ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6879/2020

Ședința publică din data de 16 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 02.05.2018 sub nr. x/2018 reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Direcția Națională de Probațiune obligarea pârâtului Ministerul Justiției la rectificarea OMJ nr. 542/C/2018 și la recalcularea salariului pentru luna decembrie a anului 2017, prin rectificarea sumei de 347,109 RON, reprezentând valoarea de referință sectorială (denumită în continuare VRS) pentru personalul de probațiune și stabilirea VRS de 445 RON, nivelul maxim existent în plată pentru familia de funcții bugetare Justiție, obligarea pârâților la reconsiderarea perioadei de acordare a despăgubirilor prevăzute de OMJ nr. 542/2018, așa cum au fost recunoscute acestea prin Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ începând cu data de 09.04.2015 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de referință sectorială de 405 RON și începând cu data de 01.12.2015 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de 445 RON (VRS 405 RON, majorată cu un procent de 10%) până la 31 decembrie 2017, obligarea pârâților la stabilirea unui calendar pentru plata sumelor restante cu titlul de despăgubiri astfel rezultate, a dobânzilor aferente acestora, precum și a actualizării sumelor rezultate la rata inflației, obligarea pârâților la rectificarea OMJ nr. 603/C/2018 și, în colaborare cu pârâta DNP, să aplice majorarea salarială de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017 începând cu luna ianuarie 2018 față de salariul calculat pentru luna decembrie 2017 cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 445 RON și să aplice sporurile stabilite pentru categoria profesională a personalului de probațiune, în acord cu aceeași recomandare, și prin raportare la un salariu calculat corect pentru luna decembrie 2017, după cum urmează:

- cuantumul brut al sporurilor raportate la salariul stabilit pentru luna decembrie 2017 se majorează cu 25% rezultând cuantumul sporurilor pentru luna ianuarie 2018

- sporurile de 15% din salariul de bază - spor pentru condiții de muncă grele, prevăzut în art. 4 alin. (1) din Legea 153/2017; 25% din salariul de bază - spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 5 al aceleiași legi; 5% din salariul de bază - pentru păstrarea confidențialității, prevăzut de art. 5 din lege, chiar dacă vor fi plafonate la maximul de 30% în acord cu dispozițiile normative, să fie calculate șl aplicate în mod individual și progresiv, în raport cu clasele de salarizare, nu cumulat.

Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâților la plata despăgubirilor rezultate din sumele cumulate ca urmare a calculării necorespunzătoare a VRS stabilite în cuprinsul OMJ nr. 542/2018, cât și a aplicării eronate a sporurilor și creșterii salariate de 25% aplicate prin OMJ nr. 603/2018, acordate în lumina Legii nr. 153/2017, începând cu 09.04.2015 până la data plății efective, obligarea pârâtului Ministerul Justiției la alocarea sumelor necesare plății despăgubirilor aferente, atât a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 542/C/2018, cât si a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 603/2018.

Prin sentința nr. 585 din 18 februarie 2019 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Justiției cu privire la capătul 5 de cerere, a respins capătul de cerere nr. x, formulat în contradictoriu cu Ministerului Justiției, ca introdus împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, a respins ca rămase fără obiect capetele de cerere 1,2 și 4, a admis capătul 5 de cerere formulat de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Națională de Probațiune și a obligat pârâta Direcția Națională de Probațiune la plata diferenței salariale dintre veniturile încasate efectiv și cele calculate conform Ordinului M.J. nr. 3396/C/30.08.2018, actualizate cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale la această sumă, a respins capetele 3 și 6 ca neîntemeiate.

Împotriva sentinței nr. 585 din 18 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâta Direcția Națională de Probațiune adeclarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În fapt, prin cererea de chemare în judecata, reclamanta-intimată a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiției la rectificarea Ordinului Ministrului Justiției nr. 542/C/2018 în sensul acordării unei valori de referință sectorială (VRS) de 405 RON începând cu data de 09.04.2015, respectiv a unei VRS de 445 RON (VRS 405, majorată cu un procent de 10%) începând cu data de 01.12.2015 până la data de 31.12.2017.

În cursul judecății, OMJ nr. 542/C/2018 a fost modificat prin OMJ nr. 2883/C/2018, fiind acordate valori de referință sectoriale mai mari decât cele solicitate prin cererea de chemare în judecata, respectiv s-a statuat că în perioada 09.04.2015-30.11.2015 personalul de probațiune beneficiază de un salariu de bază lunar stabilit prin raportare la valoarea de referință sectorială 421.36 RON (art. 1 alin. (1), în perioada 01.12.2015-31.12.2017 prin raportare la valoarea de referință sectorială 463.5 RON (art. 1 alin. (2), iar începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcție de valoarea de referință sectorială 463,5 RON (art. 2).

