate, cerere admisă de prima instanță, care a procedat la citarea acestora în calitate de intervenienți forțați. Pârâta A. S.R.L. a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a acelorași entități față de cererea adițională, reiterând o parte dintre excepțiile invocate inițial: nulitatea pentru neplata taxei judiciare de timbru, lipsa calității procesuale active; excepția de nelegalitate parțială a Ordinelor de aprobare a amenajamentelor silvice ale fondului forestier proprietate publică a statului, administrate de Ocolul Silvic București, din anii 1990, 2000 și 2010. A invocat, suplimentar, excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru lipsa motivelor de fapt. A susținut și inadmisibilitatea introducerii, în proces, a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, față de dispozițiile art. 75 C.proc.civ. De asemenea, a depus note de ședință, prin care a susținut că cererea adițională a fost formulată de o altă persoană în raport cu reclamanta, invocând excepția inadmisibilității cererii adiționale și excepția lipsei calității procesuale active a titularului acestei cereri; excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a Direcției Silvice Ilfov pentru R.N.P. Romsilva și a acesteia din urmă față de stat în ce privește cererea adițională. B. S.A. a invocat excepția netimbrării acțiunii și a cererii adiționale; excepția inadmisibilității cererii adiționale formulate de către o altă persoană decât reclamanta din cererea inițială; excepția lipsei calității procesuale active a Statului Român în cererea adițională; excepția lipsei calității procesuale active a Romsilva în cererea introductivă. La termenul din 11.05.2018, instanța a admis, în principiu, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. a chemaților în garanție S.C. B. S.A. și Statul Român, prin Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, și a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanție a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. În baza dispozițiilor art. 72 alin. 2 și art. 204 C.proc.civ., B. S.A. a formulat cerere completatoare și precizatoare a cererii de chemare în garanție, prin care a precizat temeiul de drept în baza căruia trebuie angajată răspunderea chematului în garanție inițial, respectiv Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, respectiv art. 998 din vechiul C.civ. și Legea nr. 29/1990. A chemat în garanție un subiect de drept suplimentar, anume Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

Primul ciclu procesual Prin sentința civilă nr. 1630 din 28.09.2018, Tribunalul București – Secția a III-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de introducere a Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de titular al dreptului de proprietate, formulată de reclamantă; a admis excepția inadmisibilității cererii modificatoare și a respins, ca inadmisibilă, această cerere, formulată de Regia Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică Ilfov; a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei Direcția Silvică Ilfov în privința cererii principale, a respins acțiunea principală formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Ilfov, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. și intervenienții forțați Ministerul Apelor și Pădurilor și Ministerul Apelor și Pădurilor, ca fiind formulată de o parte lipsită de capacitate procesuală de folosință; a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. S.R.L. privind pe chemații în garanție Societatea B. S.A. și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca fiind rămasă fără obiect. Prin încheierea din 30.07.2019, Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiate, excepția netimbrării apelurilor; excepția inadmisibilității apelurilor; excepția lipsei calității procesuale active a apelanților; excepția nulității apelului declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. Prin decizia civilă nr. l768 A din 19.11.2019, Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă a admis apelurile formulate de apelanta reclamantă Regia Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică Ilfov și de apelantul pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a anulat sentința apelată și a trimis cauza, pentru reluarea judecății, la Tribunalul București. Prin decizia nr. 2485 din 18.11.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă a admis recursul declarat de chemata în garanție S.C. B. S.A. împotriva încheierii din 30.07.2019 și a deciziei civile nr. 1768 A din 19.11.2019, pronunțate de Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă, a casat încheierea și decizia atacate și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Al doilea ciclu procesual- Decizia pronunțată de către Curtea de Apel București Prin decizia nr. 575A din 4.04.2023, Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a apelantei – reclamante Regia Națională a Pădurilor Romsilva – Direcția Silvică Ilfov cu privire la apelul declarat împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii adiționale; a respins apelul declarat de apelanta – reclamantă Regia Națională a Pădurilor Romsilva – Direcția