Totodată, la art. 5 din acest act administrativ se precizează că valoarea de referință sectorială de 347,109 RON prevăzută la art. 1 alin. (1) din OMJ nr. 542/C/2018 se modifică și devine 463,5 RON.

Prin urmare, prin OMJ nr. 2883/C/2018 s-a realizat recunoașterea de către pârâți a drepturilor solicitate de către reclamantă și mai mult, s-a acordat o valoare de referință mai mare decât cea solicitată prin cererea de chemare în judecată.

Soluția primei instanțe de obligare a pârâtei Direcția Națională de Probațiune să achite intimatei-reclamante diferențele salariate ca urmare a emiterii Ordinului nr. 2883/C/201S, sume actualizate cu indicele de inflație, este nelegală, fiind dată cu încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil enunțate de art. 9 alin. (2) și art. 22 pct, 6 C. proc. civ., respectiv cu nesocotirea normelor de procedura a căror nerespectare ațrage sancțiunea nulității (principiul disponibilității și limitele învestirii instanței), întrucât pentru a se putea pronunța asupra acordării acestor drepturi, era necesar ca "instanța de fond să fie învestită cu o cerere având ca obiect o astfel de solicitare în temeiul OMJ nr. 2883/C/2018, respectiv inștanța să analizeze fondul cauzei condiție care nu este îndepljniță în cauză, întrucât instanța a fost învestită cu anularea (rectificarea) OMJ nr. 542/C/2018.

Având în vedere ca intimata-reclamantă nu a contestat OMJ nr. 2883/C/2018, care în art. 41 a stabilit și modalitatea de plată a drepturilor salariate care rezultă din majorarea VRS potrivit acestui act administrativ, va rugam să constatați ca instanța de fond a depășiț limitele învestirii întrucât nu a existat o cerere din partea intimatei-reclamante în sensul punerii în aplicare a dispozițiilor OMJ nr. 2883/C/2018.

Important de menționat este faptul că la data pronunțării erau în vigoare dispozițiile O.U.G. nr. 312019 privind eșalonarea plăților drepturilor salariate restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției, care are afecte în ceea ce privește plata drepțurilor salariate acordate intimatei-reclamante ca urmare a emiterii OMJ nr. 2883/C/2018.

Astfel, prin art. 1 din O.U.G. nr. 3/2019 s-au dispus următoarele:

"(1) Plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției prevăzut la art. 2 prin acte administrative ale ordonatorilor de credite aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018 se va realiza după cum urmează:

a) în anul 2019 se plătește 5% din totalul sumei cuvenite;

b) în anul 2020 se plătește 10% din totalul sumei cuvenite;

c) în anul 2021 se plătește 25% din totalul sumei cuvenite;

d) în anul 2022 se plătește 25% din totalul sumei cuvenite;

e) în anul 2023 se plătește 35% din totalul sumei cuvenite".

(2) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică.

(3) La sumele actualizate în condițiile alin. (2) se acordă dobândajegală remuneratorie, calculata de la data emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale".

De asemenea, potrivit art. 2 din acest act normativ, dispozițiile ordonanței de urgență se aplică personalului din sistemul justiției ale cărui indemnizații de încadrare/salarii de bază șe stabileau în perioada prevăzută la art. 1 alin. (1) pe baza valorii de referință sectorială din cadrul: curților de apel, tribunalelor, judecătoriilor, al celorlalte instituții pentru care ministrul justiției este ordonator principal de credite, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și al parchetelor de pe lansă curțile de apel, de pe lângă tribunale și de pe lângă judecătorii.

În lumina dispozițiilor O.U.G. nr. 3/2019, mai sus menționate, prima instanță trebuia să respingă și capetele de cerere accesorii, referitoare la majorarea VRS, ca rămase fără obiect iar nu să oblige Direcția Națională de Probațiune la plata diferențelor rezultate în urma emiterii O.M.J. nr. 2883/C/19.07.2018, soluția fiind nelegală și prin prisma efectelor unei eventuale rămâneri definitive a soluției, respectiv plata drepturilor din bugetul pe anul 2019, iar nu eșalonat, așa cum prevede O.U.G. nr. 3/2019.

În concluzie, având în vedere că demersurile intimatei-reclamante au vizat OMJ nr. 542/C/2018, iar OMJ nr. 2883/C/2018 nu a fost contestat sub nici un aspect, precum și față de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 3/2019, vă rugăm să constatați că instanța de fond a depășit limitele învestirii și a încălcat normele de drept material prevăzute în art. 1 din O.U.G. nr. 3/2019 fiind incidente cazurile de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

Cu privire la soluția instanței privind obligarea DNP la plata diferențelor de drepturi calculate potrivit OMJ nr. 3396/C/2018, prin care a fost modificat OMJ nr. 603/C/2018, actualizate cu rata inflației, precum și la plața dobânzii legale, arată că prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.)

Având în vedere că potrivit OMJ nr. 1648/C/2018, reclamanta a revenit în activitate la data de 02.04.2018, în mod evident, nu a putut fi cuprinsă în OMJ nr. 603/C/08.02.2018, drepturile salariale ale acesteia fiind calculate ulterior emiterii OMJ nr. 603/C/2018, prin actul administrativ de reluare a raporturilor de serviciu (OMJ nr. 1648/C/2018).

În mod similar, dacă pentru consilierii de probațiune în activitate a fost emis OMJ nr. 3396/C/30.08.2018 (prin care a fost modificat OMJ nr. 603/C/2018), pentru reclamantă a fost emis OMJ nr. 3402/C/30.08.2018 (de modificare a OMJ nr. 1648/C/11.05.2018).

Conform OMJ nr. 3402/C din 30.08.2018 de modificare a OMJ nr. 1648/C/11.05.2018 (privind reluarea activității) suma sporurilor de care beneficiază reclamanta a fost stabilită în procent total de 30% din salariul de bază, în conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a obligat Direcția Națională de Probațiune la plata drepturilor salariale conform OMJ nr. 3396/C/2018, întrucât reclamantei nu i-au fost calculate drepturile salariale potrivit acestui act administrativ.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Direcția Națională de Probațiune obligarea pârâtului Ministerul Justiției la rectificarea OMJ nr. 542/C/2018 și la recalcularea salariului pentru luna decembrie a anului 2017, prin rectificarea sumei de 347,109 RON, reprezentând valoarea de referință sectorială (denumită în continuare VRS) pentru personalul de probațiune și stabilirea VRS de 445 RON, nivelul maxim existent în plată pentru familia de funcții bugetare Justiție, obligarea pârâților la reconsiderarea perioadei de acordare a despăgubirilor prevăzute de OMJ nr. 542/2018, așa cum au fost recunoscute acestea prin Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ începând cu data de 09.04.2015 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de referință sectorială de 405 RON și începând cu data de 01.12.2015 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de 445 RON (VRS 405 RON, majorată cu un procent de 10%) până la 31 decembrie 2017, obligarea pârâților la stabilirea unui calendar pentru plata sumelor restante cu titlul de despăgubiri astfel rezultate, a dobânzilor aferente acestora, precum și a actualizării sumelor rezultate la rata inflației, obligarea pârâților la rectificarea OMJ nr. 603/C/2018 și, în colaborare cu pârâta DNP, să aplice majorarea salarială de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017 începând cu luna ianuarie 2018 față de salariul calculat pentru luna decembrie 2017 cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 445 RON și să aplice sporurile stabilite pentru categoria profesională a personalului de probațiune, în acord cu aceeași recomandare, și prin raportare la un salariu calculat corect pentru luna decembrie 2017, după cum urmează:

- cuantumul brut al sporurilor raportate la salariul stabilit pentru luna decembrie 2017 se majorează cu 25% rezultând cuantumul sporurilor pentru luna ianuarie 2018

- sporurile de 15% din salariul de bază - spor pentru condiții de muncă grele, prevăzut în art. 4 alin. (1) din Legea 153/2017; 25% din salariul de bază - spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 5 al aceleiași legi; 5% din salariul de bază - pentru păstrarea confidențialității, prevăzut de art. 5 din lege, chiar dacă vor fi plafonate la maximul de 30% în acord cu dispozițiile normative, să fie calculate șl aplicate în mod individual și progresiv, în raport cu clasele de salarizare, nu cumulat.

Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâților la plata despăgubirilor rezultate din sumele cumulate ca urmare a calculării necorespunzătoare a VRS stabilite în cuprinsul OMJ nr. 542/2018, cât și a aplicării eronate a sporurilor și creșterii salariate de 25% aplicate prin OMJ nr. 603/2018, acordate în lumina Legii nr. 153/2017, începând cu 09.04.2015 până la data plății efective, obligarea pârâtului Ministerul Justiției la alocarea sumelor necesare plății despăgubirilor aferente, atât a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 542/C/2018, cât si a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 603/2018.

Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Justiției cu privire la capătul 5 de cerere, a respins capătul de cerere nr. x, formulat în contradictoriu cu Ministerului Justiției, ca introdus împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, a respins ca rămase fără obiect capetele de cerere 1,2 și 4, a admis capătul 5 de cerere formulat de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Națională de Probațiune și a obligat pârâta Direcția Națională de Probațiune la plata diferenței salariale dintre veniturile încasate efectiv și cele calculate conform Ordinului M.J. nr. 3396/C/30.08.2018, actualizate cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale la această sumă, a respins capetele 3 și 6 ca neîntemeiate.

Având în vedere că, prin hotărârea recurată, s-a stabilit în sarcina pârâtului, obligația subsecventă de plată a diferențelor de drepturi calculate potrivit Ordinului MJ nr. 3396/C/2018, actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor diferențe calculate de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data plății efective, Înalta Curte consată că pretențiile deduse judecății au fost pe deplin statisfăcute.

Astfel în perioada 01.03.2017 - 02.04.2018 intimata-reclamantă a beneficiat de concediu pentru creșterea copilului, motiv pentru care nu a putut fi cuprinsă în OMJ nr. 603/C/08.02.2018 a cărui rectificare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecata.

În consecință, drepturile salariale ale acesteia, calculate în același temei ca și OMJ nr. 603/C/2018, au fost menționate în actul administrativ de reluare a raporturilor de serviciu, respectiv OMJ nr. 1648/C/2018.

Ulterior, a fost emis OMJ nr. 3402/C/3O.O8.2O18 (de modificare a OMJ nr. 1648/C/11.05.2018) drepturile salariale ale acesteia fiind calculate similar OMJ nr. 3396/C/30.08.2018 (prin care a fost modificat OMJ nr. 603/C/2018) aplicabile consilierilor care au fost în activitate începând cu data de 01.01.2018.

În ceea ce privește plata diferențelor de drepturi, pentru perioada 02.04.2018-30.06.2018 acestea au fost achitate integral la data de 28.11.2018.

Pentru luna iulie 2018, diferențele de drepturi au fost achitate integral la data de 10.10.2018, odată cu drepturile salariale aferente lunii septembrie 2018.

Pentru luna august 2018 și în continuare, drepturile salariale cuvenite au fost achitate lunar, începând cu luna septembrie 2018, la data plății salariului.

În acest context, instanța de control judiciar va respinge, cererea de chemare în judecată ca rămasă fără obiect

De asemenea, s-a reținut că prin omisiunea pârâtului de a emite dispoziții de salarizare cu indemnizația de încadrare raportată la valorile de referință sectoriale cuvenit, s-a creat un prejudiciu în patrimoniul reclamantului, în înțelesul art. 1.531 din C. civ. din 2009, condițiile angajării răspunderii pârâtei fiind îndeplinite.

Prin urmare, reclamantul are dreptul la repararea pagubei cauzate, constând în diferența dintre venitul pe care l-ar fi obținut și venitul efectiv plătit. Din aceeași perspectivă, s-a reținut că nu există justificare legală pentru eșalonarea sumelor datorate, motiv pentru care a obligat pârâta Direcția Națională de Probațiune la plata diferențelor de drepturi calculate potrivit Ordinelor MJ nr. 2883/C/19.07.2018, respectiv nr. 3396/C/2018, actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor diferențe calculate de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data plății efective.

În privința cererii de actualizare a sumei astfel stabilite, cu indicele de inflație, precum și a cererii de obligare a pârâtei la plata dobânzilor legale penalizatoare, s-a avut în vedere că prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 (Completul competent să judece recursul în interesul legii), publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, s-a reținut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflație acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naționale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale, acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi si art. 1.535 alin. (1) din C. civ. din 2009.

Pentru aceste motive, instanța de fond în mod corect a dispus ca sumele datorate să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor diferențe calculate de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data plății efective.

În acest context, instanța de control judiciar va respinge, cererea de chemare în judecată ca rămasă fără obiect și va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința recurată și, rejudecând, va respinge capătul de cerere doar în ceea ce privește obligarea pârâtei Direcției Naționale de Probațiune la plata diferenței salariale dintre veniturile încasate efectiv și cele calculate conform Ordinului M.J. nr. 3396/C/30.08.2018, ca rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Națională de Probațiune împotriva sentinței nr. 585 din 18 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și rejudecând:

Respinge capătul de cerere doar în ceea ce privește obligarea pârâtei Direcției Naționale de Probațiune la plata diferenței salariale dintre veniturile încasate efectiv și cele calculate conform Ordinului M.J. nr. 3396/C/30.08.2018, ca rămas fără obiect.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2020.