Silvică Ilfov împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii adiționale, ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă; a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul – pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice; a admis apelul declarat de apelanta – reclamantă Regia Națională a Pădurilor Romsilva – Direcția Silvică Ilfov împotriva sentinței civile nr. 1630 din 28.09.2018, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, intimata pârâtă A. S.R.L., intimatul - reclamant Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și intimații-chemați în garanție Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Societatea B. SA; a anulat, în parte, sentința civilă nr. 1630 din 28.09.2018, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III- a civilă și a trimis cauza pentru reluarea judecății la Tribunalul București; a păstrat soluția primei instanțe de admitere a excepției inadmisibilității cererii modificatoare și de respingere, ca inadmisibilă, a acestei cereri.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 575A din 4.04.2023 a declarat recurs chemata în garanție Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului. Invocând motivul de casare reglementat de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., recurenta pretinde că instanța de fond a reținut în mod corect că, în ceea ce privește cererile de chemare în garanție numai cea formulată de către pârâta A. SRL a fost admisă în principiu, astfel că numai în privința acesteia s-a pronunțat instanța de fond constatând că, în raport de soluția dată, aceasta a rămas fără obiect. Arată recurenta că în ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de către SC B. SA, deși a fost legal timbrată, instanța nu a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererii, astfel că nu s-a pronunțat asupra acesteia. Recurenta susține că instanța de apel nu a admis excepția inadmisibilității apelului formulat de Regia Națională a Pădurilor Romsilva, soluția fiind nelegală, în contextul în care prevederile art. 11 alin. 9 și 1 din Legea nr. 46/2008 vizează ipoteze diferite pe de o parte, atunci când în discuție este dreptul de administrare, Regia Națională a Pădurilor Romsilva stă în judecată în nume propriu și afirmă un drept propriu, în timp ce în ipoteza în care în discuție este dreptul de proprietate, Romsilva nu poate sta în judecată în nume propriu, ci trebuie să arate titularul dreptului de proprietate. Învederează recurentul că Romsilva nu are calitate procesuală activă într-o acțiune în revendicare în numele Statului Roman, în condițiile în care indică titularul dreptului de proprietate, ci este, cel mult, un reprezentant al titularului dreptului de proprietate (al Statului Român), atât timp cât nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de alin. 9 al art. 11 din Legea nr. 46/2008 - acțiune având ca obiect dreptul de administrare -, ci în ipoteza de la alin. 10 art. 11 din Legea nr. 46/2008 - acțiune în apărarea dreptului de proprietate publică. Cu toate acestea, încălcând prevederile art. 458 C.proc.civ., instanța de apel a reținut că apelul promovat de Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Ilfov, în nume propriu este admisibil. În susținerea cererilor arătate, recurenta învederează că instanța de fond a admis în mod legal excepția inadmisibilității cererii modificatoare invocate de Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Ilfov și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Ilfov în ceea ce privește acțiunea principală. Relativ la excepția inadmisibilității cererii adiționale formulate de Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Ilfov în numele Statului Român, recurentul arată că, în raport de prevederile art. 204 alin. 1 și art. 30 alin. 5 C.proc.civ., Regia Națională a Pădurilor Romsilva în numele Statului Român nu are calitatea de reclamant în cererea introductivă și, deci, nici calitatea de parte în prezenta cauză pentru a putea formula o cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată în temeiul respectivelor dispoziții legale, cererea de chemare în judecată introductivă fiind formulată în nume propriu de Direcția Silvică Ilfov -fiind indicat numărul ONRC J40/8041/2013- și nu în calitate de reprezentant al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva. De asemenea, în mod corect și legal Tribunalul a reținut că în privința cererii modificatoare nu s-a făcut nici dovada calității de reprezentant- deși s-a acordat un termen de judecată în acest sens, iar împuternicirea și decizia nr. 77/2016 depuse la dosar nu fac dovada mandatului exercitării acțiunii în revendicare, respectiv a formulării cererii modificatoare, cereri deja formulate la 6.06.2018 -, astfel că se impunea anularea cererii modificatoare și pentru lipsa dovezii de reprezentant al cererii adiționale formulate de Direcția Silvică Ilfov, în raport de prevederile art. 82 alin. 1 coroborate cu dispozițiile art. 176 pct. 2 C.proc.civ.. În ceea ce privește acțiunea introductivă formulată de Direcția Silvică Ilfov instanța de fond în mod corect și legal a reținut că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale de folosință, titularul dreptului de administrare asupra fondului forestier național fiind Romsilva și nu Direcția Silvică. Din mențiunile cererii introductive (indicarea datelor de identificare ale Direcției Silvice Ilfov, cererea este semnată de directorul acestei instituții, nu s-a susținut că cererea ar fi formulată prin reprezentant și nu s-au depus dovezi în acest sens) reiese că acțiunea a fost formulată de Direcția Silvică Ilfov prin director, sens în care recurentul invocă prevederile art. 32 alin. 1 lit. a), art. 56 și art. 57 alin. 1 C.proc.civ. și susține că Direcția Silvică Ilfov, pe de o parte nu are personalitate juridică pentru a sta în judecată, iar pe de altă parte nu deține și nu poate deține drepturile pretinse prin cererea de chemare în judecată, astfel aceasta nu are și nici nu poate avea aptitudinea legală de a avea nici folosința, nici exercițiul acestor drepturi. Invocând prevederile art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, art. 1 alin. 2, art. 2 alin. 1 din HG nr. 229/2009, recurenta arată că Direcția Silvică Ilfov este menționată în cuprinsul Anexei nr. 2 la pct. 25, fiind o sucursală a Romsilva, o unitate fără personalitate juridică, neavând capacitate de folosință. Prin cererea de chemare în judecată inițială se tinde la constatarea și valorificarea unui pretins drept de administrare, drept care nu aparține Direcției Silvice Ilfov, ci Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, Direcția Silvică Ilfov neputând să își asume drepturi și obligații și să stea în judecată în nume propriu, efectuând astfel acte de dispoziție cu privire la un drept care nu îi aparține și nu îi poate aparține potrivit legii. Recurenta arată că în cauză sunt incidente și prevederile HG nr. 229/2009 din care rezultă că Direcția Silvică Ilfov nu are, oricum, abilitatea legală, exercițiul drepturilor de reprezentare a intereselor Romsilva, art. 6 alin. 9 din HG nr. 229/2009 referindu-se la directorii unităților din structura Romsilva, iar nu la unitate în sine. Inclusiv în ipoteza în care s-ar aprecia că textul se referă și la unitate în sine, oricum aceste prevederi nu se referă la aptitudinea directorului de a-și asuma drepturi și obligații și de a formula acțiuni în justiție, respectiv de a exercita drepturile persoanei juridice înseși cum este cererea de chemare în judecată. Pe cale de consecință, Direcțiile Silvice nu au calitatea de administratori ai fondului forestier național și nu pot formula cereri în justiție referitoare la dreptul care aparține persoanei juridice, prin urmare Direcția Silvică Ilfov nu are capacitate procesuală în vederea formulării cererii de chemare în judecată inițială. În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei civile recurate, în sensul respingerii apelului formulat de Regia Națională a Pădurilor Romsilva și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 1630/28.09.2018 pronunțată de Tribunalul București.

Apărările formulate în cauză Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Arată intimatul că este necesar a se stabili cadrul procesual activ întrucât Direcția Silvică Ilfov nu poate să își asume drepturi și obligații și să stea în judecată în nume propriu, efectuând, astfel, acte de dispoziție cu privire la un drept care nu îi aparține potrivit legii. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. 5 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, reținând următoarele: Hotărârea judecătorească, raportat la cele statuate de art. 457 C.proc.civ., este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Potrivit art. 458 C.proc.civ., „ căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane .” Prin urmare, în analiza admisibilității recursului, instanța de control judiciar trebuie să aibă în vedere și aspectele ce țin de aptitudinea celui care a promovat calea de atac de a efectua acest demers judiciar care, potrivit dispozițiilor legale anterior enunțate, depinde de calitatea de parte în proces. Noțiunea de „ părți în procesul civil ” desemnează persoanele fizice sau juridice care au un litigiu cu privire la un drept subiectiv civil dedus judecății sau la o situație juridică pentru a cărei realizare calea judecății este obligatorie și asupra cărora se răsfrâng efectele hotărârii judecătorești ce urmează a se pronunța. Prin memoriul de recurs, recurenta arată că deși a fost legal timbrată cererea de chemare în garanție a Autorității pentru Administrarea Activelor Statului, formulată de B. S.A., instanța nu a pus în discuție admisibilitatea în principiu a acesteia, astfel că nu s-a pronunțat asupra cererii. Înalta Curte reține că aceste susțineri ale recurentei sunt confirmate de actele și lucrările dosarului. Anume, chemata în garanție B. S.A. a formulat, la rândul său, cerere de chemare în garanție a Autorității pentru Administrarea Activelor Statului, astfel cum reiese din cererea completatoare și precizatoare a cererii de chemare în garanție. Prin sentința civilă nr. 1630 din 28.09.2018, Tribunalul București a reținut următoarele: „În ceea ce privește cererile de chemare în garanție, tribunalul constată că numai cea formulată de către pârâta A. SRL a fost admisă în principiu, astfel că numai în privința acesteia se va pronunța, constatând că în raport de soluția dată aceasta a rămas fără obiect. În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de către SC B. SA, deși a fost legal timbrată, instanța nu a discutat admisibilitatea acesteia în principiu, astfel că nu se va putea pronunța asupra acesteia, urmând ca în funcție de soluția din calea de atac să se discute fie restituirea taxei de timbru, fie discutarea admisibilității”. În acest context, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului nu a fost menționată ca parte în cuprinsul hotărârii pronunțată de către instanța de fond. Instanța de apel, în rejudecare, prin hotărârea recurată a reținut că “este necesar să se stabilească cadrul procesual activ și să se analizeze acțiunea avându-se în vedere calitatea de reclamantă a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Ilfov, în calitate de titular al dreptului de administrare, cu introducerea în cauză, în temeiul art. 78 alin. 2 C.proc.civ., a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de titular al dreptului de proprietate asupra terenului forestier litigios. După stabilirea cadrului procesual activ, prima instanță trebuie să analizeze cererea de chemare în judecată, precum și cererile de chemare în garanție formulate raportat la cererea de chemare în judecată având în vedere apărările formulate de către părți și să administreze un probatoriu complex pentru cercetarea acestora și soluționarea tuturor cererilor formulate în cauză.” În atare condiții, în această fază procesuală, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului este terț față de cauza pendinte , relevante fiind dispozițiile art. 73 C.proc.civ. privind formularea cererii de chemare în garanție și dispozițiile art. 74 privind procedura de judecată a respectivei cereri, precum și dispozițiile la care fac trimitere prevederile art. 72 alin. 2 C.proc.civ. (art. 64 și art. 65 alin. 1 și alin. 2 din același cod). Astfel, după ascultarea intervenientului și a părților, instanța se va pronunța asupra admisibilității în principiu a intervenției, printr-o încheiere motivată (art. 64 alin. 2 C.proc.civ.). Față de trimiterea la art. 65 alin. 1 și alin. 2 C.proc.civ., terțul dobândește calitatea de parte în proces numai după admiterea în principiu a cererii. În lipsa unei încheieri privind încuviințarea în principiu a cererii de chemare în garanție, terțul chemat în garanție Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului nu a dobândit calitatea de parte în prezenta cauză. Se reține că mențiunile inexacte din cuprinsul dispozitivului hotărârilor pronunțate în cauză (începând cu faza procesuală a apelului, primul ciclu procesual) potrivit cărora Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului figurează ca parte și faptul că actele de procedură au fost comunicate inclusiv acestei entități (ce a fost reprezentată la anumite termene de judecată și a formulat apărări în cauză), nu schimbă situația juridică a recurentei în condițiile în care legiuitorul a reglementat expres procedura de dobândire a calității procesuale a chematului în garanție, iar, în cauză, aceasta nu a fost finalizată prin pronunțarea unei încheieri de admitere în principiu. Prin urmare, recurenta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului nu justifică legitimare procesuală în ceea ce privește exercitarea căii de atac a recursului întrucât nu a dobândit calitatea de parte în prezenta cauză, astfel cum prevăd dispozițiile art. 55 C.proc.civ. („ sunt părți reclamantul și pârâtul, precum și, în condițiile legii, terțele persoane care intervin voluntar sau forțat în proces ”). Or, hotărârea judecătorească în materie civile are autoritate de lucru judecat numai între părțile litigante, astfel că, dreptul de a o ataca cu recurs aparține, cu excepția procurorului și a celor enumerați cu titlu de excepții de dispozițiile art. 37-39 C.proc.civ., numai părților litigante. Drept urmare, instanța de control judiciar, învestită cu judecarea acestei căi de atac, este obligată a verifica, în primul rând, calitatea procesuală a celui ce a declarat recurs, respectiv dacă a dobândit calitatea de parte în proces sau dacă se poate încadra în vreuna dintre categoriile menționate de dispozițiile derogatorii. Această verificare se impune deoarece terții care nu au dobândit calitate procesuală în proces nu au dreptul de a formula recurs, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Ca atare, cum în cauza pendinte nu poate fi reținut un caz de excepție de la regula generală care recunoaște dreptul de a exercita calea de atac doar celor care au calitatea de părți în proces și cum Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului nu a dobândit, până în această fază procesuală, o atare calitate, făcând aplicarea prevederilor art. 248 coroborate cu dispozițiile art. 458 C.proc.civ., Înalta Curte a respins ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta Autoritatea Pentru Administrarea Activelor Statului împotriva deciziei nr. 575 A din 4.04.2023 a Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.